Macin, Micul Munte Mare. Culmea Pricopanului si Tutuiatu

He he, Ţuţuiatu. Mare petrecere de botez a mai avut. Ar trebui să fie împroprietărit cu o turmă mare de ovine. Ţuţu, Ţugunelu, Ţuţunelu, Ţugurelu, Ţuţuianu şi multe alte apelative. Ne-a suportat cu stoicism nevolnicia, probabil datorită înţelepciunii lui hercinice. macin-tutuiatu-39

I’m the queen of the “Greci”

Sărbătoarea muncitorească ediţia 2012 s-a hotărât a fi cu specific dobrogean aşa că după varii pregătiri am pornit din Bucureşti cu zorii mijind în pupilă. O primă oprire la Lidl Slobozia şi apoi la un magazin municipal ne-au asigurat că nu vom sucomba pe motiv de inaniţie, dezhidratare sau insolaţie. Conservareala, aputa, prosopele, şepcuţe şi alte apărători solare, toate s-au aflat în coşul nostru. Confirmăm orice analiză shopper basket ce vizează pe montaniardul uituc.

Dunărea am trecut-o pe la Giurgeni Vadu Oii şi de acolo parcă am intrat în altă lume. Şoseaua lină şi bine asfaltată pe care am botezat-o TransDobrogea se unduia printre dealuri împodobite cu cercei de eoliene şi coliere de răpită. Chiar mi-a plăcut drumul. Era să ratăm direcţia de câteva ori dar oricum nu mai conta la câtă întârziere aveam. Odată cu ora când soarele e centrat pe cer am debarcat la poalele Pricopanului, în Parcul Naţional Munţii Măcin. Planul era să facem Culmea Pricopanului, să traversăm spre culmea principală şi să înnoptăm pe vârful cel mai înalt din Măcin, Țuțuiatu.

Pornim spre crângul unde este amenajat şi locul de campare iar la sfârşitul poienii găsim şi un izvor cu nu foarte multă apă. Banda albastră ne duce întâi stânga, ocolit pe sub Caramalău. Puteam să urcăm şi de-a dreptul dar era prea mult din prima. Nu ne grăbeam nicăieri. Rucsacul greu şi fierbinţeala prânzului nu ne-mpingeau prea mult la mers. Iar cei două sute şi ceva zeci de metri diferenţă de nivel luaţi rapid până-n Caramalău (277m) ne-au dat directa împreună cu raza soaaaaarelui, floarea soaaaaarelui. Haideţi fraţilor să mergem, raza soaaaarelui, floarea soaaaaarelui. Floricele să culegem, raza soaaaarelui, floarea soarelui.

macin-pricopanu-01

macin-pricopanu-02

Mănăstirea Fântâna de Leac

macin-pricopanu-03

 

Verde crud (cu amintiri de Tudor Gheorghe)

macin-pricopanu-04

macin-pricopanu-05

Vârful Cheia (260m) cu cariera de caolin în stânga

macin-pricopanu-06

macin-pricopanu-07

macin-pricopanu-08

macin-pricopanu-09

Mănăstirea Fântâna de Leac

macin-pricopanu-10

Oraşul Măcin, o parte din braţul Măcin pe numele său Dunărea Veche şi pe undeva prin decor Insula Mare a Brăilei

macin-pricopanu-11

macin-pricopanu-12

Reverie dobrogeana

macin-pricopanu-21

Vârful Caramalău

Frica de vipere ne încuraja să ţinem parazăpezile pe gambe, alt motiv de-nviorare. Abia ne târâiam. Curând curajul a învins frica de venin şi cu mişcări bruşte, de învingători ne-am smuls parazăpezile. Hai sâsâitoareo… dacă ai curaj. Cu toată gâfâiala şi kilele de transpiraţie ce curgeau pe noi ne-am făcut timp să admirăm întinderile încă verzi tapetate de câmpuri de răpită. Mănăstirea Fântâna de Leac, albă cu acoperişuri albastre, ne privea cochetă de jos. Mai în spate zărim oraşul Măcin, o parte din braţul Măcin pe numele său Dunărea Veche şi Insula Mare a Brăilei.

