Praga. Poduri, bere, turnuri şi găluşte. Partea a doua, care nu mai are găluşte.

La prima oră mă furnicau tălpile, de la cât mersesem în primele două zile, de parcă în adidaşi crescusem o cultură de pioneze. Cheful de lenevit între cearşafuri cu greu a fost învins. Nici cafea nu băusem, se putea scuza senzaţia. După primele sorbituri din licoarea magică planurile au început să se alinieze mai dihai decât chackrele lui Dr. Strânge şi pionezele dispăruseră. Praga, here I come!

Un mic obstacol am mai întâmpinat la ieşirea din hotel, când am dat piept cu aerul rece al dimineţii. Mai că îmi venea să dau doi paşi înapoi c-aşa-i hora pe la noi. Nu că era rece, era geruleţ de-a dreptu. Deşi studiasem prognoza şi aveam la mine îmbrăcămintea adecvată tot am fost luată prin surprindere.

Prima pe lista de văzut a fost  Dancing House – Casa dansatoare, o clădire de birouri a cărei arhitectură pare că aduce cu siluetele lui Ginger Roşe şi Fred Astaire. Mie nu mi s-a părut că seamănă neapărat cu ei dar fiecare cu imaginaţia lui. Ca să ajungem la ea am traversat Vltava pe podul Jiráskův Most, necălcat până atunci de picioarele noastre.

Praga (01)

Jiráskův Most este al şaselea pod ce traversează Vltava. Construcţia a început în 1929 finalizându-se în 1931 şi are o lungime de 310 m şi o lăţime de 21m. Iniţial pe el a fost şi o linie de tramvai dar între timp a fost scoasă din funcţiune. Podul a fost numit după Alois Jirásek, scriitor şi politician ceh care a trăit în casa N. 1775 din actuala piața Jirasek între anii 1903 – 1930.

Nu foarte departe de Casa Dansatoare, într-o zonă de birouri, se află statuia rotitoare a lui Kafka. Bustul compus din 42 de straturi independenţe de oțel inoxidabil și care cântărește aproximativ 45 de tone este una dintre cele mai recente creaţii ale artistului ceh David Cerny. Am stat ceva timp urmărind rotaţiile statuii care au un tipar întins pe o perioadă mare de timp şi când nu te aştepţi încep să se învârtă straturile în direcţii nebănuite. Am postat filmuleţul pe youtube, dacă vreţi să vedeţi mai bine statuia daţi click. Kafka, frate!

Praga (02)

Kafka, frate!

În drum spre următorul obiectiv am dat de Librăria Hamley’s, de care am aflat ulterior că este una dintre cele mai mari librării din Europa. Mi-a atras atenţia un Storm Trooper mărime naturală ce păzea intrarea iar gândul că nu luasem un mic cadou Oliviei m-a făcut să intru. Bineînţeles că am uitat de cadou, pe moment, la vederea statuilor reprezentând eroii din Avengers presărate prin magazin. Erau la o mărime atât de considerabilă cât să îţi faci poză cu fiecare personaj: Thor, Hulk, Iron Man, Spider Man şi bineînţeles preferatul meu Captain America cu toate că reprezentarea dânsului era cea mai nereuşită dintre toate.

Praga (03)

Praga (04)

Praga (05)

Forever Team Cap cum s-ar zice.

Praga (07)

Până aici ţi-a fost Bossulică.

Praga (06)

Praga (08)

cucuuu baaau

Praga (09)

Ieşită din febra Avengers, după ce am consumat mii de pixeli pe poze cu statui, am găsit din fericire un cadou potrivit pentru nepoţică, un set de figurine luminiscente reprezentând planetele şi alte componente ale sistemului solar numa’ bune să le lipeşti pe perete şi să spui noaptea înainte de culcare poveşti. La moment era pasionată de acest domeniu şi bineînţeles că am profitat de informaţie ca să îi iau un cadou de care să se bucure mai mult decât de altele.

