Siriu – Ascund Carpatii nostri atatea frumuseti

O saptamana cu cinci zile din cinci lucratoare si obositoare merita un sfarsit de saptamana pe masura. Dupa ce tragi de luni pana vineri puternic, gen boul lui Grigorescu, tot ce poti sa iti doresti este un wk-end linistit. Zici naiv in gandul tau. Wk-ul asta dorm, ma relaxez ca nu mai poooooot. Canci Marghioalo. Planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ. Hai, treaca de la mine, ca nu mai dorm. Dar merg la munte. Ma relaxez in natura. Si mai bine.

nicolae-grigorescu

Asa ma incurajez sambata cand suna ceasul pe la 5 juma’ dimineata. Casc de zor, fac cafeaua, aranjez in rucsac ce mai era de aranjat. Oricum uit acasa chestii, nu-i problema. De regula uit dulciurile. Mi-am respectat regula. Le-am uitat si wk-ul acesta, dar ma bucur de cel mai echilibrat nivel al glucozei in sange pe care l-as fi putut avea vreodata. Mai grav ar fi sa nu mai uit dulciurile si sa las altceva acasa… genunchierele de exemplu. Ahhhh, numai gandu’ si mi-am amintit o melodie draga mie de la Nightwish – Two for tragedy. Uite asa si mamaieee (adica eu)… tot doi genunchi are… tragedie mare. Pacat ca nu se gasesc la schimb, ca la anvelope. Nu de alta, dar nu mi-ar strica niste “cauciuce” Michelin cu articulatii flexibile ca tot vine iarna.

Destinatia de wk-end – Muntii Siriu, Judetul Buzau. Am plecat din Bucuresti via Ploiesti si apoi via foarte foarte multe sate / localitati pe care nu le tin minte din pacate. Zona este superba. Ajuta poate si toamna, isi cam facuse numarul pe acolo, nuantele pastelate incepusera sa apara.
Facem multe opriri pe drum. Unii dintre noi au bunici in zona asa ca oprim sa ii salutam si sa bem o cafeluta. Ultimele cumparaturi se consuma la un supermarket in Nehoiu. Urmeaza pozele de rigoare la baraj la Siriu. Aproximativ la 10 km de coada lacului de acumulare, inaintea unui pod inaaaalt, se face stanga pe un forestier. Este si un indicator spre un camping, dar nu foarte vizibil. Forestierul coboara cam abrupt, incearca masinile cu garda joasa. Apoi drumul continua serpuit pe langa cateva casute si vezi in departare cabana Valea Neagra si forestierul ce urca pe munte spre dreapta.

Harta Eco a Buzaului

siriu-lacul-vulturilor-02

siriu-lacul-vulturilor-03

Siriu

Dar pana la cabana trebuie sa traversezi raul Buzau. Adrenalina la maxim. Se traverseaza pe o punte de lemn sustinuta de cabluri. De fapt sunt doua, una suspendata pentru pietoni (acum impracticabila) si una suspendata pentru masinute. Recunosc , eram cam circumspecta. Mi se parea improbabil ca puntea sa sustina o masina. Dar mi s-a aratat cabana unde erau parcate multe masini, printre care si unele 4×4 marete. Uoooochei. Dar eu trec pe jos. Tu, du-te cu masina.

Cateva vorbe despre cabana Valea Neagra. Este cabana cu circuit inchis, sau ceva de genu. Nu e deschisa publicului larg, in circuitul turistic. Se inchiriaza telefonic, de regula in totalitate. In nici un caz sa mergi la ghici, ca poate gasesti loc. Trebuie rezervare inainte si nervi tari in caz ca te hotarasti sa dormi acolo. Cand am fost noi ocupantii erau niste fripturisti gratargii veritabili, de la mama lor. Si nu ascultau in nici un caz Two for tragedy, of viata mea.Echiparea, mancam si pornim la drum. Reusim sa intram in traseu la o ora tarzie, in jur de 13.00 cred. Incepem vajnic, incurajator, cu un urcus. Startul se da de la aproximativ 540 m altitudine iar in 3-4 ore ajungi la 1460m. Traseul este bine si proaspat marcat. De la Valea Neagra se continua o portiune pe drumul forestier, nu foarte mult. Din cand in cand mai sunt scurtaturi, destul de pieptise. Cu cateva gafaituri le rezolvam. De la capatul forestierului incepe cu adevarat urcusul, mare parte prin padure pana la Poarta Vanturilor.siriu-lacul-vulturilor-05siriu-lacul-vulturilor-06

Izvorul Negru

siriu-lacul-vulturilor-07

Greu la deal cu boii mici

siriu-lacul-vulturilor-08

siriu-lacul-vulturilor-09

siriu-lacul-vulturilor-10

A venit, a venit toamna 🙂

Siriu

Siriu

Which way?

