Schi pe Valea Dorului

De mulţi ani mă macină o întrebare la care în 2015 am reuşit să am un răspuns. Cum ar fi să dorm la cabana Valea Dorului, la poalele Muntelui Furnica? Cum ar fi seara, obosită fiind de la atâta schiat, în loc să mă grăbesc să prind cabina la 2000 să aşez schiurile în rastel, să admir Bucegii scăldaţi în culorile apusului, apoi să intru în cabană la relaxare. Iar dimineaţa după ce savurez cafeaua să îmi iau schiurile din rastel, primul telescaun şi dusă să fiu. În ultimii doi trei ani am tot trecut iarna prin zonă şi necesitatea răspunsului începuse să se acutizeze.

schi valea dorului (8)

Cireaşa de pe tort a apărut în decembrie 2014, când în drum spre Padina şi spre o tură de pomină, am luat acolo o pauză de ciorbă. Continue reading

Viata bate filmul. Episodul 6.

O poveste din RATB începută de la capătul lu’ paishpe, sâmbătă pe după-amiază. O zi ploioasă şi umedă, ce mai mult aducea a început de primăvară decât a juma’ de ianuarie. Pierdusem la mustaţă primul tramvai aşa că tacticoasă mi-am ocupat un loc în cel care îşi aştepta rândul la start. Un tramvai jegos şi mirosind îngrozitor, a mahala. Alt cuvânt nu-mi vine în minte astfel încât să nu fiu considerată rasistă.

Admir prin geamul murdar iarna gri, cu oameni ce făceau slalom printre bălţi şi sloiuri şi cu câini vagabonzi ce aşteptau organizat în faţa unei scări de bloc hrana de la o doamnă pensionară. În spate aud un fâsâit destul de cunoscut Continue reading

Viata bate filmul. Episodul 5.

Povesteam într-unul din episoadele precedente de călătoria spre muncă cu microbuzele de transport public ce efectuează curse de la Cora Pantelimon spre Brăneşti, cu staţii la Biserică, Giratoriu, Unitatea Militară, Selgros, Roşu, Heidi, Tuborg, Neferal sau altele inopinante gen aici, aici – opriţi aiiici.

Pe lângă dimineţile obişnuite, hurducăite şi nu chiar frumos mirositoare petrecute cu treisutepatrushasele (346) sau cincisutetreiu (503)  alături de ceilalţi pasageri am avut parte şi de unele cu accente tragico-comice. Într-o dimineaţă am călătorit alături de o găină (vie) ce îşi scosese capul din punga de rafie în care era încarcerată şi se uita împrejur cu ochi mari, miraţi şi goi cotcodăcind de zor.  În alta Continue reading

Prima noapte a fost de vis

Ne-am simţit ca-n paradis…

Puţin învinşi de situaţie dar ca în paradis. Paradisul celor păcăliţi ce-i drept, dar paradis. Şi conform zicalei drumul către “paradis” e pavat cu bune intenţii. Intenţiile persoanei mele în acest caz. Persoană care n-a vrut să îşi serbeze onomastica oricum, la o pensiune călduţă, simpatică, dătătoare de confort şi per total anostă. A vrut o experienţă. Şi a găsit-o.

O vilă minunată, cu saloane mari şi tavan înalt, cu scaune înalte cu mânere late din alte vremuri, cu ferestre înalte şi ele, şi scară interioară pe două etaje şi ea înaltă. O clădire monument, una dintre primele construcţii ridicate în Sinaia pe la 1886, contemporană cu Marea Unire că tot aveam week-end prelungit cu prilejul zilei de 1 decembrie. O mică problemă aveam cu toaletele, îmbucurătoare şi funcţionale la data facerii clădirii, despre care speram totuşi să fie măcar puţin atinse de modernism. Ştiu, nu petrecem prea mult timp în budă, dar şi atunci când îl petrecem ne dorim să fie de calitate… Continue reading

Bucuresti Lefkada Road Trip

Traveling in style cu duba

“Hello Jerome. We are in Sivota”. Glasul lui Grigore sparge atmosfera tensionată din dubă. Accentul era atât de franţuzesc încât ziceai că şi-a petrecut copilăria şi juma’ de adolescenţă în vârful turnului Effel. În voce i se simţeau oboseala, nervii dar şi resemnarea în faţa destinului de şofer de dubă cu 7 pasageri tineri şi neliniştiţi la bord. Parcă s-a simţit şi o oarecare urmă de veselie. Eeee, am înfrâââânt! După 16 ore petrecute pe un drum căruia nu îi mai întrezăream nici măcar luminiţa de la capăt am ajuns la destinaţie.

Bucuresti Lefkada zi 1 (4)

17 ore de drumuri proaste bulgăreşti, un fel de citytour din greşeală pe la periferie în Sofia, tunele greceşti şi autostrăzi pe lângă care am nimerit că pe ele a fost mai greu să ajungem, totul asezonat cu multe pauze gen: vama stop, vigneta stop, pipi stop, schimbat şoferi stop, benzină stop, coffee stop, buda stop, fumu stop, papa stop, sete stop, ne-am rătăcit întoarce stop, Siri stop că nu se actualiza locaţia, baie stop, iar pipi stop (s-a încercat o aliniere a vezicilor la un moment dat dar a eşuat lamentabil şoferul sfârşind prin a fi aproape linşat şi tapiţeria aproape de apocalipsă) inclusiv o staţionare la îndemnul unui poliţist bulgar din fericire rămasă fără amendă oricât s-a chinuit el să găsească o hibă, ceva în neregulă. Continue reading