Nu departe de Hamley’s am dat de următoarea noastră ţintă, Turnul Pulberăriei, o construcţie minunată, decorată în stil neogotic, fotogenică ca toate turnurile din Praga. A fost ridicat în secolul 15 la poarta estică a oraşului, lângă curtea regală. Numele şi l-a luat de la întrebuinţarea care i s-a dat în secolul 17 când a fost folosit pentru depozitarea prafului de puşcă. Priveliştea pe care ţi-o oferă e minunată, de neuitat pentru mine dat fiind că a fost primul turn din centru în care am urcat. Turnul de pe colina Petrin, nu se pune era mult prea panoramic.

Praga (10)

Turnul Pulberăriei

Praga (11)

În depărtare, central, turnul TV Žižkov

Praga (12)

Vedere din Turnul Pulberăriei spre Oraşul Vechi, cu colina Petrin, Castelul şi Catedrala Sfântul Vitus în planul îndepărtat. Cele două turle din plan apropiat, stânga centru, aparţin Bisericii Fecioarei Maria din Tyn

Praga (13)

Turnul Pulberăriei

În Piaţa Oraşului Vechi am ajuns şi în prima seară şi în următoarea zi dar nu i-am acordat prea multă timp în niciuna din dăţi, poate din cauză că era mereu aglomerată. Pe lângă sutele de turişti era plină de tonete de la târgul de Paşte ce vindeau diverse şi de de ornamente, multe ghirlande de hârtie şi butaforii cu ouă ce fâlfăiau la prima bătaie mai puternică a vântului. Nu mi-a plăcut prea mult.

I-a venit rândul în a treia zi, doar nu degeaba e din 1992 inclusă pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul cultural mondial. Pentru că am ajuns aproape de ora exactă am aşteptat în primul rând din faţa Ceasului Astronomic să iasă cei 12 apostoli. Cu tristeţe spun că iar am fost dezamăgită. Ceasul e frumos el în sine dar figurinele sunt mici şi greu de văzut iar dacă ai norocul şi ai zărit câte una te sperii şi dacă eşti mai slab de înger visezi şi urât noaptea, că tare urâţele mai sunt.

Praga (14)

 

Ceasul astronomic nu indică doar ora, ci şi mişcările planetelor, incusiv ale Pământului, precum şi ale Soarelui şi ale Lunii prin semnele zodiacului. Aşa am citit într-un ghid. Eu n-am ajuns la stadiul de aflat ora şi alte chestii academice deoarece m-am împotmolit în semnele zodiacului identificând puţine dintre ele. Neti Sandu poate fi liniştită, poziţia nu îi este ameninţată.

Odată dată ora exactă am urcat în Turnul Ceasului. Liftul care transportă vizitatorii către zona panoramică a turnului cu alura sa modernă, aerodinamică, în contrast cu clădirile vechi, a câştigat un premiu pentru cel mai bun proiect în 1999. Arată spectaculos, nouă ne-a plăcut. Ne-a plăcut şi priveliştea oferită asupra Oraşului Vechi (Staré Město) şi a pieţei cu zeci de turişti ce se uitau în sus la orologiu.

Praga (15)

Liftul din Turnul Ceasului.

Praga (16)

Dacă urci pe scări trebuie să respecţi culorile semaforului.

Praga (17)

Admiratorii Ceasului Astronomic

Praga (18)

Biserica Fecioarei Maria din Tyn

Praga (19)

Praga (20)

Piaţa Oraşului Vechi

Praga (21)

Praga. Acoperişuri roşii, colina Petrin şi Catedrala St. Vitus. 

Praga (22)

Deoarece se apropia ora exactă din ce în ce mai mulţi turişti s-au strâns să vadă apostolii ce ies din Ceasul Astronomic

Praga (23)

Încă odată liftul din Turnul Ceasului Astronomic, acum văzut de sus în jos

Ultimul turn vizitat a fost Lesser Tower – Turnul Podului Oraşului de Jos, cel mai înalt dintre cele două turnuri ce stajuiesc Podul Carol. Este şi cel mai tinerel, a fost ridicat începând cu anul 1464 înlocuindu-l pe cel iniţial construit.

