Viata din anii mei

Gentiana

Cabana Gentiana ne astepta aproape de intrarea in padure. Bucuroasa tare de revedere am fost. Imi doream un pat moale si o bere rece. Nu neaparat in aceasta ordine. Am avut parte de amandoua. In plus pot spune ca intra in top 3 cabane prietenoase. M-am simtit ca acasa. Tin totusi sa precizez ca in garsoniera mea nu intra un prici de 25 de persoane. De fapt nu stiu nici daca intra 25 de persoane, poate doar daca stau intr-un picior si isi tin respiratia. Divaghez si nu asta mi-am propus. Altul e subjectu’ pe ordinea de zi.

“La sfarsit nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai.” Cand a zis-o Abraham Lincoln sigur nu si-a inchipuit ca vorbele ii vor ajunge peste mari si tari in Romania scrise pe o placuta de pe peretele unei cabane situate la 1672 metri altitudine. Sigur nu si-a inchipuit ca vorbele ii vor fi prilej de meditatie la un Albacher rece in pauza de descaltat bocancii. Citez din memorie: “Hai sa-l scot pe stangu’. Ufff ce greu e, parca s-a si umflat. Aproape am reusit. Vai, cate basici. Deci, cum era cu anii din viata mea? Ooof viata mea. Hai sa-l scot si pe dreptu’. “

Gentiana

Repede am adormit. De la prea mult meditat. Cum seara nu am reusit sa ma plimb prea mult in jurul cabanei dimineata imi propun sa ma invart prin zona si sa fac cateva poze…  Incercarea de gasire a unghiului perfect ma chinuie indelung si cu folos. Descopar un bolovan mare cu multe placute pe el si in varf cu o cruce inscriptionata “Amintire vesnica”. Ia sa vada si ochiul lu’ Andreea ce se-ntampla.

Gentiana

Paranteza. Nu citesc placutele de la cruci cand sunt pe creasta sau atarnata de un bolovan, de un lant, o funie, un jneapan sau de un smoc de iarba. Deh se-ntampla sa te folosesti de ce gasesti. In acele momente consider ca e inutil sa aflu ca acolo au murit oameni … parca nu mi-as da seama uitandu-ma in jos de frumusetea situatiei. Daca totusi se indreapta cineva spre crucile respective sa le citeasca intreb asa,  atotstiutoare. Era iarna nu? Sau primavara? Clar era vreme rea. Uite acu, nici un nor pe cer. Inchid paranteza.

Cum eram “la ses” si Busu’ nu ma pacalise cu prognoza de vreme frumoasa mi-am ingaduit sa admir pe indelete fiecare placuta in parte. Locului am aflat ca i se spune Sarcofag si e un omagiu adus oamenilor de munte, veteranilor, multi dintre ei membri ai clubului montan “Floarea Reginei”. Impresia a fost cea a unui “cimitir vesel de la Sapanta” multe inscriptii transmitand clar ce pasiuni avea omul, in afara de Maria Sa Muntele.

Gentiana

bocancul, frunza, cartea

Gentiana

mistria si fluierul, ghinde si frunza de stejar, o cabana

Gentiana

a iubit Retezatul mai mult ca orice alt lucru

Gentiana

Gentiana

Bocancul, Lira, Vinul de masa, Floarea de colt si un citat pe placuta dedicata presedintelui Montan Club Floara Reginei

“E inaltator sa iti alegi un tel

S-apoi trecand prin foc

Sa si ajungi la el”

H. Ibsen

Gentiana

Sahul si Tenisul de masa, Pescuitul, Ciupercile, Palaria si Bastonul

Gentiana

Gentiana

“Trecatorule, Odihneste-ti o clipa fruntea plina de sudoare, bucura-te de fiecare geana de lumina, fiecare strop de roua, fiecare colt de stanca izvorat din adancul Mariei Sale Muntele”. In memoriam Aurel Dula fondator al cluburilor de turism Amicii Parangului -1973 si “Montan Club Floarea Reginei” – Valea Jiului 1990

Gentiana

Palaria cabanierului decorata cu insigne cu specific montan, evident. Ne-a povestit ca la fiecare intalnire anuala a drumetilor veterani se emitea cate o insigna. In plus avea si insigne ale altor cluburi montane din Romania si strainatate. Am citit cateva minute la palaria aceea.

Oare mie la sfarsit ce-mi va fi scris pe placuta, daca voi avea una? Trei cuvinte si-un desen? In ce o sa se rezume viata din anii mei? Doar ma intreb…

3 thoughts on “Viata din anii mei

  1. nu gasesc raspuns la ultima intrebare, ptr mine cel putin….:) eu am mereu acea strangere de inima cand vad cruci pe munte si recunosc ca de cele mai multe ori nu le privesc…imi aduc teama si nesiguranta si parca-mi pierd bucuria aia de a fi pe munte….acelasi lucru il simt si fata de crucile puse pe autostrada…stiu, oamenii mor, oriunde…dar daca am pune cruci peste tot, n-am face decat sa fim tristi si mohorati in permanenta…
    ca sa fiu inteleasa, mama a murit in camera mea, ce-ar fi fost sa fi pus o cruce acolo?!?! s-o vad zilnic, zi de zi si noapte de noapte?!?! port crucea ei in suflet, e de ajuns….io zic sa lasam loc bucuriilor, viata e prea scurta s-o umplem numai cu acele cruci….io zic ca suntem destul de constienti ca nu traim mult….cat ne-am dori poate

    1. Of Renutzule, hai ca m-am intristat citindu-ti comentariul. Ai mare dreptate cu lasat loc bucuriilor. Asta incerc sa fac mereu. De obicei imi iese :). Sper ca si tie.

  2. Frumos spus…Aurel Dula a fost tatal meu, iar pe cativa dintre cei ale caror nume apar pe acele placute i-am cunoscut personal…Cat despre ce lasam in urma noastra si ce va fi scris pe placuta fiecaruia dintre noi, buna intrebare! O intrebare la care putem reflecta adeseori, nu neaparat cu strangere de inima, ci mai degraba cu detasare…posibil sa ne transforme pe fiecare dintre noi! Ture frumoase va doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published.