În şaua de sub vârful Caramalău ne-am împrăştiat în toate direcţiile. Unii au preferat să îşi sprijine şezutul de iarbă la umbra bolovanilor imenşi cu care jucaseră “7 pietre” zeii în timpuri imemoriale, alţii şi-au încercat norocul în escaladă riscând să coboare în timp triplu şi în urlete faţă de cum au urcat iar cea de-a treia a riscat să rămână cu gâtul strâmb de la uitat după alpiniştii amatori. Totul e bine când se termină cu bine. Stomacul ne-a mulţumit că ne-am gândit şi la el. Se săturase săracul să se hrănească doar cu cafea şi apă. Tot în pauză s-a desfăşurat şi o şedinţă foto dedicată şopârlelor ce mişunau peste tot.

macin-pricopanu-13

macin-pricopanu-14

macin-pricopanu-15

Cu ochii-n soare

macin-pricopanu-16

Perspectivă a ochilor în soare

macin-pricopanu-17

Marea cea verde

macin-pricopanu-18

Aradeanca la un munte aproape de mare

macin-pricopanu-19

Hai că umbli cu şopârlica

macin-pricopanu-20

macin-pricopanu-22

Vârful Vraju (335m)

macin-pricopanu-23

Pe fundal Vârful Vraju (335m)

macin-pricopanu-24

Următorul dat cu bifa a fost vârful Vraju cu cei 335 metri ai săi. Fain frumos dar valea care se vedea sub el şi pe care trebuia să o coborâm ca să avem ce urca apoi până la Piatra Râioasă nu ne-a plăcut prea mult. În vale am găsit câteva măsuţe şi băncuţe şi niţică umbră. Nu-mi venea să mai plec de acolo dar n-aveam ce face. Cu răbdare şi paşi mici am urcat până-n vârf la Piatra Râioasă. Perspectiva oferită către creasta principală a Munţilor Măcin ne-a făcut să uităm instant efortul depus. Hehe, abia ne-am mişcat până acum în ritm de broască ţestoasă, că tot e mascota Măcinului. Stai să vezi ce urmează de acum încolo.

macin-pricopanu-25

Sulucu Mare şi în spate creasta principală a Munţilor Măcin (Ţuţuiatu şi Ghinaltu cel golaş)

macin-pricopanu-26

macin-pricopanu-28

Sulucu Mic şi Sulucu Mare

macin-pricopanu-29

macin-pricopanu-30

macin-pricopanu-31

macin-pricopanu-32

Urcare Sulucu Mic

macin-pricopanu-33

Coborâre Sulucu Mic

macin-pricopanu-34

Urcare Sulucu Mare

Au fost pe rând Sulucu Mic (316m) şi Sulucu Mare (370m), cel mai înalt din culmea Pricopanului. Culmea continuat spre sud dar noi am părăsit-o direcţia est, coborând către dealul Îmbulzita. De acolo s-a rupt brusc filmul. N-am nimerit drumul de pământ ce trebuia să aibă la un moment dat un ogaş mare şi adânc de care tot auzisem şi pe care îl văzusem în poze aşa că am luat-o de-a dreptu pe ogoarele gospodarilor în pas săltăreţ. Nu eram foarte încântaţi de traseul accidentat prin glia stamoseasca care sfârâia mai rău decât oul ochi pe o tablă încinsă.

