Folk you, 2007. Am fost si eu in public. Pe scena era un scaun inalt si gol. Al lui Motu. Din pacate el nu era acolo. Sufletul festivalului, initiatorul lui, murise. Dar in sufletul nostru era si va fi mereu prezent.
Vesela si foarte bine integrata in spiritul folkist ascultam acordurile de pe scena. Din cand in cand asiguram backing vocal impreuna cu restul spectatorilor. Pe la sfarsitul spectacolului eram atat de “transpusa” incat in asteptarea urmatorului artist incep sa scandez: Sterian! Sterian! Sterian!
Uitasem ca maestrul era la o cafea cu Motu, nu prea avea cum sa apara pe scena in carne si oase. Nu de alta dar daca se intampla asta probabil eram aproape de “finala Apocalipsa”. Cristina care era langa mine m-a trezit la realitatea cruda.
- Fataaaa, e mort! Acu’ n-ai vrea sa apara pe scena si Pittis? Sa fie spectacolul complet? Read the rest of this entry »