Siriu

Padurea asta de Siriu este asa, ca toate padurile adevarate. Deasa si intunecoasa. Daca stai mult si te uiti fix incepi sa ai oaresce vedenii. Daca mai falfaie ceva prin copaci imaginatia o ia razna. Noroc ca suntem destui (vreo 7) si galagiosi. Nu ne tace gura. Povestim vrute si nevrute, radem, ne intrebam cat mai e… iar la sfarsit mai ne si minunam ca am depasit cam cu o ora planu. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Ne-a placut tare mult zicerea asta si nu i-am iesit din cuvant. Mai o gaza, mai un pom, mai niste povesti, mai o falfaiala de aripa printre craci si ajungem in gol alpin la Poarta Vanturilor (1490 m).

siriu-lacul-vulturilor-14

Siriu

Siriu

Siriu

Siriu

Siriu

Pauzele lungi si dese cheia marilor succese

siriu-lacul-vulturilor-20

siriu-lacul-vulturilor-21

siriu-lacul-vulturilor-22

siriu-lacul-vulturilor-23

Poarta Vanturilor

O şa foarte largă între Vârful Bocârnea (1657 m) şi culmea Mălâia (1662 m), cam asta e Poarta Vanturilor. Eh, si acolo se aduna mereu multe multe mase de aer. E activitate puternica zi si noapte, un fel de sfat al vanturilor. Isi merita pe deplin numele portita asta fluturatoare. Imediat cum scoti nasu din padure simti curentu. Intra peste tot pe unde ai uitat fermoarul deschis si da frisoane. Iar mi-am adus aminte de o melodie, de data asta cu Ghita ce-i cu viata ta, ala de la portita. Greu, tare mi-e de greu / Vreu da’ nu stiu ce vreu.

Totul falfaie maxim pe acolo asa ca purcedem pe drumul forestier spre Lacul Vulturilor. Recunosc, iar am facut pe turistul ideal. Nu m-am interesat prea mult de traseu. Am printat harta, am citit putin descrierea muntilor Siriului concentrandu-ma pe rubrica fauna. Am eu o “obsesie” cu fauna la orice munte in care merg. Imi place sa fiu cat mai documentata, asaaaa … sa stiu la ce ma astept. Dar nu m-am uitat pe nici o poza din zona Siriu. Stiam doar ca este un lac acolo si trebuie sa ajungem la el.

Siriu Poarta Vanturilor

Siriu Poarta Vanturilor

Siriu Poarta Vanturilor

 

Siriu Poarta Vanturilor

Siriu Poarta Vanturilor

Siriu Poarta Vanturilor

Poarta Vanturilor

Siriu Poarta Vanturilor

Siriu Poarta Vanturilor

Cum mergeam noi pe forestier dam de un lac. Sec. Fac ochii mari. Clipesc des. Mah, cum naiba. Ciuciu apa? Tristetea asta e Lacul Vulturilor, sau Lacul fara Fund? Cum naiba. La cat de multa apa are si fara ochelari ii vad fundu. Pastrez frustrarile doar pentru mine. Colegii de tura inainteaza cu prea multa convingere. Clar e apa dupa dealu asta, imi zic in gand. Intre timp, pe masura ce ne apropiam de Lac si de momentul prea putin asteptat al inserarii realizez ca dorm la cort, in mijlocul salbaticiei, printre toate fiarele salbatice cu colti, gheare si in principiu neprietenoase. Vreau la maaaamaaaa.

Uit de toate cand dupa o cotitura se vede Lacul Vulturilor. Cu mana pe inima zic. O zona asa frumoasa mai rar. Ascund Carpatii astia ai nostri asa frumuseti. Tare e pacat sa nu le vezi cu ochii tai. Stiu ca o imagine e cat o mie de cuvinte, dar nimic in lumea asta nu egaleaza sentimentul acela de libertate, de golire a creierului, inimii si mintii. Simti ca esti liber. Ca un vultur.

Siriu Lacul Vulturilor

Siriu Lacul Vulturilor

Siriu Lacul Vulturilor

Siriu Lacul Vulturilor

Siriu Lacul Vulturilor

Legenda spune: “aici vin vulturii, primavara, de beau apa ca sa intinereasca, aici isi invata puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufasii regi ai inaltimilor. ” (preluata de Alexandru Vlahuta in Romania Pitoreasca).
Cealalta denumire, Lacul fara fund vine de la o alta legenda cu un cioban furios care si-a lasat turma, a aruncat bata in lac si a plecat in lume, mai la ses. Dupa un an isi gaseste bata in Dunare. Isi da seama ca de fapt pastoritul este viata lui, ii e dor de munti, de turma lui si se intoarce acasa. Punct.

