Thassos Ipsario, ziua 7 – Va asteptam pe Moldoveanu, Romania, 2544m

Vineri, 2 septembrie – The Big Day 

Soarele batea in geam. Cafeaua bolborosea. Eu, pe balcon, cu coatele pe masa si capul sprijinit in palme ma uitam in zare, la munte.
– Mi-e rusine sa ma uit la el. Serios. Iar nu ne-am trezit.
– Hai sa zic ca e un motiv sa venim si la anu aici, ca sa ma consolez. Dar tot mi-e rusine sa ma uit la el. De duminica ne tot programam iesirea si uite unde am ajuns.

Bem cafeaua tristi si resemnati.
– Hai totusi sa mergem. Ce daca e cald. Daca am zis, am zis. 
Voiosi plecam in jur de 9.30. (NR: Sa nu faceti ca noi. Este recomandat sa intri in traseu destul de devreme. Sa pleci in jur de 5 dimineata deoarece e racoare si ai vizibilitate maxima pe varf. Daca pleci tarziu cand ajungi pe varf atmosfera este incarcata – adio crystal clear view. In plus, este foarte cald.)
45 minute facem pana in Potamia. Gasim usor intrarea in traseu deoarece o cautasem cu cateva zile inainte. Intram pe un drum pavat, printre gradini. E bine, e umbra de la copacii mari de pe marginea drumului. Miroase iar a fursecuri.

La un moment dat ne intersectam destinul cu cel al unei familii numeroase de pisici, ce ne inconjoara putin infometate. Cum ne grabim nu le acordam mare atentie. Dintr-o alta curte trei capre curioase pornesc dupa noi.

urcare Ipsario

Nu-i chiar walkway 🙂

urcare-01

urcare-02

Are you talking to meee?

Atmosfera idilica este completata de un roi de albine micut din fericire. Nu lucrau la capacitate maxima, vinerea au zi scurta. Roiul inconjura delicat si bazaitor singurul izvor din zona. Nu ii tulburam linistea, nu ne era suficient de sete iar din rezervele de apa nu  consumasem inca.
Incet incet luam altitudine. Drumul pavat se transforma pe nesimtite intr-un forestier prafuit ce urca destul de accentuat, in serpentine stranse. Din cand in cand se intersecteaza cu alte drumuri forestiere. Intersectiile sunt bine semnalizate, indicatoarele din lemn nu ne lasa sa gresim directia.

La iesirea din padure se separa poteca spe Ipsario de drumul forestier. Atunci incepe urcusul in adevaratul sens al cuvantului. O pancarta de lemn marcheaza bifurcatia potecii in doua trasee. La stanga spre Ipsario (1204 m), la stanga spre Profitis Ilias (1108 m) al doilea ca inaltime dupa Ipsario. O inaltime de o mie o suta si ceva nu prea impresioneaza dar cand te gandesti ca pleci de la nivelul zero al marii deja se umfla orezu-n tine.
Panta este din ce in ce mai accentuata, bolovanii de marmura din ce in ce mai mari si alunecosi. Inaintez atenta, nu imi doresc sa imi reinnoiesc cunostintele despre solul grecesc precum in ziua cand am cutremurat Acropolele.

forestier spre Ipsario, Thassos

 Pe cai ostenii mei. Maria ta, nu mai avem cai. Atunci, pe curand.

munte thassos

spre Ipsario la stanga

indicator Ipsario

… sau la dreapta

urcare-05

urcare-07

start poteca

indicator ipsario

Incotro?

urcare-09

thassos munte

Profitis Ilias, 1108m

urcare-11

Urcand se vede din ce in ce mai bine un varf pe care noi il credeam Ipsario (cel din poza de mai sus). Nelamurirea ne este lamurita de un englez sportiv cu care ne intalnim. Nu este acela Ipsario, el este oarecum in spatele a ce vedem noi. Mai avem ceva de urcat pana sa il vedem. Urcam prin padure pana suuus departe la platou, unde este si un refugiu, iar de acolo abia vom vedea varful. Dansul aproximeaza cam o ora. Ma uit la el. E in forma nenea. Hai sa zicem o ora jumatate pentru noi.