Cu un nod in gat mi-am adus aminte de sfaturile mecanturiste, în van risipite: “Dacă veniţi din alte zone ale ţării, doar ocazional şi cu timp limitat, nu vă afundaţi în pădurile întinse şi neumblate din estul şi centrul munţilor Măcin, că traseele fac nişte fente urâte (coturi bruşte la 90 de grade, răscruci de câte cinci drumuri, tu urmezi greşit drumul circulat iar traseul e de fapt la dreapta prin boschetarii, ba ţi se pare că mergi pe creastă şi de fapt eşti “aruncat” lateral, etc, pierzi orice reper şi intri în panică şi criză de timp). Faceţi Pricopanul separat, apoi o tură pe versanţii de la Greci cu vedere permanentă spre depresiune, în caz de ceva coborâţi imediat pe câmp. Nu vă bazaţi pe faptul că Măcinul e “mic” (40 kilometri cu păduri!) şi “las’ că m-oi descurca eu, am fler de turist, din Carpaţi”. Mulţi zmei au păţit-o, de ce să nu aveţi amintiri frumoase despre Măcin?”

macin-pricopanu-35

macin-pricopanu-36

Ţuţuiatu, Ghinaltu şi Depresiunea Greci

macin-pricopanu-37

Agale prin ogoare

macin-pricopanu-38

Giganţii Măcinului

macin-pricopanu-39

Creasta principală

 macin-pricopanu-40

Wild Wild Dobrogea

macin-pricopanu-41

Semănam cu figuranţii din “The walking dead” varianta dezhidratată, nesângeroasă şi fără zdrenţe. Apăăăă, apăăăă… umbrăă umbrăăă. Ni se spălase encefalul în mulţi clăbuci şi multe ape. Pădurea ce o vedeam la orizont ne dădea firave speranţe. Poate ne va înviora umbră şi ne va da şi câteva idei direcţionale. Privind în urmă umbra n-a avut nici un efect decât că am luat o pauză îndelungată şi s-au aţâţat grav spiritele din grup. Erau două variante etalate pe masa negocierilor:

  • sigură – mergem înapoi spre ogoare şi drum de ţară până în Greci spre primul izvor şi prima bodegă cu bere rece
  • temerară – dăi înainte prin pădure poate poate ajungem în coama Ţuţuiatului

Deliberările n-au mers cum doream eu (bănuiţi că eram promotorul primului izvor şi primei licori? nu de alta dar reputaţia în curând mă vă precede) aşa că m-am trezit într-un heirupism fără de rost pentru înţelegerea mea. Greutatea rucascului o simţeam în gleznele şi copanelele umflate. Se împănase muschiu pe mine de crăpa colantul. Albă fiind la peleu semănam cu puii crescuţi în baterii şi hrăniţi doar cu îngrăşăminte. În plus de la căldură puteam participa lejer la un concurs de tricouri ude, varianta pentru halterofili. Urcam dealul cu privirea în pământ nesperând la multe. Poate la o picătură de apă rece dar şi aceea cine ştie când urma să vină.

Momentul critic nu a întârziat să apară. M-a întrecut o ţestoasă. La deal! Atâta umilinţă. De ce-aş indura-o oare? Se umflă jugulară, creşte tensiunea şi urlu cu disperare-n voce la capul de pluton. “Eu nu mai fac nici un pas. Îmi e sete, apa fierbe în rucsac, nu ştim unde suntem, prin extrapolare nu ştim nici când ajungem la Ţuţu şi în plus… M-A ÎNTRECUT O ŢESTOAAAASĂ!”.

Ca să împăcăm şi capra şi varza mai urcăm o perioadă dar nu foarte mult pentru că încep să cedeze şi alţii. La întoarcere salut veselă, din mers prietena cu carapace. “Hehe, uită-te la mine, ce sprinţară sunt la coborâre!”. Drumul prăfuit ne aştepta liniştit, la locul lui. În depărtate localitatea Greci semăna cu o Fata Morgana posesoare de ulcior plin cu apă rece de izvor. Din fericire în jumătate de oră cred am ajuns la o clădire pentru muncitorii de la carieră unde exista izvorul mult dorit. Nu ştiam ce să facem mai repede. Să ne răcorim faţa şi să dăm praful jos sau să bem. De fapt ştiam. Şi am băut şi am băut până mai aveam puţin şi făceam broaste-n burtă. Se umflase abdomenul ca la somalezi. No offence people of Africa.

