Paste fericit mielule! Viata din spatele geamului … reflexiv

Păsărelele cântă, zambilele au apărut (probabil deja ofilit) în ronduri, copăceii plesnesc de muguri, soarele e sexy, zilele libere vin cu viteza melcului dar măcar vin, cu ele poate vine şi prima de miel, totul merge bine şi în principiu viaţa e minunată. Am o zi bună rău, ruptă de cotidian.

Continuând în tradiţia zilei bune… freza stă bine, am o pereche de cizme care pune în valoare pulpele subţiri şi zvelte plus o fustă muleu ce sugerează dar nu arată, am prins autobuzul pentru prima dată în ultimele două săptămâni învingând la proba alergare pe tocuri în încurajările băieţilor de la Spălătoria Auto de lângă staţia ratb. La set de promoţie am prins şi metroul de la Dristor 2 în goana calului cu un covrig într-o mână, restu’ în cealaltă mână, portofelu în gură şi geanta deschisă larg ca să fiu sigură că zboară din ea chestii. Să continui? Imaginea mea reflectată în oglindă este pe departe cel mai reuşit vizual admirat în acea zi. Numele meu este Narcis. Încântată de cunoştinţă.

Şi mă oglindesc şi mă oglindesc. Dar chiar suntem frumoşi rău azi. Muah. Mai am puţin şi dau o bezea oglinzii. Dar stai… Sunt pe stradă şi mă oglindesc în geamul reflexiv, bine lustruit al unei clădiri de birouri. Mă loveşte gândul.

Oamenii aceia condamnaţi să presteze activităţi zilnice remunerate într-o aşa mare intimitate cu hoarda zilnica de trecatori cum se simt? Banui ca fiecare zi are un coeficient ridicat de incarcatura emotionala. Instant am vizualizat cateva scene “cotidiene”:

O doamnă senzuală cu “mers de gazelă pe tocuri” îmbrăcată într-o rochiţă fluflu trece prin faţa geamului bine lustruit al amploiatului privat. Vântul adie cu puterea uraganului Katrina. Încărcătură emoţională creşte direct proporţional cu ridicare fustei. Logic nu?

Unui domn chelios i-a zburat peruca şi acum o fixează în faţa “oglinzii”. Hai, mai fă raportul dacă poţi. Nota redacţiei: doar în reclame coafura rezistă.

“Hai fată, că îmi vin bine colanţii ăştia, uite ce fese am în ei. Şi rujul se potriveşte. Numa’ bună de mers la întâlnire”. Da da domnişoara se mulează bine pe metafizicu dumneavoastră, îmi daţi şi mie numărul de telefon? Zice prestatoru de servicii remunerate în gândul său doar, că n-are cum să năpustească pe stradă după dânsa ca un taur în călduri.

Sigur mai sunt şi alte scenete demne de filmul mut dar nu îmi vin acum în minte. Judecând la rece, nici cel de după geam nici cel de după faţa cealaltă a geamului nu are vreo vină. E vina naturii că ne-a făcut pe toţi mici narcişi, e vina “matricii” că lucrăm în colivii care nu au zăbrele ci geamuri reflexive, e vina noastră că acceptăm diverse şi… e o zi bună până una alta…

Paşte fericit mielule!

Leave a Reply

Your email address will not be published.