Ma relaxez total cand, pe masura ce cobor, mi se dezvaluie langa lac o casuta. Ingradita. Nu mi se mai pare asa chinuitoare noaptea. Poate reusesc sa dorm si eu trei ore puse cap la cap. La cort, de obicei nu dorm mai mult de doua ore pe noapte. Pur si simplu nu pot, aud tot ce misca si ce nu misca. Aud chiar si cum creste iarba. Instalam corturile in curtea Cabanei de Vanatoare. Spre supararea mea nu am reusit sa il conving pe Andi sa dormim in camera lasata deschisa.

– Mami, e mai bine in natura. Am venit sa stam la cort, de ce vrei tu sa dormim la aer inchis.
– Hai, treaca de la mine, zic. E uimitor sentimentul de siguranta pe care ti-l da un gard ametit.
In jur de 22.30 adorm. Un somn greu, 5-6 ore duc o noapte de bustean. Ma mir si acum cum am reusit. Oboseala acumulata si-a spus cuvantul. Dupa, totul e … legenda.

– Aud niste pasi. Imi zic, se duce unul dintre noi la toaleta. Nu mi-am pus problema ca merge fara frontala pe bezna aia, si e asa… sprinten.
– Horrr, horrr. Hmmm, ce sforaie baietii astia. Cam ciudat sforait, au racit. Au narile infundate.
– Horrr, horrr. Adrianeee, tu sforai? Nici un raspuns. Ok, cred ca doarme.
– (lumini de frontala, agitatie) Voi ati auzit ceva???
Desculta ies din cort. Cu greu nimeresc fermoarele, era sa ies prin panza. Realizez ca nu e chiar rau sa dormi cu cutitul langa tine. Macar iesi mai rapid. Bine, daca te-ai speriat degeaba si iti tai cortul ca zevzecu… nu e bine.

La patru dimineata faceam focul, si ne povesteam impresiile. Ne dam cu presupusul ce animal ar fi putut sa fie tulburatorul somnului nostru. Seara, cat timp ne instalam corturile a aparuse la cabanuta un cuplu cu care ne-am salutat si cam atat. Ei erau cei ce dadusera alarma. Saracii, aveau somnul mai usor decat al meu bag seama. Facem o cafeluta, stam la povesti,. Normal, toata lumea se gandea la urs. Totusi fusese prea silentios pentru un Mos Martin. Acum, dupa ce am studiat si mai intens fauna Siriului plus “cateva” filmulete cu sunete emise de animale sunt 90% sigura ca pe noi ne-a trezit mistretul.

Pe rand, unii dintre noi se retrag doborati de somn. Sigur o sa aiba o noapte linistita, ce a mai ramas din ea. Sunt altii care ii pazesc, cei care stau in jurul focului. Nu imi mai e somn. Astept rasaritul. Ne ducem pe o colina, sa vedem mai bine marea de nori. Prima mea mare de nori. Si nu merg de ieri de azi pe munte. Cat timp eram pe colina auzim niste ragete. Rasunatoare. Ne uitam unii la ceilalti putin uimiti. Vorba robotilor. Sunt uimit si foarte foarte speriat. Chiar speriati nu eram, cel care le emisese era haaat departe, intr-o padure deasa.

Light my fire

noaptea la Siriu

Siriu

Siriu mare de nori

La un moment dat mi se inchid ochii de somn si ma duc la cort. Sa dorm putin. Era 7 dimineata, soarele sus pe cer. Incercam sa ma incalzesc, racoarea de dimineata intrase in oase. “Hei, vino. Vino sa vezi ceva. Hai, nu te sperii. E chiar frumos”. Era un cerb imeeens, iesit si el ca baietii la boncanit. Hai papushe, nu vezi ce coarne am. Si ce triluri scot. Frumusetea asta mica ne cantase asa duios mai devreme. Din pacate l-am ratat. Astept poza cu el de la colegii de tura.
Ne trezim cu totii si dormitii si nedormitii, strangem bagajele cu viteza melcului, mancam tot cu viteza melcului. Cu aceeasi viteza de croaziera pornim la drum. Eu am fost printre intarziati, am facut poze la orice boschete, bolovan, firicel de praf pe care l-am gasit. Si inainte de toate am facut muuuuulte poze lacului.