Praga (24)

Podul Carol

Praga (25)

Praga (26)

Praga (27)

Turnul Podului Oraşului de Jos are 43.5m înălţime.

Praga (28)

Podul Carol văzut din turnul Lesser. În depărtare, negru şi sobru, se vede celălalt turn al podului 

Praga (29)

Praga (30)

Praga (31)

Praga (32)

Colina Petrin şi Biserica Sf. Nicolae

Deoarece stomacul îşi cerea drepturile şi nici timp nu prea mai aveam am lăsat pentru următorul sejur praghez Turnul Podului Oraşului Vechi şi pe cel al bisericii Sf. Nicolae şi am dat buzna în pub-ul pe care îl ştiam deja, J. J. Murphy’s Irish Pub. Am mers la sigur cu o porţie babană de hamburgeri. Câte găluşti să mai servim oare? Spre seară, după o siestă bine meritată, ne-am scos iar tălpile la plimbare, pentru început pe insuliţa de sub Podul Legiunii (Legii Must), Střelecký Island, unde lumina apusului şi un cer întunecat ne-au creat condiţiile perfecte pentru nişte fotografii reuşite. Cel puţin eu aşa zic, că au ieşit bine.

Praga (33)

Apus de Praga

Praga (34)

Praga (35)

De-a lungul timpului insula (Střelecký Island) şi-a schimbat dimensiunea şi aspectul şi prin urmare şi numele. Dintre numele pe care le-a avut enumăr: Mica Veneţie, Insula de Sus, Insula Mică, Insula de sub pod etc. Numele actual, Insula Trăgătorilor, vine de la faptul că sub domnia lui Carol al IV-lea acolo se antrenau arcaşii. În zilele noastre are o suprafaţă de 2.5 hectare.

Praga (36)

Podul Legiunii este al şaptelea pod ce traversează Vltava, el trece pe deasupra insulei Střelecký. A fost construit între anii 1899 – 1901 şi măsoară 343m lungime şi 16m în lăţime.

Praga (37)

Fiind ultima seară am zis să mai dăm o fugă pe Podul Carol, a cărui frumuseţe mi-a furat inima. Iar până la el am mai trecut odată prin Insula Kampa deoarece şi ea ne-a plăcut foarte mult. Traseul a fost diferit. A urmărit malul Vltavei şi astfel am descoperit Podul Carol din altă perspectivă şi până la el un grup de sculpturi ce ne-a cam pus pe gânduri, neînţelegând ce ar putea reprezenta. La o ulterioară căutare am aflat că autorul e acelaşi David Cerny, creatorul bustului mişcător al lui Kafka şi al altor statui care sunt expuse în capitala Cehiei pe care probabil nu le-am observat.

Praga (38)

Praga (39)

Crawling Babies – un grup de statui reprezentând copii uriaşi, fără chip. Au fost instalate în anul 2000 pe turnul TV Zizkov dar pentru cei care au dorit să le admire mai de aproape trei exponate au fost trimise la nivelul solului la intrarea în Muzeul Kampa. Cum celebritatea nu vine fără riscuri statuile expulzate îşi duc greutatea destinului cu fiecare turist ce trece pe lângă ele şi nu pierde ocazia de a se imortaliza în cele mai inimaginabile ipostaze.

Praga (40)

Podul Carol văzut din Insula Kampa

Praga (41)

Praga (42)

Regina selfie-urilor

Praga (43)

Din păcate odată cu seara acelei duminici povestea mea cehească se apropia de sfârşit. Din tot sufletul mi-aş fi dorit să mai stau cel puţin trei patru zile, nu m-aş fi plictisit. Praga e al doilea oraş în care am declarat că m-aş mai întoarce. Primul a fost Londra şi acolo am ajuns şi a doua oară. Încă m-aş mai întoarce, chiar de tot, dar acestea sunt alte planuri.  Apropos de Londra, restul serii l-am petrecut într-un pub, Rocky O’Reilly’s Irish Pub & Restaurant, plin de englezi. Ne strânsesem cu toţii să vizionăm El Clasico. A fost frumos. Barcelona a câştigat.

Leave a Reply

Your email address will not be published.