De campat am campat puţin mai sus de cariera cu izvorul, în deal, sub vârful Ţugulea dacă nu mă înşeală orientarea. Apusul a venit peste noi mai să ne prindă cu chiloţii-n vine, la figurat vorbind. Din fericire l-am prins şi noi în flagrant, cu soarele eroul încercând să se ascundă ruşinos după culmea Pricopanului. I-am savurat coborârea instantaneu cu instantaneu.

macin-pricopanu-42

Depresiunea Greci

macin-pricopanu-43

Ţuţuiatu

macin-pricopanu-44

macin-pricopanu-45

macin-pricopanu-46

Am luat-o pe câmpii

macin-pricopanu-47

macin-tutuiatu-01

Central şi puţin dreapta Dealul Şcolii din Greci, ultima ridicătură din Culmea Pricopanului

macin-tutuiatu-02

Izvorul izbăvirii

macin-tutuiatu-03

Pasul este mai vioi după hidratare

macin-tutuiatu-04

Tabără cu perspectivă la Ţuţuiatu, Ţuţu, Ţugunelu, Ţuţunelu, Ţugurelu,etc

macin-tutuiatu-05

Vânătorul de momente

Locul astrului fierbinte a fost luat treptat de crăiasa rece care ne-a dăruit o noapte albastră, de neuitat. Poveştile sub lumina dânsei au fost savuroase şi întrerupte destul de des de mirări: “Uaaaa, e umbră de la lună. Ce bine. Că îmi uitasem frontala acasă. Acum nu mă mai împiedic de fiecare piatră” sau “Chiar aveam nevoie de lumină de veghe, că mi-e frică să dorm pe întuneric” sau una şi mai tare care lega astrul nopţii de viperele ameninţătoare şi se producea un tăvălug imens şi … s-a făcut dimineaţă. Prea dimineaţă dar măcar încetasem să dau din picioare încercând să verific dacă fermoarul e închis etanş şi nu are cum intra sâsâitoarea în cort.

macin-tutuiatu-06

De la hidratare i se trage

macin-tutuiatu-07

macin-tutuiatu-08

macin-tutuiatu-09

macin-tutuiatu-11

Noapte albastră şi o viziune strâmbă

A doua zi alocată aventurilor cu iz hercinic a fost mai liniştită deşi trăgând linia tot victime ale arşiţei am fost. Măcar timpul a fost mai scurt cu toată intensitatea momentului. De trezit m-am trezit devreme, ca de obicei când joc în deplasare. N-am prins răsăritul dar ora era apropiată. Lumina caldă a zorilor de zi învăluia ca o plapumă pufoasă dealurile. M-am bucurat de astrul zilei la fel de mult ca la vizionarea cu tente roşiatice, de apus.

muntii macin

Bună de dimineaţă!

muntii macin campare

culmea pricopanului

Culmea Pricopanului

macin-tutuiatu-15

“Cafeaua de dimineaţă

Te-ajută să scapi de greaţă

Şi-ţi creşte moralul

Să poţi suporta

Încă o zi carnavalul”

macin-tutuiatu-16

Panorama Culmea Pricopanului

Deoarece mă pasionează să aflu cât mai multe detalii despre locurile în care am fost am căutat informaţii prin diverse surse dintre care şi Ecomuntii. “La vest de Culmea Măcin se află prima culme secundară a munţilor, numită Culmea Pricopanului, cu o lungime de cca 14 km. Este aproape paralelă cu culmea principală şi legată de aceasta prin şaua şi Dealul Îmbulzita (291 m). Este caracterizată de un relief de tip alpin cu creste stâncoase şi ascuţite ce ating altitudinea de 370 m în Vf. Sulucu Mare. Spre nord-vest de acesta se găsesc Vf. Piatra Râioasă (346 m), Vf. Vraju (335 m), Vf. Caramalău (277 m), Vf. Cheia (260 m), iar mai departe se prelungeşte cu Dealul Sararica (152 m) şi este despărţită de Dealul Orliga (116 m) prin Pasul Sararica (80 m). Spre sud-est  de Vf. Sulucu Mare înălţimile scad, urmând vârfurile Căprăriei I şi ÎI cu 312 respectiv 297 m, Vf. Copcealau (201 m), Vf. Slatina (251 m), Orta-Tepé (199 m), Dealul Grecilor (167 m), o ultimă înălţime a culmii fiind Dealul Şcolii (92 m) în Comuna Greci.”

