Ciucas, behind the scenes – part 1. Remarcare spre poieni. A Dalghiului si a Teslei.

“Vrei să vezi cealaltă parte a Tigăilor? Vrei să ştii cum arată adevărata Mână a Dracului? Hai în Ciucaş la un traseu prin Plaiul Domnesc.”

19 ciucas voluntar in carpati.JPG

Ziua doi, pe care o presimţeam dinainte să mă bag la somn mult mai grea decât anterioara (şi nici aia n-a fost chiar floare la ureche), a însemnat remarcarea traseului Cruce Roşie din Vârful Ciucaş până în Poiana Dălghiului cât e ziua şi noaptea de lungă. Pentru că da, remarcările merg ca unse nu doar la lumina zilei ci şi la lumina amurgului dar mai ales la “lumina” întunericului, recte strălucirea lunii. Continue reading

Motive sa te intorci in Londra. Tower Bridge, The Black Friar Pub si altele. Partea 5 si ultima.

Snatch quote

00.LONDON SNATCH

  • Avi: Eighty-six carats.
  • Rosebud: Where?
  • Avi: London.
  • Rosebud: London?
  • Avi: London.
  • Avi’s Colleague: London?
  • Avi: Yes, London. You know: fish, chips, cup ‘o tea, bad food, worse weather, Mary fucking Poppins… LONDON.

În realitate Londra e mai mult, dar rezumatul lui Avi e bun, suculent şi concentrat. Depinde de scopul călătoriei (business or pleasure), de preocupările umane, eventual frivole, pe care le ai şi intenţionezi să ţi le manifeşti, de ce ai făcut cu o seară înainte, dacă eşti sau nu meteosensibil, de orientarea în spaţiu pe care o posezi etc. Continue reading

Istanbul, un alt stil de viata, in plin Ramadan

Un stil cu care greu m-aş obişnui, cel mai probabil niciodată. Nu că am avea noi o viaţă uşuratică doamne fereşte, dar unde sunt ascunse oare micile plăceri (vinovate) ale vieţii?

Istanbul, oraşul ce uneşte două continente. Istanbul, oraşul de la porţile Orientului. Istanbul, oraş pe care în nici un caz nu plănuiam să îl vizitez în vara lui 2014 dar ce să-i faci… Metallica îşi susţinea un concert acolo într-o perioadă propice concediilor aşa că a fost pe stilul… de ce nu?

Continue reading

Schi pe Valea Dorului

De mulţi ani mă macină o întrebare la care în 2015 am reuşit să am un răspuns. Cum ar fi să dorm la cabana Valea Dorului, la poalele Muntelui Furnica? Cum ar fi seara, obosită fiind de la atâta schiat, în loc să mă grăbesc să prind cabina la 2000 să aşez schiurile în rastel, să admir Bucegii scăldaţi în culorile apusului, apoi să intru în cabană la relaxare. Iar dimineaţa după ce savurez cafeaua să îmi iau schiurile din rastel, primul telescaun şi dusă să fiu. În ultimii doi trei ani am tot trecut iarna prin zonă şi necesitatea răspunsului începuse să se acutizeze.

schi valea dorului (8)

Cireaşa de pe tort a apărut în decembrie 2014, când în drum spre Padina şi spre o tură de pomină, am luat acolo o pauză de ciorbă. Continue reading

Viata bate filmul. Episodul 6.

O poveste din RATB începută de la capătul lu’ paishpe, sâmbătă pe după-amiază. O zi ploioasă şi umedă, ce mai mult aducea a început de primăvară decât a juma’ de ianuarie. Pierdusem la mustaţă primul tramvai aşa că tacticoasă mi-am ocupat un loc în cel care îşi aştepta rândul la start. Un tramvai jegos şi mirosind îngrozitor, a mahala. Alt cuvânt nu-mi vine în minte astfel încât să nu fiu considerată rasistă.

Admir prin geamul murdar iarna gri, cu oameni ce făceau slalom printre bălţi şi sloiuri şi cu câini vagabonzi ce aşteptau organizat în faţa unei scări de bloc hrana de la o doamnă pensionară. În spate aud un fâsâit destul de cunoscut Continue reading

Viata bate filmul. Episodul 5.

Povesteam într-unul din episoadele precedente de călătoria spre muncă cu microbuzele de transport public ce efectuează curse de la Cora Pantelimon spre Brăneşti, cu staţii la Biserică, Giratoriu, Unitatea Militară, Selgros, Roşu, Heidi, Tuborg, Neferal sau altele inopinante gen aici, aici – opriţi aiiici.

Pe lângă dimineţile obişnuite, hurducăite şi nu chiar frumos mirositoare petrecute cu treisutepatrushasele (346) sau cincisutetreiu (503)  alături de ceilalţi pasageri am avut parte şi de unele cu accente tragico-comice. Într-o dimineaţă am călătorit alături de o găină (vie) ce îşi scosese capul din punga de rafie în care era încarcerată şi se uita împrejur cu ochi mari, miraţi şi goi cotcodăcind de zor.  În alta Continue reading

Prima noapte a fost de vis

Ne-am simţit ca-n paradis…

Puţin învinşi de situaţie dar ca în paradis. Paradisul celor păcăliţi ce-i drept, dar paradis. Şi conform zicalei drumul către “paradis” e pavat cu bune intenţii. Intenţiile persoanei mele în acest caz. Persoană care n-a vrut să îşi serbeze onomastica oricum, la o pensiune călduţă, simpatică, dătătoare de confort şi per total anostă. A vrut o experienţă. Şi a găsit-o.

O vilă minunată, cu saloane mari şi tavan înalt, cu scaune înalte cu mânere late din alte vremuri, cu ferestre înalte şi ele, şi scară interioară pe două etaje şi ea înaltă. O clădire monument, una dintre primele construcţii ridicate în Sinaia pe la 1886, contemporană cu Marea Unire că tot aveam week-end prelungit cu prilejul zilei de 1 decembrie. O mică problemă aveam cu toaletele, îmbucurătoare şi funcţionale la data facerii clădirii, despre care speram totuşi să fie măcar puţin atinse de modernism. Ştiu, nu petrecem prea mult timp în budă, dar şi atunci când îl petrecem ne dorim să fie de calitate… Continue reading