Inteligentul si cei din jurul lui

Tranzitia de la bloc la casa a fost grea. M-am dat dusa foarte greu, era de neconceput sa parasesc locuinta in care am crescut, sa ajung seara de la Bucuresti la Adjud si sa intru pe drumu ala prafuit. Casa mare si rece nu imi spunea nimic atunci. Era valoroasa pentru parintii mei si atat. Era munca lor, si normal ca le apreciam munca. Darrrrrr, eu cand ajungeam la Adjud vroiam sa ma relaxez si sa ma simt ca acasa, iar acel acasa era apartamentul nostru cu vedere la E85.

Totusi, cand am parasit cu inima-ndoita apartamentul a fost definitiv si irevocabil. Nu imi aduc aminte precis cum s-a intamplat. Stiu doar ca am ajuns intr-un wk-end la casa, m-am instalat in camera mea si nu am mai plecat de acolo. Cu timpul am invatat sa apreciez ce inseamna sa iesi in curte in pijamale, sa iti bei cafeaua afara, sa te mangaie soarele si mai ales… sa ai un prieten care sa fie bucuros ca sta langa tine si atat. Doar ca sta langa tine.

Cel care mi-a aratat ce frumos e traiul la casa a fost Ax. Nu am crezut ca o sa pot sa tin asa de mult la un caine, pisicile fiind preferatele mele. Dar cu timpul Axone m-a educat. Felul in care se bucura cand ma vedea, cum venea si se aseza pe picioarele mele cu capul intins sa il mangai m-a convins ca intr-adevar cainele e cel mai dedicat prieten al omului. Daca vrei dragoste neconditionata i-ati un caine.

Anul trecut in noiembrie a fost otravit. Abia se tinea pe picioare, nu mancase de cateva zile orice i s-ar fi dat. Tare rau ii era. Inainte de Craciun cu cateva zile spuneam ca singura mea dorinta de Craciun este sa se faca bine Axion.  Altceva chiar nu imi doream. Si nu eram singura. Tot familionu era ca pe ace. Inclusiv pana in Italia se dusese vremea.

Cu staruinte, injectii, pastile, vitamine, ceaiuri date cu seringa se face cat de cat bine. Am incercat sa ii dam de mancare diverse dar refuza. Disperati cautam pe internet orice solutie. La un moment dat pe un forum am gasit: cainelui otravit sa i se dea carne cruda. Pe aceasta nu o incercasem dar cum nu prea mai aveam optiuni am zis sa vedem daca merge. Din fericire a mers. In cateva zile reuseste sa se tina pe picioare si sa faca doi pasi. Cert este ca pana la urma s-a insanatosit. Acum sa relatez doua faze funny, ca tot s-a terminat cu bine.

Cand era sanatos si in putere Ax manca parizer. Nu manca salam, prefera parizeru. Desi mai bun e salamu totusi :). De cand cu beleaua ca un caine ce se respecta mananca salam si refuza parizerul. Intr-o zi tata ii spune lu mama… Mami, i-am dat lu’ Ax salamu si am mancat io parizeru daca tot nu i-a placut :))… lasa, ca e bun si parizeru… sa manance el salamu :))). Parintii mei, de cand le-au plecat ambii copii de acasa, trebuie sa hraneasca si ei pe cineva. Fericit caine Ax.

Cealalta e si mai veche (inainte de “era salamu”) cu mama si problema ei ca nu face cainele treaba mare…Vorbeam cu ea la telafon, cand, la un moment dat imi zice: “Mama hai ca inchid ca il vad pe “inteligentu” afara si cred ca face ceva. Suna-ma tu in cateva minute”. Nu apuc sa mai zic ceva, clanc telefonu. Ax era in gradina intr-o pozitie asa mai de facut ceva si nu trebuia ratat momentu.O sun peste cateva minute cum mi-a ordonat si o intreb: Eh, s-a cacat? Mama cu o voce asa mai stinsa spune. Nu stiu mama… ca m-am grabit si eram in papuci si am alunecat, am cazut si acu ma doare fundu… N-am mai ajuns sa vad ce a facut…

si acu o poza, pentru ilustrarea poreclei “inteligentu”

ax-nov-14-2009-013

3 thoughts on “Inteligentul si cei din jurul lui

  1. Simpatic Inteligentu’. Mi-as dori si eu unul cu tot cu ograda si casuta, altfel n-ar avea farmec 🙂

    p.s. vad ca te-ai mutat si inca te muti 😀
    N-ai incercat sa importi din baza de date astfel incat sa pastrezi datele vechi de postare si comentariile?
    Cred ca e ceva de munca sa le introduci manual…

    1. Cei mai buni sunt cei cu ograda si casuta sa stii :).

      Am mutat manual posturile deoarece am mai bibilit la texte si la poze. De exemplu: am recitit postarile de acum jumatate de an si unele exprimari nu mi-au mai placut, asa ca am modificat. In jumatate de an am mai primit sfaturi, comentarii, critici si imi parea rau sa las postarile vechi nearanjate daca tot am invatat din ce mi s-a zis. Daca nu le luam manual nu mai vedeam ce aveam de corectat.
      De ce imi pare cel mai rau sunt comentariile pe care nu le-am pastrat :((((((. Si acum imi musc buzele de ciuda. Cum sunt radicala din fire am si sters tot, ca sa nu se dubleze postarile – asa ca nu mai am de unde scoate comentariile…. uaaa.

      Oricum, sper sa vina altele la fel de frumoase :).

Leave a Reply

Your email address will not be published.