Imi doresc sa ma intorc acolo cat de repede pot si pentru mai multe zile. De la Valea Neagra pana la Lacul Vulturilor iar apoi spre Gura Teghii cu destinatie finala Ciucas. Probabil vor fi trei zile, dar sunt sigura ca vor fi minunate. Va las in continuare cu pozele facute la intoarcere si cu o recomandare. Mergeti in Siriu. Merita. Dar mergeti pe jos, nu cu masina. Doar asa ii veti vedea frumosi cum sunt, le veti aprecia linistea si salbaticia.

Siriu

siriu-lacul-vulturilor-43

siriu

Cabana de Vanatoare Lacul Vulturilor

Lacul Vulturilor

Cabana de Vanatoare Lacul Vulturilor

Cabana de Vanatoare Lacul Vulturilor

Siriu

Lacul Vulturilor

Siriu

Siriu

siriu

siriu-lacul-vulturilor-53

Siriu

Siriu

Siriu

siriu-lacul-vulturilor-57

Siriu

Siriu

Siriu

siriu-lacul-vulturilor-63

siriu-lacul-vulturilor-66

Admirand păpălăii

PĂPĂLẮU s.m. Physalis alkekengi. Plantă erbacee perenă din genul Physalis, familia Solanaceae, rudă îndepărtată cu vinetele, roșiile sau vânăta-africană. Poate crește până la 60 cm, sau chiar mai înaltă în condiții prielnice. Are frunze mari, cu formă romboidală, cu marginile ușor ondulate și vârf ascuțit, de altfel tipice pentru această familie de specii de plante. Frunzele, tulpina și florile sunt acoperite cu perișori foarte fini. Înflorește toamnă și face flori micuțe cu formă pentagonală, alb-gălbui și un calice care la maturitate ajunge să aibă forma unui lampion intens portocaliu, cu pereți fini ca de hârtie ce protejează la interior un fruct micuț roșu-portocaliu, de dimensiunea unei cireșe. Acesta este și elementul caracteristic, reconoscibil al păpălăului pentru care este cunoscut în aproape toate limbile ca lampion-chinezesc sau lampion-japonez.

Siriu

Macese

Siriu

“Vino cu mine pîna colea, în muntii Buzaului si poate ca vei petrece pe acolo si tu cîteva minute placute, ratacind cu ochii pe plaiuri încîntâtoare iar cu auzul si gîndul prin fantasticele regiuni ale basmelor vînatoresti”
AL. ODOBESCU Pseudokineghetikos

siriu-lacul-vulturilor-69

Lacul Vulturilor, Siriu

Lacul Vulturilor

siriu-lacul-vulturilor-71

15 thoughts on “Siriu – Ascund Carpatii nostri atatea frumuseti

  1. suuuuuuuuuuuuper tareeeeeeeeeee!!!!!!!
    O sa ma uit si-o sa citesc mai atent traseul suuuuuuperb …dimineata la “scarbici”….Noapte buuuuna, tine-o tot asa (ref. la munte, photo,prietena)…si-o zi a Tineretului din plin sa ai (aveti)! 😉 :)) :-h

    1. Si eu simt acelasi lucru. Azi ma gandeam la o tura in Siriu la Lacul Vulturilor si apoi traversare spre Ciucas prin Gura Teghii. Am auzit ca tare frumos e si pe acolo.

  2. Propusesem candva o tura in Siriu, grupului meu de munte….si acum am regretul ca n-am ajuns 🙁 Ma documentasem al naibii de bine, stiam riscurile intalnirii cu Mos Martin, dar la naiba! Muntii astia merita orice risc si sper ca-n viata asta sa ajung p-acolo!

    Fain jurnal si pozele tare placute ochiului! Mrrrrrrr 😀

  3. Buna tuturor!
    Imi puteti recomanda o zona de camping(amenajat, cu gard, wc, apa curenta:)) pe malul unui lac?
    Cautam un camping pe la Siriu, dar se pare ca nu exista unul amenajat, sau cel putin nu am gasit eu informatii despre asta.
    Pana acum am fost la Cabana Cumpana pe Lacul Vidraru(frumos loc dar aglomerat, plus ceva “mistreti” manelari) si la Lacul Zetea in Harghita, un camping amenajat foarte frumos, foarte civilizat, nu foarte populat. Am mai fost pe Valea Cerbului, langa Gura Diham, dar e horror! Karaoke pe manele si praf la greu, plus ursi gunoieri la tomberoane. Daca stau sa ma gandesc, ursii au fost ultima problema…
    Ar fi fost interesant si la Lacul Bolboci, dar nici acolo nu am gasit camping amenajat.

    1. Salut. Din pacate nu stiu astfel de zone sau nu imi vin acum in minte. De campat am campat pe langa lacuri dar sus la munte, nu exista utilitatile pe care le mentionezi. Ma mai gandesc si revin daca am un raspuns pozitiv.

Leave a Reply

Your email address will not be published.