Cat timp ne conversam apare un alt domn care nu stie engleza si nici o alta limba pe care sa o intelegem. In schimb era foarte vorbaret. Clipim des cand unul cand celalalt. Andi este pe o lungime jumatate de unda cu el, par ca se inteleg fiecare in limba lui. Reuseste sa ii comunice ca suntem din Romania. Aaaa, Romania. Nadia Comaneci, Steaua Bucharest, Vaslui – astea la prima amintire.
Este ciudat sa mergi cu cineva care vorbeste mult si intr-o limba pe care nu o intelegi. Dar trece altfel timpul, nu-ti dai seama ca urci. Culegea niste plantute. La un moment dat se opreste, ia cateva si vine spre mine cu ele la nas, mirosindu-le. Mmmm, oregano. In sfarsit, primul cuvant pe care-l inteleg. Oregano, oregano.

Padurea alterneaza cu zonele golase. Este din ce in ce mai cald. Rezervele de apa scad simtitor. Totul este arid, uscat. Urcam cu capul in pamant. Camaradul nostru in schimb are viteza, abia tinem pasul cu el. Il intreb: Ipsario? Zice: Ahahaa, vanturandu-si mainile intr-o directie. Pricep ca trebuie sa urcam pana la platoul ce se vedea si de acolo, ahahaaa. Cu greu ajungem pe platou la refugiu si vedem urcusul final pe varf. Ahahaaa…. Entuziasmul scade proportional cu panta si cu soarele care batea in moalele capului. Ne aducem aminte de vorbele englezului: It’s so peaceful out there! Hai sa mergem, sa ne reculegem.

urcare Ipsario

Oregano, oregano

munte grecia

munte grecia

munte thassos

munte thassos

Sprintul final spre platou

munte grecia

Lasam in urma platoul si refugiul

poteca

si incepem urcusul final spre Ipsario

Merita sa urci pentru minunatiile de privelisti pe care natura ti le ofera gratis. In stanga se vede marea, statiunea si satul Potamia de unde pornisem noi de dimineata. Ar fi mers o balaceala. In dreapta apare serpuind drumul de masina. Se poate merge pana pe varf cu ATV-ul sau cu masini de teren. Noi preferam the hard way – autopingeaua. O bancuta asezata strategic sub un copacel ne imbie sa ne asezam si sa admiram peisajul.

munte grecia

munte grecia thassos

belvedere spre Egee

In 45 de minute am ajuns pe Ipsario. Prietenul vorbaret era deja acolo. Ne saluta entuziast: Aaaaa, Romania! Ne face o poza si ne trimite la caietul de pe varf, sa ne semnam, sa marcam trecerea noastra pe acolo. Caietul se pastreaza intr-o cutie de metal, ca sa fie adapostit de intemperii. Cu aceasta ocazie aflam ca este ceh. Pe varf mai erau patru sarbi cu care ne bateam pe locurile pentru poze.

varf munte grecia

In departare Profitis Ilias (1108m)

varf-2

pe varful Ipsario, 1204 metri deasupra marii

varf Ipsario

Golden Beach vazuta de la 1204 metri inaltime

Golden Beach

1204 metri peste nivelul marii

caiet varf ipsario

Va asteptam pe Moldoveanu, Romania, 2544m

Ipsario Grecia Thassos

Cutiuta de pe varf

Pe drumul de intoarcere, pana in refugiu, ne intalnim cu patru romani. E chiar bine sa auzi graiul stramosesc dupa atata oregano, oregano. Vizitam refugiul si raman uimita. Foarte curat, paturi cu saltele intregi, fara arcuri rupte. Aveau chiar si lenjerie pe pat. Mese, scaune de lemn, chiar si table si carti de joc. Era dotat si cu o mica bucatarie unde erau multe alimente si sticle cu apa pentru cei care ajungeau fara de niciunele, infometati si insetati.

coborare-01

munte grecia

munte grecia

coborare-04

coborare-04bis

Golden Beach, Skala Potamia

Golden Beach, Skala Potamia

coborare-06

refugiu

refugiu

interior refugiu

interior refugiu

Coboram relaxati, stim drumul acum. Nici soarele nu mai arde puternic. O capra ne arata mandra fundul. Fotografiem fluturasi, trunchiuri uscate de copaci, plante care nu stim ce sunt, admiram plaja si marea aflate in departare. Toamna isi face simtita prezenta, culorile ruginii au inceput sa apara, frunzele fosnesc sub picioare. Merg destul de incet, ma dor genunchii. Setea e mare si apa putina.

