Romania celor patru simturi

Scrierea Claudiei ma urmareste de putin patru luni dar eu is rezistenta si nu ma las usor. Asadaaaar, sa vorbim despre Romania folosindu-ne de reprezentari vizuale, auditive, olfactive si gustative.

cozia toamna

Romania, turism pe craci

Pentru inceput am o dilema. Mi se pare ciudat sa imi caracterizez tara tinand cont ca m-am plimbat in afara ei prea putin ca sa imi dau seama cu ce e diferita fata de alte tari. Muzica, pomi, munti, ape, mancare, oameni au toate. Fiecare spune ca a lui tara e deosebita, frumoasa… Daca ce mi se pare mie caracteristic si profund romanesc are de fapt orice tara? Mda, iar ma plang dar noroc ca ma iubesc si ma suport ceea ce va doresc si voua.

Auditiv

  • Dulcele grai moldovenesc. Bine… si oltenesc si ardelenesc si… si
  • Lie Ciocarlie, triluri pe care nu pot sa le uit
  • Ritualul bocitului la inmormantari dar si strigaturile de la nunti
  • Plugusorul si suieratul biciului
  • Manelele, off viata mea

 

Olfactiv

  • Mirosul curateniei de toamna, cand gospodarii dau foc frunzelor uscate si satele se umplu de o perdea fumurie. Sigur alte tari au metode mai eficiente de a face curatenie dar locuitorii lor nu au nostalgii olfactive asta-i clar
  • Gratarul dintre blocuri mai ales vara la patruj’ de grade emana arome de neuitat

 

Gustativ

  • Coliva – nu cred sa existe tara care sa mai aiba asemenea preparat, umila mea parere
  • Cascavalul de Soveja pe care l-am promovat indelung. Preparat dupa o reteta traditionala poate concura lejer la un concurs “cascavaleresc” si saluta din mers felurite si pretioase branzeturi
  • Palincuta si tuiculita
  • Gustul amar pe care mi-l lasa unii confrati

 

Vizual

  • Forme variate de relief, trapezul Moldoveanului si stufarisul Deltei
  • Iile bunicii, cele cu maiastre modele brodate cu migala in panza alba; fote sau catrinte prinse in talie cu o bracila lunga de 2-3 metri; marame fine din borangic;
  • Ciuleandra, nebunia dansului, cea atat de frumos descrisa de Liviu Rebreanu in romanul omonim: ”Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înșiră, probabil după simpatii, ori la întâmplare, indiferent. Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puțin, muzica prinde a se agita și a se iuți. Ritmul jocului se accelerează, firește. Jucătorii, cuprinși de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toții, cu pași săltați și foarte iuți, pornesc într-un vârtej. Zidul viu te avântă când încoace, când încolo, lăutarii pișcă vehement strunele înăsprind și ascuțind sunetele cu câte un chiot din gură, la care încearcă să răspundă altul, din toiul jucătorilor, curmat însă și înghițit de năvala ritmului. Acum șirul, tot încovăindu-se și strigându-se, ca un șapte fantastic, începe să se încolăcească, să se strângă, să se grămădească până ce se transformă parcă într-un morman de carne fierbinte care se zvârcolește de pe loc un timp ca apoi, pe neașteptate, să se destindă iarăși, ostenit ori prefăcut, în tact cuminte, lăsând să se vadă fețele roșite și vesele ale jucătorilor.”

De fapt, noi suntem tara pe care o meritam. Romanie te iubesc si ca tine nu gasesc.

11 thoughts on “Romania celor patru simturi

  1. Cred ca daca n-ar exista manelele alea of viata mea si gustul amar pe care ni-l lasa unii confrati, Romania celor 4 simturi ar fi aproape perfecta. Peste mirosul de gratare as putea trece :))

  2. “Romania turism pe craci” Doamne cat am ras :))))) De unde le scoti frateeee???

    Ai mai putea adauga traiul fericit la bloc cand iti auzi vecinii facand diverse……mi se pare originala si tipica ptr Romania…

    Imbulzeala din piete si magazine, mai ales de sarbatori! in SUA n-am vazut asa ceva…..

    si…lipsa zambetelor…..as zice ca e cea mai caracteristica! 🙁

  3. Mirosul frunzelor uscate pe care le adună oamenii ca să le dea foc chiar că e de amintit într-o listă din asta… Chiar în toamna asta, am făcut nişte fotografii foarte faine la Casa de Piatră, în Apuseni, exact imaginea asta, o atmosferă din aia patriarhală, superbă… În rest, cu unele minusuri, România asta a ta are multe lucruri bune. 🙂

  4. In mod surpinzator, am intalnit si prin estul Germaniei, aproape de granita cu Cehia) obiceiul de a da foc frunzelor (de pe camp, de pe parcela de langa casa). Doar ca asta se intampla primavara (sau atunci am prins eu momentul) si nu toamna.

Leave a Reply

Your email address will not be published.