macin-tutuiatu-18

Terasa unde mi-am savurat cafeaua, la altitudine

macin-tutuiatu-19

macin-tutuiatu-20

Un copac cu flori
Şi un colţ uitat de cer
Un copac cu flori
Este tot ce vă ofer

macin-tutuiatu-21

macin-tutuiatu-22

Iarba e mai buna dimineata

macin-tutuiatu-23

Ţuţuiatu l-am atins mai repede decât credeam cu tot cu pauzele de răcorire luate la ambele izvoare găsite în drum. Pe cel mai înalt vârf dobrogean (467m) domnea un verde crud, proaspăt, de primăvară. În contrast Ghinaltu cu cei 442 metri ai săi ne oferea un peisaj arid, bolovănos dar mai spectaculos.

Perspectiva asupra localităţii şi depresiunii Greci mi-a plăcut mult dar ne era sete si cam insolati asa ca n-am admirat mult peisajul. Lasasem la primul izvor găsit la urcare cateva beri la rece. Prietenii mai optimişti au sperat să le găsim la întoarcere. Din păcate trăim în România şi e cam greu să mai ai speranţe. Berile s-au evaporat cu tot cu doză, de la căldură bineînţeles. Măcar speranţă răcorii ne-a dat aripi să coborâm Ghinaltu pe scurtături bolovănoase şi neprietenoase pentru genunchi.

Tabloul trist al izvorului fără de beri ne-a grăbit paşii şi toate manevrele de strângere a catrafuselor. În timp record tabără era ridicată şi noi cu worp speed ţinteam coordonatele Greciului. Ne-am oprit în prima bodegă cu îngheţată şi hamei la rece. Ce-a urmat deja am povestit (unduieli prin Delta Dunării), că aşa-s eu încep cu sfârşitul. Vă las cu ultimul set de poze, tura până-n vârf la Ţuţu. Enjoy!

macin-tutuiatu-24

Valea Morsu

macin-tutuiatu-25

macin-tutuiatu-26

macin-tutuiatu-27

Ninja de Măcin

macin-tutuiatu-28

macin-tutuiatu-29

Izvorul Italienilor Muntii Macin

Izvorul Italienilor, reparat cu sprijinul Asociaţiei Montane Carpaţi si Primăria Greci

macin-tutuiatu-31

În stânga imaginii Cavalu (430m) şi fosta carieră de sub el

macin-tutuiatu-32

Ghinaltu

Varful Tutuiatu

Sus pe Ţuţuiatu

Tutuiatu Macin

macin-tutuiatu-35

Vf. Călcată in prim plan şi Vf. Moroianu în spatele lui, stânga imaginii

macin-tutuiatu-36

poteca spre Ghinaltu

macin-tutuiatu-37

macin-tutuiatu-38

Vf. Călcata se ascunde după pom

macin-tutuiatu-39

macin-tutuiatu-40

macin-tutuiatu-41

Nici nu zici că eşti la doar 442m deasupra nivelului mării

macin-tutuiatu-42

Capra si…

macin-tutuiatu-44

un capricorn

macin-tutuiatu-43

Sus pe Ţuţuiatu, Ţuţu, Ţugunelu, Ţuţunelu, Ţugurelu,etc

 

14 thoughts on “Macin, Micul Munte Mare. Culmea Pricopanului si Tutuiatu

  1. “Izvorul Italienilor”? Apoi, asta e denumire data de domnii de la oras, care au preluat “dupa ureche” toponimele locului si apoi si le-au batut in cuie in minte in forma asta urita.
    Nu suna mai fain, mai adevarat, mai cintat numele de “Fintina Talienilor”? Ca, in coltul ala de Dobroge, izvoarele se numesc “fantani”, asa cum e vorba (ca exemplu) si de “Fantana lui Pralea” din valea Chediului.

