Apocalipsa, Paltinis si revelion la Rasinari

Acum ca am scapat de Apocalipsa ma simt mai bine. Ma stresa ideea sfarsitului lumii, tare rau imi parea sa se intample nenorocirea acum cand ma simt asa de bine in pielea mea, atat de tanara si cu multe draft-uri in tolba laptopului.

O mica strangere recunosc ca am avut in seara lui 21 pe masura ce inaintam in complexul ce imi adapostea locuinta deoarece se afla intr-o sublima bezna. Sa vezi ca suntem selectionati pentru sfarsitul lumii, alesii Enelului. Ca si Enelul asta nu isi poate alege decat un neam de supravietuitori si toata lumea stie ca viata la Rasarit de Soare e aspra, grea, te caleste si te tine in alerta. Pe scara blocului am intalnit si veriga slaba: “Doamna, se poate sa urc cu dumnevoastra? Ca mi-e frica.” aud de la un colocatar. Impreuna invingem gandesc, asa ca il invit sa bajbaim in doi pe scara blocului. Il las la etajul unu si precum Xena neinfricata urc mai departe. Nimeresc usor intrarea in garsoniera si apoi lanterna. Ma uit pe geam si ce vad prin perdelele vecinilor imi ridica moralul. Locuintele de vis-à-vis par a fi locuite de licurici ametiti, mereu in cautare de ceva. Bravo baietii. Neam de invingatori, am zis.

Revenind, ca iar vorbesc doar despre mine si altii merita mai multa atentie, zilele care au precedat venirea lu’ Nibiru au fost tragico-comice cu mii de intrebari ce mi-au trecut printre urechi, majoritatea indreptate spre intentiile si credintele celor care si-au achizitionat buncare, truse de supravietuire, provizii de alimente pentru trei luni pentru ei si familia lor, bilete pana la muntele salvator din Franta… unu mai inspirat si-a construit o arca. Uau tati, esti eroul meu.

Atentia mi-a fost atrasa de o trupa de 30 de neincrezatori in soarta lor care s-au refugiat la o cabana in Paltinis, pe care cica au transformat-o in buncar. Pura coincidenta cu 2 – 3 saptamani inainte in mini-vacanta Sf. Andrei – 1 decembrie am petrecut cateva zile de neuitat in buncarul salvator si cu inima impacata zic ca nu le dadeam prea multe sanse de supravietuire in caz ca le batea Nibiru la usa.

Cum inevitabilul nu s-a produs si au scapat teferi si cu multe provizii din greaua incercare le recomand sa scoata sacii de gunoi din geamuri si sa arunce un ochi pe afara ca au ce vedea. Asa cum am avut eu de vazut in iarna 2008 – 2009 cand am petrecut in zona Marginimii Sibiului. In acel an obisnuitul revelion “into the wild” s-a transformat intr-unul mai comod, cu cazare la pensiunea “Casa Otilia” din Rasinari.

rasinari-revelion-03

Caruta fara armasari

rasinari-revelion-04

Neaua trece, pietrele raman

rasinari-revelion-05

Verde si auriu. Sarbatori cu ritm de Samba, Samba de Janeiro

Vacanta a respectat urmatorul tipar: indestulat cu preparate traditionale, atat culinare cat si alcoolinare, jucat carti si alte jocuri de societate, urmarit pentru a nu stiu cata oara Piratii din Caraibe, dormit si nu in ultimul rand vizitat: Paltinis – o zi de traseu si o zi de schi, sesiune foto in Rasinari, o vizita la Sibiu.

paltinis-partie-schi-0

Partia din Paltinis

paltinis-partie-schi-2

Paltinisul imi aduce aminte de copilarie mai mult decat alte statiuni, de zile revene in care culegeam hribi in drumul spre Cabana Gatul Berbecului, cand cerul isi reflecta pufosenia in limpezimea Lacului Negovanu, cand bateam dealurile in cautare de zmeura aromata, cand auzeam pentru prima data de Constantin Noica si Jurnalul de la Paltinis, cand ma bucuram in ritm respirator sacadat de smaraldul Iezerelor Cindrelului, cand am simtitA Cheile Cibinului duduind sub pasii delicati ai unei familii supraponderale formata din mama urs si doi ursuleti, cand am vazut pentru prima data o turma impresionanta de bivolite, cand … cand…