coborare-10

coborare-11

coborare-12

coborare-13

Baba Cloanta

coborare-14

ipsario

coborare-16

ruginiul frunzelor si albastrul marii, frumoasa combinatie

coborare-17

coborare-18

Au genunchiuuu

coborare-19

umbre

coborare-20

Ajungem la izvorul vazut de dimineata. E tot acolo, la fel si roiul. Inghitim in sec si mergem mai departe. Peste putin timp dam de ferma de pisici pe care le servim cu ce nu mancasem noi, de fapt cam toata mancarea. Sunt fericite, multumite si din ce in ce mai multe.
seara-potamia-1

la crenvursti alinieeeerea 🙂

Dornici sa fim si noi fericiti, multumiti si cu setea potolita ne grabim spre sat. Ajungem in piateta din centru si auzim de la o terasa: Aaaaa, Romania! In gandul meu: oregano, oregano. Cehul nostru era deja la a doua bere in asteptarea autobuzului care oprea chiar langa carciuma. Ne invita sa servim o bere cu el. Cum ma dureau mainile de la atata vorbit refuz politicos. Ochii in schimb nu prea ar fi refuzat. Pupilele se dilatau pe masura ce crestea spuma in pahar. Mai stiam o terasa dupa colt asa ca plecam spre ea. Jale mare, era inchisa.

Exercitiu de gandire: 45 de minute pana in Potamia sau dam putin din maini dar bem o bere in 3 minute. Optam pentru varianta scurta si ne asezam la masa cu cehul. Intelegem ca ii place mult insula Thassoss, in 2012 vrea sa vina din nou, ar fi al treilea an deja. Ne povesteste (impropriu spus) despre Paris, New York, Egipt si altele. Calatorise prin toata lumea. De la noi isi aducea aminte de Sibiu si Sighisoara. Autobuzul soseste in statie si ne paraseste. Ne mai saluta odata din pragul usii fluturand din manunchiul de oregano. Noi mai stam putin, sa terminam consumatia timp in care admir pentru o ultima data satucul acela linistit, in care toata lumea doarme in pauza de pranz. Nici tipenie de om nu vezi pe strada.

seara-potamia-2

frunze cazute

frunze uscate

centru Potamia

thassos

Mergem direct la restaurantul preferat Pefka. Din cand in cand intoarcem capul ca sa mai vedem muntele. Acum il privim cu mandrie si respect. 1204 metri doar, dar care se simt in articulatii pornind de la nivelul marii. Drumul este strajuit de maslini, cu ramuri pline de multe multe maslinute verzi.
Seara o incheiem glorios cu mancare traditionala greceasca. Nu au lipsit salata si sosul lor celebru – Tzatziki.

seara-pefka-1

Ipsario

Masline in maslin

maslinute

seara-pefka-3

eu si cucerirea zilei, Ipsario

seara-pefka-4

seara-pefka-5

harta thassos

fata de masa imprimata cu harta insulei

tzatziki

Tzatziki

mancare greceasca

17 thoughts on “Thassos Ipsario, ziua 7 – Va asteptam pe Moldoveanu, Romania, 2544m

  1. ioi Doamne, citesc pe nerasuflate si relatarea ta m-a transpus pe insula asta atat frumos descrisa de tine! imi place ca n-ai ales zone aglomerate, ii super fain sa iti faci programul dupa bunul plac si chef!

    cat despre micile varfuri…mereu am spus ca-s cele mai greu de urcat! experienta bat-o vina mereu mi-a demonstrat asta! mici si cu personalitate puternica imi place sa spun! 😀

    superb! mi-ai incantat ziua!

  2. Felicitari pentru postare!
    Am mers pe insula in 2009, dar nu am urcat pr Ypsaryo… acum realizez ce am pierdut…

    1. Multumesc :). Am avut cam un litru jumatate de om, este foaaarte cald si surse de apa nu sunt decat la baza traseului.

      1. Multam fain, o sa ma trezesc pe
        la 5, din skala potamia am cam 1,3 km pana in potamia. Traseul este marcat(anuntat) din strada principala? Multumesc!

        1. E anuntat din strada asfaltata, dar nu e chiar central. Oricum se gaseste relativ usor, e o sageata mare, maro 🙂 – apare si in postare.

          1. Super fain, peisajul este magnific. Am plecat la 5 dim din skala potamia, 45 de minute pana la intrsrea in traseu. La 8 eram….carnetel. Vrei poze, cateva sunt pt tine!

  3. buna ziua, intentionez sa fac si eu acest traseu luna viitoare…as vrea sa stiu daca pe traseu ati intalnit animale salbatice, sau nimic care sa va sperie?…daca sunteti amabila sa-mi dati mai multe detalii, imi puteti scrie pe gasca.cezar27@gmail.com. multumesc!

    1. Buna ziua. Mai multe detalii decat ce scrie in acest articol nu am ce sa va dau. Animale salbatice nu am intalnit pe traseu.
      Distractie faina, e o zona frumoasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published.