    Sa iti mai spun si ca Tutuiatul si Ghinaltul sunt nume amestecate intre ele tot de orasenii veniti sa faca ei harti (numele de Albu iti zice ceva?), in vechime varfurile avand numele exact pe dos. Iar daca ai sa privesti spre munte de la intrarea soselei in satul Greci, ai sa intelegi si mai bine ca asa e: Tutuiatul e virful golas, in forma de piramida, iar Ghinaltul e cel impadurit din spatele celui golas…si care e mai …inalt !
    Ca sa te duc si mai in vechime, muntele ala care strajuieste satul avea un singur nume pentru cele doua virfuri, “cel inalt si tutuiat” ii zicea.
    Uite asa se uita radacinile a ceea ce e …

    1. Am facut o eroare, fantana lui Pralea nu e in Chediu, ci pe coasta Calcatei, apa ei se varsa in valea Carabalu.
      Imi cer scuze pentru graba si neatentia cu care am scris.

  2. Tare frumos in Macin! Eu am fost doar pe jumatate din Culmea Pricopanului si la baza Tutuiatului, in martie, anul, acesta, dar sigur revin. Minunate poze. Mi-ai facut dor de acea zona…

  3. No, acuma n-am cum să mă bucur complet de peisaje și să zâmbesc în întregime descrierilor amuzante, fără să te-ntreb: ați achitat ceva tarife practicate de APNMM? Sau măcar ați reușit să vă informați despre situația traseelor, locurilor de campare și alte reguli ale parcului? 😛 M-ar interesa să revin curând prin Munții Măcinului, dar n-aș mai vrea să circul ilegal sau să am probleme dacă străbat poteci nemarcate ori campez în locuri neamenajate în acest sens… 😀

    1. Ioane, esti de la parc, bre?
      Ce, vi s-or gatat banii de aruncat pe uritenii in lambriu de lemn si placaj de gresie gros-cacanie?
      Niscai 4×4 noi nu cumparati? Dar nu Duster, ci musai Toyota, sa dea bine prin padure. Aaaaa, a fost oferta cea mai buna, nu? Brrr, dar in Macin nu avem mormote care sa inveleasca ciocolata in staniol, ci numai armata aia de popindai care va pazesc sediul ala ca o cazemata si in care nu gasesti pe nimeni niciodata …
      Lasa, bre, Ioane, sunteti baieti descurcareti, imi mai dati mie o amenda cind ma prindeti ca am iesit din poteca (sau macar incercati, deh), mai urlati nitel la mine ca voi protejati soimul dunarean si ca fara voi s-ar duce naibii muntii astia.
      Mai dati un aviz pentru o cariera nou-nouta si v-ati scos, mai faceti niscai competitii anuale de ciclism “montan” (de moto enduro nu v-ar pasiona? ca si de alea am vazut pe la fanatana lui mos Pralea), vedeti voi mai bine cum protejati natura prin Macinul ala.
      Asa ca nu mai stati cu mina intinsa catre oaspetii veniti de departe sa mai prinda ultimele farime din frumusetea de altadata a Macinului. Iertati-i.

      1. Pana sa raspunda Ioan pot sa spun eu ca nu este de la parc sigur, doar mi-a adresat o intrebare referitoare la taxa. Nu stiu motivul intrebarii asa ca va v-a raspunde el cand va ajunge la civilizatie, acum este la remarcare in Muntii Banatului :), voluntar pentru Carpati…

  4. La acel moment nu am achitat nimic, sincer nici nu cred ca stiam unde ar tb sa achitam sau ca trebuia sa achitam ceva. Povestea cu parcurile si taxele e mai recenta vizitei noastre in Macin. Despre situatia traseelor si altele nu prea am gasit informari decat pe net. Avantajul era ca unul dintre noi era mai de-al locului si mai stia el cate ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published.