L-am revazut in ultima zi din 2008 cand printre altele ne propusesem sa vedem lumea macar de la inaltimea Varfului  Batrana daca nu si mai sus de la cei 2244 metri ai Varfului Cindrel. Din capatul soselei (am trecut pe sub telescaun) am luat drumul padurii pe cruce rosie. Timp de aproximativ o ora am mers lin si in ace de par, printre copaci. Soarele scapa din cand in cand printre brazii desi. Ochii lacrimau de la atata stralucire. In Poiana Gaujoara boceam in hohote dar nu ne-am lasat. O traversam, trecem de intersectia cu traseul spre Poiana Muncel (marcaj punct albastru) ce cotea stanga si ne impotmolim. Traseul intreg Paltinis – Poiana Gaujoara – Saua Batrana – Varful Cindrel devenise un vis frumos. Se urca din ce in ce mai greu. Din sase cati plecasem ne cernusem bine de ramasesem doi. Iar faptul ca poteca nu era batuta din Poiana Gaujoara aproape dubla timpul. Decizia a venit simplu. Admiram imprejurimile pe indelete si ne intoarcem in statiune.

cindrel-01

Nu ma uit in urma, nu traiesc din amintiri
Chiar de-ar fi s-am lacrimi in priviri!
Singur voi afla, ce va fi cu vïata mea de acum!
Da, am s-ajung la steaua mea
Orice-ar fi, eu cred mereu in ea!

cindrel-019

Poiana Gaujoara undevaaaa depaaaaarte

cindrel-02

Minimalist in apa cristalizata

cindrel-03

Apa, stare agregare solida adica Zapadaaaa

cindrel-076

Draperia de umbra si lumina din Poiana Gaujoara

cindrel-078

Urcare in Poiana Gaujoara

cindrel-091-copy

Fagaras in alb si negru

cindrel-092

vazut din Poiana Gaujoara

cindrel-093

Cindrel in nuante albastrui

cindrel-097

Panorama Cindreleana

cindrel-104

Strazile inguste ale Rasinarului le-am batut in prima zi a lui 2009. Localitatea natala a unor mari personalitati ale culturii romanesti (Octavian Goga – poetul patimirii noastre si Emil Cioran – Lacrimi si Sfinti) este fotogenica si relexanta in orice moment al zilei. Probabil cand ploua cu bulbuci si n-ai umbrela nu se incadreaza in tablou dar in rest e minunat.  Mi-ar fi placut sa dau o tura si cu tramvaiul Rasinari – Sibiu dar n-a fost sa fie. Pare pitoreasca ideea sa circuli pe o linie inaugurata in 1948, sa te bucuri la viteza redusa, in liniste si ritm sacadat in acelasi timp de frumusetile zonei.

rasinari-revelion-06

rasinari-revelion-07

Verde de Marginime

rasinari-revelion-08

rasinari-revelion-09

rasinari-revelion-10

rasinari-revelion-11

Emil Cioran, Lacrimi si Sfinti si o operatie plastica la nas

rasinari-revelion-12

Casa Memoriala Octavian Goga

rasinari-revelion-13

Pisi de Rasinari

Sibiul nu prea mai are nevoie de prezentare asa ca va las cu cateva poze si cu o urare. Craciun Fericit!

sibiu-porumbel-0

hai la mama borumbelule

sibiu-porumbel-1

Zboara puiule zboara

sibiu-revelion-01

Epilare definitiva la Patinoar?

sibiu-revelion-02

Mica, mica da’ ridica. Asta daca o ajuta pionezele 🙂

sibiu-revelion-03

Biserica Evanghelica…

sibiu-revelion-04

…constructie in stil gotic inceputa in prima parte a secolului al XIV-lea si terminata in anul 1520…

(Sfatul Popular al Orasului Regional Sibiu – 1965)

sibiu-revelion-05

… cu muuuulte trepte …

sibiu-revelion-15

… si un clopot maaaare …

sibiu-revelion-06

… si o panorama frumoasa …

sibiu-revelion-07

sibiu-revelion-09

sibiu-revelion-10

… si niste turnuri gemene…

sibiu-revelion-11

sibiu-revelion-12

… si o vedere oarecum pe laterala …

sibiu-revelion-13

rasinari-revelion-02

… si in principiu… Sarbatori Fericite! … de la Aradeanca

3 thoughts on “Apocalipsa, Paltinis si revelion la Rasinari

  1. Prin zonele astea n-am fost si chiar mi-a placut cocktailul de povestiri urbane, montane si turistice, drept fiind faptul ca omul care are ce scoate de la naftalina amintirilor e un om bogat si am senzatia uneori ca de te porneste omul, nu te-ai putea opri din povestit.

    Sarbatori Fericite Andreea, cat mai albe/dalbe in sunete de Clopotei si sub semnul nazbatiilor 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published.