Tarnovu prin Valea Repedea

tarnov-repedea-20

Ascensiune pe Muntele Tarnovu prin Valea Repedea şi Vârfurile Tarnovu Mic şi Tarnovu Mare

Sub auspiciile rătăcirilor din ziua precedentă pe coclaurile Latoritei tura dedicată Tarnovului începea cel puţin în cazul meu cu lipsă de entuziasm acută. Mintea nu accepta un altfel de traseu decât turistic (exclus pe bâjbâite) şi colac peste pupăză mai citisem pe ici pe colo de cât de bine nu sunt marcaţi munţii Căpăţânii.

tarnov-repedea-20

Adormită pe jumătate merg în coada grupului, pentru început pe şoseaua pe care venisem dinspre Voineasa. Asfaltatul l-am ţinut până la ieşirea din sat când am trecut podul. Tot acolo trona mare un indicator cu multe săgeţi care ne trimeteau în varii direcţii printre care şi una pe banda albastră. 5 ore până la Stâna din Tarnovu Mare. Pe cai că se filmează.

Scăpat de chinul tălpilor de muntoman (asfaltul) traseul nostru îşi împletea povestea pe un forestier unduios funcţie de meandrele apei intitulate Repedea. Şi mergem şi mergem şi mergem. Ne mai şi oprim apoi iarăşi mergem. La un moment dat chiar nu mai simţeam nevoia de pauză poate şi pentru că lătrau câţiva căţelandri colţoşi. Nefiind suficient că lătrau din toţi bojocii totul se-ntâmplă cu ecou. Off, amplificarea asta.

Tot forestierul n-am văzut nici măcar o picătură de vopsea albastră de la o anume bandă care ar fi trebuit să ne indice o anume direcţie, de preferat cea bună. Măcar aveam un aş în mânecă. Peste noapte ni se alăturaseră forţe proaspete braşovene. Mi-am zis că n-are cum să nu iasă o treabă bună din excursia noastră. Măcar sunt vivaci, proaspeţi ca o primăvară comparativ cu noi.  Dacă ne-om pierde avem cercetasi-inaintasi. Plus că auzisem de la doamna Smaranda ca Bogdan stă mai mult decât bine la capitolul orientare.

tarnov-repedea-01

Valea Repedea

tarnov-repedea-02

tarnov-repedea-03

La un anume moment dat când mă întrebam dacă toată ziua va curge Lento pe lângă Repedea ne intersectăm destinele cu cele ale unor muncitori la un fel de minihidrocentrala. Asta-mi aduce aminte de The Last Airbender, un film urmărit relativ recent (recentul e relative în cazul meu).  În acele timpuri de basm în care orice tânăr la pubertate şi-ar fi dorit să trăiască toţi nenii ăia supradotaţi şi înţelepţi aveau o vorbă “fiecare s-a născut cu un scop”. Eh, scopul domnilor în salopete de pe Valea Repedea era clar. Să mă asigure că nu voi ajunge la cuca măcăii, că mai e puţin şi ne aşteaptă undeva pe dreapta săgeata izbăvitoare. Şi au avut dreptate.

După izbăvirea în dungă albastră urmează un urcuş susţinut prin pădure. Pe cât era neasfaltatul de în pantă pe atât era pădurea de deasă. Din fericire acum marcajul era prezent în punctele esenţiale aşa că nu am avut cum rătăci calea cea dreaptă. La orice răscruce dacă aveam îndoieli ele erau rapid rezolvate de solvenţii imprimaţi pe copaci. Ce bine ne-ar fi prins în ziua precedentă un astfel de marcaj.

tarnov-repedea-04

tarnov-repedea-05

tarnov-repedea-06

Ieşirea în gol alpin o sărbătorim cum se cuvine, cu o pauză. Odihnă şi tratament, alune şi smochine, o gură de apă, povestioare de călătorie, etc. Soarele îşi odihnea măreţia sus pe cer nederanjat de nori. Înfierbântat cum era nu ne îmbia prea mult la mers. Plus că panta ce se întrevedea bătea la cur tot ce urcasem în pădure. Priveliştile ce apar odată cu urcarea merită efortul aşa că mergem fără să crâcnim.

Drumul pe care mergem este destul de umblat probabil şi pentru că este cale de acces pentru mai multe stâne. Noi dăm la capătul urcării de un indicator ce ne spune că la stânga dacă mergem în 30 de minute ajungem la Stâna Tarnovu Mare. Hotărâm să părăsim marcajul şi să urcăm pe creastă pe potecile ciobăneşti.

În spate destul de aproape pădurea fumegă. Un început de incendiu. Am înţeles că incendiile de pădure ce apar din senin au cauza într-o răşină care la soare puternic se aprinde. Vis-à-vis Cheile Latoritei ne oferă aceeaşi imagine – alt incendiu. De data asta mult mai puternic, flăcări înalte se ridică spre cer. De la sol nu se poate interveni e evident (zona pare a fi inaccesibilă), doar cu elicopterul s-ar putea stinge vâlvătaia. Noi ne vedem de drum, n-avem ce face.

