Lacurile Plitvice. Comert cu nuante de turcoaz. Road trip prin fosta Iugoslavie. Partea IV.

plitvice lakes (03)

În DEX în dreptul cuvântului “turcoaz” ar trebui să se găsească o vedere de la Plitvice

plitvice lakes (13)

Creşte kunaaa, creşte kunaaaa! Încruntată Irina scrutează contoarul pompei de la care alimentam. Pe la 400 kuna am oprit, e mai uşor de calculat la cifre rotunde. Plecasem de jumătate de oră din parcarea subterană şi tot în centrul Zagrebului eram. Continue reading

Medvedgrad, tracking spre Orasul Ursului. Road trip prin fosta Iugoslavie. Partea III.

Ziua 4 (a doua jumătate). La revedere Zagreb, imi va fi dor de tine.

Sunt faine mijloacele de transport în comun croate. Curate, spaţioase şi cu aer condiţionat. Mai că nu îmi venea să cobor înapoi la zăpuşeală dar după câteva staţii n-am avut încotro. Din maşină am văzut şi adevărata cetate Medvedgrad cocoţată la jumătatea muntelui Medvenica, la o altitudine de 597m, la jumătatea distanţei dintre Zagreb şi Sljeme (1035m), cel mai înalt vârf.

medvedgrad (01)

Întoarcerea la canicula nu a fost plăcută şi ne-a cam retezat avântul. Nu găseam nici un indicator care să ne direcţioneze bine şi asta nu făcea bine la moral. Mirosea a asfalt încins, cu fiecare pas mi se pare că mă scufund, că nu mai am mult până în miezul de foc al Pământului. Continue reading

Zagreb. Sa vezi si sa nu ratezi. Road trip prin fosta Iugoslavie. Partea II.

Zilele 3 şi 4 (a patra până pe la jumătate deocamdată). Când mi-am dat seama că aş fi pierdut multe dacă ocoleam Zagrebul.

zagreb (27)

Apare şi proprietarul, un tânăr înalt, tuns zero şi zâmbitor, care ne invită să îl urmăm pe uşa din stânga, cea cu scările de lemn tocite. Îl urmăm ce să zic, ne rodea rău curiozitatea. Îmi pare rău că până acum nu mi-am întrebat colegii de drum ce le trecea prin cap la acel moment. În capul scărilor se vedea o uşă imensă (masivă) de bronz pe care scria “Galerija Inkubator” deci într-adevăr fusese o galerie de artă. Proprietarul deschide uşa şi o cu totul altă lume ni se dezvăluie, Continue reading

Viata bate filmul revine… olfactiv. Episodul 7.

Partea I. Tocmai ce scăpasem neştanţată din întâlnirea cu un maidanez solid şi cu spume la gura iar ultima redută ce mă împiedica să intru în scara blocului era un interfon necooperant. După câteva contre i-am venit de hac şi plină de avânt mi-am făcut intrarea, avânt care în câteva secunde a rămas fără aripi. Pe măsură ce urcam spre primul etaj un miros pestinential invada aerul şi aşa greu respirabil pe caniculele lui 2015. Curgeau şiroaiele pe mine şi nu ştiam de la ce. De la cele spre patruzeci de grade, de la urcatul scărilor sau de la cât de bine mă simţeam. Până la etajul trei duhoarea morţii se mai risipise dar nu întru totul. Aproape galbenă, ţinându-mi respiraţia, am intrat în casă promiţându-mi că nu mai ies decât cu masca de gaze. Continue reading

Road trip prin fosta Iugoslavie. Partea I. Dubova si Belgrad

Cele două săptămâni de concediu s-au sfârşit repede, de parcă timpul s-a contractat. Au fost România, Şerbia, Croaţia, puţină Bosnia – Herţegovina şi Muntenegru. Au fost peste 2500 de km străbătuţi pe autostrăzi, drumuri europene, naţionale sau judeţene, în bărci cu motor sau cu vâsle dar şi pe cărări de munte. Au fost 14 zile din care aproape 48 de ore înghesuite petrecute în patru în maşină împreună cu o tonă de bagaje. Dacă nu ne cunoşteam prea bine deja după această călătorie n-ar mai fi cazul de mistere. Au fost cazări diferite de la prieteni la Ikea style, la vile particulare sau la campinguri nu cu multe condiţii. Au fost sătuce liniştite, oraşe aglomerate, cetăţi încărcate de istorie. Au fost munţi colţuroşi, mare sărată, lacuri cristaline şi râuri reci de munte. A fost caniculă dar şi ploi cu fulgerică şi trăsneţică. N-a fost perfect, se putea şi mai bine dar probabil se putea şi mai rău. A fost cu de toate, ca shaorma de la Dristor. Acestea fiind zise vă invit să purcedeţi într-un (scurt) rezumat ilustrat şi explicat al călătoriei noastre de la Dubova la Calafat cu ocol prin ţările fostei Iugoslavii.

zagreb

dubova cazanele dunarii (01) Continue reading

Vadu. Sare, soare si multa mare

Vadu? Când zic prima dată Vadu ce îţi vine în minte? Mi-am chestionat prietenii încercând la rândul meu să îmi aduc aminte prima impresie:

Vadu Marea Neagra (13)

  • plaja goală şi sălbatică, mai curată parcă decât în alte părţi pe litoral, asta cred că din cauză că nu vin mulţi la Vadu. Mi-a plăcut faptul că am făcut de mâncare şi cafea pe plajă. Mie îmi plac mult chestiile astea, mai sălbatice (Ina)
  • zmee şi concert, cort şi mare (Cristi)

Vadu Marea Neagra (09)

  • ţânţari şi multă mâncare cu peşte (Shobo)
  • am pus cortul şi am intrat în mare (Alexa)
  • era foarte cald şi îmi era sete :)) (Bodo)
  • mult nisip ce intra în mâncare, marea mult mai sărată plus mâncarea instant de la Andrei gătită la pungă (Eu)
  • impactul frontal cu singurul bolovan de pe fundul mării (Irina)
  • derapaje necontrolate cu Mobra în nisip (Andrei, motociclistul grupului)

Continue reading

Porto Katsiki, alte plaje si cascade

Tzatziki, gyros, preparate din peşte, desert cu fructe, iaurt şi miere şi hidratare în vârfu dealului, de mai mult nu aveam nevoie ca să ne revină buna dispoziţie. Îndestulaţi şi mulţumiţi umpleam dubiţa cu glumele noastre în drum spre Porto Katsiki, a doua plajă de pe ordinea de zi. Mai aveam şi un al treilea obiectiv, Farul lui Apollo de la Capul Dukato (punctul cel mai sudic al insulei) recomandat să îl vizităm fix la apus pentru un maxim de frumuseţe dar n-a fost să fie. Una la mână că programul nostru de turişti relaxaţi nu coincidea cu programul soarelui care apune la ore fixe şi a doua la mână că soarele era mai mult în nori.

porto katsiki lefkafa (04).jpg

Porto Katsiki (Portul Caprei) este cea mai cunoscută plajă din Lefkada fiind considerată una dintre cele mai frumoase din Europa. Continue reading