O aventura… hai in Bucegi sa dam o tura

Tare dor îmi era de o ieşire la înălţimi înzăpezite. Munţii îmi sunt dragi în orice anotimp dar iarna cu zăpadă asortaţi sunt preferatii mei. Week-end-ul şi vremea bună indicată de prognoze au fost motive in plus. Că le studiez mereu, prognozele astea. Doar că se pare că din doi în doi, veţi vedea mai încolo pe ce îmi bazez afirmaţia.

bucegi viscol  (26).JPG Continue reading

Ciucas, behind the scenes – part 2. Poiana Tesla, cea argintie in lumina lunii

Continuare de aici, click pe link.

Separaţi, dar împreună prin intermediul staţiilor emisie recepţie, ne-am continuat misiunile. Primul grup, deschizătorul de drumuri, încerca să ajungă pe lumină la civilizaţie. Al doilea grup încerca să continue operaţiunea de remarcare a Plaiului Domnesc cu Cruce Roşie. Ploaia îşi făcea de cap. Picături nu prea dese dar dătătoare de răcoare se lipeau de haine. A dat şi cu niţică grindină, ca să fie meniul complet. Eu fierbinte, ploaia rece, geaca nu foarte bună… condensul era în floare.

Mai în floare decât condensul era bineînţeles paranoia. Ajunsesem să cred că beţele mele au prea mult metal şi că ar trebui să le las posterităţii, lipite de un copac. Graţie cerului că, fire materialista cum sunt, m-am trezit repede de la calcule telescopicele din posesie nefiind cele mai ieftine de pe piaţă. Achiziţia a fost o slăbiciune, shopping impulsiv se cheamă. Dar nu regret nimic, nimiiiic.

21 ciucas voluntar in carpati (7)b.JPG Continue reading

Ciucas, behind the scenes – part 1. Remarcare spre poieni. A Dalghiului si a Teslei.

“Vrei să vezi cealaltă parte a Tigăilor? Vrei să ştii cum arată adevărata Mână a Dracului? Hai în Ciucaş la un traseu prin Plaiul Domnesc.”

19 ciucas voluntar in carpati.JPG

Ziua doi, pe care o presimţeam dinainte să mă bag la somn mult mai grea decât anterioara (şi nici aia n-a fost chiar floare la ureche), a însemnat remarcarea traseului Cruce Roşie din Vârful Ciucaş până în Poiana Dălghiului cât e ziua şi noaptea de lungă. Pentru că da, remarcările merg ca unse nu doar la lumina zilei ci şi la lumina amurgului dar mai ales la “lumina” întunericului, recte strălucirea lunii. Continue reading

Motive sa te intorci in Londra. Tower Bridge, The Black Friar Pub si altele. Partea 5 si ultima.

Snatch quote

00.LONDON SNATCH

  • Avi: Eighty-six carats.
  • Rosebud: Where?
  • Avi: London.
  • Rosebud: London?
  • Avi: London.
  • Avi’s Colleague: London?
  • Avi: Yes, London. You know: fish, chips, cup ‘o tea, bad food, worse weather, Mary fucking Poppins… LONDON.

În realitate Londra e mai mult, dar rezumatul lui Avi e bun, suculent şi concentrat. Depinde de scopul călătoriei (business or pleasure), de preocupările umane, eventual frivole, pe care le ai şi intenţionezi să ţi le manifeşti, de ce ai făcut cu o seară înainte, dacă eşti sau nu meteosensibil, de orientarea în spaţiu pe care o posezi etc. Continue reading

Istanbul, un alt stil de viata, in plin Ramadan

Un stil cu care greu m-aş obişnui, cel mai probabil niciodată. Nu că am avea noi o viaţă uşuratică doamne fereşte, dar unde sunt ascunse oare micile plăceri (vinovate) ale vieţii?

Istanbul, oraşul ce uneşte două continente. Istanbul, oraşul de la porţile Orientului. Istanbul, oraş pe care în nici un caz nu plănuiam să îl vizitez în vara lui 2014 dar ce să-i faci… Metallica îşi susţinea un concert acolo într-o perioadă propice concediilor aşa că a fost pe stilul… de ce nu?

Continue reading

Schi pe Valea Dorului

De mulţi ani mă macină o întrebare la care în 2015 am reuşit să am un răspuns. Cum ar fi să dorm la cabana Valea Dorului, la poalele Muntelui Furnica? Cum ar fi seara, obosită fiind de la atâta schiat, în loc să mă grăbesc să prind cabina la 2000 să aşez schiurile în rastel, să admir Bucegii scăldaţi în culorile apusului, apoi să intru în cabană la relaxare. Iar dimineaţa după ce savurez cafeaua să îmi iau schiurile din rastel, primul telescaun şi dusă să fiu. În ultimii doi trei ani am tot trecut iarna prin zonă şi necesitatea răspunsului începuse să se acutizeze.

schi valea dorului (8)

Cireaşa de pe tort a apărut în decembrie 2014, când în drum spre Padina şi spre o tură de pomină, am luat acolo o pauză de ciorbă. Continue reading

Viata bate filmul. Episodul 6.

O poveste din RATB începută de la capătul lu’ paishpe, sâmbătă pe după-amiază. O zi ploioasă şi umedă, ce mai mult aducea a început de primăvară decât a juma’ de ianuarie. Pierdusem la mustaţă primul tramvai aşa că tacticoasă mi-am ocupat un loc în cel care îşi aştepta rândul la start. Un tramvai jegos şi mirosind îngrozitor, a mahala. Alt cuvânt nu-mi vine în minte astfel încât să nu fiu considerată rasistă.

Admir prin geamul murdar iarna gri, cu oameni ce făceau slalom printre bălţi şi sloiuri şi cu câini vagabonzi ce aşteptau organizat în faţa unei scări de bloc hrana de la o doamnă pensionară. În spate aud un fâsâit destul de cunoscut Continue reading