tarnov-repedea-07

drumul ne poarta spre golul alpin

tarnov-repedea-08

Barajele Malaia si Bradisor

tarnov-repedea-09

Lectia de geografie

tarnov-repedea-10

Incendiu

tarnov-repedea-11

tarnov-repedea-12

tarnov-repedea-13

Belvedere de pe Tarnovu Mare

tarnov-repedea-14

Malaia si Bradisor cu Cozia pe post de paznic

tarnov-repedea-15

potecile ciobanesti ne poarta spre Tarnovu Mare

tarnov-repedea-16

tarnov-repedea-17

Lapiezuri

tarnov-repedea-18

tarnov-repedea-19

Latoritei

tarnov-repedea-20

Cozia in spatele barajelor

tarnov-repedea-21

Abrupturile Latoritei. Apa a sapat sarguincioasa si uite ce a iesit. O mie de metri de hau care te pune la respect si te face sa te indepartezi clatinandu-te de margine

tarnov-repedea-22

Locul ideal pentru o poza

tarnov-repedea-23

Incendiu in padurile Latoritei (Varfurile Petrimanu si Turcinu – cele dezgolite)

O pauză de socializare pe Vf. Tarnovu Mare (1846m) încă o porţiune de creastă, pauză de masă pe Vf. Tarnovul Mic (1825m) şi uite aşa se scurge după-amiaza. Piatra Tarnovului (1879m) se înalţă în faţa noastră verticală şi calcaroasă îmbiindu-ne să-i încercăm înălţimile. Există varianta să o urcăm şi să coborâm în Cheile Latoritei cam în zonă “La Şapte Cruci” dar niciunul nu ştiam drumul şi nu doream să rătăcim. Mai ales că era destul de târziu şi sigur ne-ar fi prins înserarea pe coclauri.

tarnov-repedea-24

Tarnovul Mic si Piatra Tarnovului. Pe fundal Nedeia si Negovanu

tarnov-repedea-25

Tarnovu Mic si Piatra Tarnovului, perpendicular pe Negovanu si Nedeia

tarnov-repedea-26

Stana din Tarnovu Mare

tarnov-repedea-28

Piatra Tarnovului

tarnov-repedea-29

Latoritei

tarnov-repedea-30

Stana din Tarnovul Mic

Grupul se separă pentru o perioadă urmând să ne reunim la stâna din Tarnovul Mare. Câţiva se duc să admire Piatra Tarnovului mai pe la bază alţii printre care şi eu coborâm de-a dreptu la stâna. Întinşi pe iarbă cu ochii în soare aşteptăm pe cei patru temerari. Ne reîntâlnim după ceva vreme, salutăm pentru ultima dată înălţimile şi coborâm la pas rapid forestierul pe care-l urcasem atât de greu în prima parte a zilei. Dacă la urcare am făcut două ore şi ceva coborârea a durat cam 45 de minute. Mult a fost puţin a mai rămas s-ar zice. Totuşi tălpile noastre nu erau mulţumite cu puţinul care a mai rămas şi dădeau semne de nerăbdare. Iuţim ritmul şi ajungem în sat odată cu înserarea.

O altă ieşire reuşită cu grupul Mecanturist s-a încheiat. Abia o aştept pe următoarea!

Celelalte doua zile petrecute cu galatenii de la Mecanturist sunt le gasiti relatate la link-urile urmatoare:
Ziua 1 – Piramidele de pamant din Dumbrava Minunata adica Piramidele de pamant din Valea Stancioiului
Ziua 2 – Tura de 1 zi cu rataciri multiple in Muntii Latoritei
Multumesc pentru rabdare celor care lectureaza :).

8 thoughts on “Tarnovu prin Valea Repedea

  1. Nici nu stii cat de inteleapta a fost decizia voastra de a nu incerca Piatra Tarnovului. Noi am facut-o in sens invers cu urcare de la cantonul din Valea Latoritei si coborare spre stana din Tarnovul Mic.
    Problema sunt cele n-spe intersectii de forestiere la urcare (cazul nostru), o creasta care seamana cu Sudica Pietrei Craiului (doar ca mult mai scurta si cu muuuult mai mult jneapan) si ceea ce la noi a fost o coborare in jos prin padurea verticala, un fel de alpinism cu crengi pe post de asigurare. La urcare abandonati in 5 minute… marcajele lipsesc cu desavarsire si aveati toate sansele sa petreceti noaptea in padure. Macar nu ati fi fost singuri, noi am vazut niste urme de urs de toata frumusetea 🙂

  2. Interesanta zona din prisma privelistilor. Se vede ca ti-a placut si ai insistat pe detalii tehnice mai mult ca in alte jurnale. E drept ca si daca ai fost cu Mecanturistii ai avut ce invata de la ei 😀

  3. Hello, ati venit degeaba in Capatanii, daca nu ati urcat Piatra Tarnovului. Sunt locuri frumoase ce ati facut voi, insa ati ratat “bijuteria coroanei”, ca sa zic asa 🙂 E adevarat ca nu exista marcaj, mai sunt unele poteci inselatoare, insa cu un minim simt de orientare reusesti sa prinzi linia crestei.Sensul optim de parcurgere ar fi de la vest la est. Problemele sunt la intrarea si la iesirea din traseul de creasta, insa cine spune ca din cauza asta nu merita incercata Piatra Tarnovului, ar trebui sa dea sfaturi in alta parte ! Reveniti in zona, puneti-va un pic capul la treaba, faceti creasta alba a Tarnovului si veti vedea ca n-a fost chiar atat de greu, dar a meritat din plin !

Leave a Reply

Your email address will not be published.