ABC-ul vopsitorului de munti

A fost odată o potecă neremarcată… apoi au venit voluntarii cu găleata-n mână. Restul e istorie.

Ana are mere şi remarcările au ABC-ul lor. Bineînţeles, ce veţi citi în continuare este un ABC în manieră personală, impresii şi amintiri culese în doi ani de zile de când bat potecile pe lângă cei cu găleata-n mână.

Asociaţia Montana Carpaţi, Andromaca, Albul nu uita albul, Andreea pictoriţa – primul voluntar care m-a învăţat cum se ţine pensula şi cum se face o cruce roşie perfectă pe traseul spre Zboina Neagră, Alex (5 anişori) – sufleţel de voluntar, cel care fără să vrea şi fără să ştie mi-a influenţat viitorul făcându-mă să mă gândesc de mai multe ori înainte de a spune: “Gata, eu nu mai pot” măcar de ruşine dacă nu de altceva, felicitări părinţilor că îl cresc şi educă în acest spirit, Alexandra cea cu nume de compozitor sau fata de pe copertă (de la Bursa Binelui i se trage)

Banda Rosie – Autostrada Carpaţilor, Barba lui Horaţiu de la Potecatorii Ecouri Verzi – organizaţie şi ea implicată până peste cap în remarcarea potecilor României, Briaza un toponim de toponim, Bagajul şi marcajul, Bormaşina şi Benzina, Bomfaier şi neuitatul “Băăăăăi, da’ ce faţă ai”

Cătălin Fotograful – cel care de fapt filma dar nu mai contează, aşa i-a rămas numele, Cimentul cărat în cantităţi câteodată impresionante pentru şalele voluntarilor, Căţeaua care a mâncat vopseaua, Ciocan, Cârpe de șters, Cheie fixă (uai câte instrumente am învăţat cu ocazia remarcărilor – mai ceva ca la atelierele de traforaj la care participam când eram mică), Ciucaş – un munte despre care nu credeam că mai are ce surprize să îmi ofere dar nu a fost aşa (surprizele au fost de un roz “rhododendronic” şi de un albastru “genţianic”, trasee noi pentru mine evident şi noi perspective, fulgere ce ardeau aproape de şira spinării prin Poiana Stânei şi o Poiana Tesla scânteietoare la miezul nopţii, fain lucea calcarul sub lumina lunii), Cami din Piteşti, Camelia sau doamna Camelia funcţie de cum îmi venea pe limbă să îi zic, Cristina cea frumos povestitoare (cucristinaincort@yahoo.com) şi nu în ultimul rând Corina – voluntarul omniscient, omniprezent şi cu darul ubicuităţii,

Diluantul cel dătător de viaţă (vopselei când mai ai puţină pe fundul găletuşei) şi de ameţeli (vopsitorului), David cel zâmbăreţ şi mereu cu o vorbă potrivită la purtător, Drujba vrrrumm vrrrumm eliberatoarea de poteci blocate

Emi, unul din cei mai devotaţi, migăloşi şi perfecţionişti voluntari pe care i-am întâlnit până acum

Focul de tabără în jurul căruia se ţes poveşti şi amintiri, Fierăstrău – asta ca să tai momentul de reverie de mai devreme, Fulgerică Fără Frică – prietenul meu neînţeles că doar fiecare are un astfel de prieten (pe de altă parte şi pe bună dreptate mi s-a mai spus şi detectorul de fulgere), Forestiere noroioase, Frăguţele din Iezer

Găleata – cu găleata-n manăăă, câte-o săptamânăăă, Genţienele cu al lor albastru cel mai frumos din univers, Godeanu – un vis pe care nu mi l-am împlinit încă, GPS, Gala Voluntarilor din decembrie cea la care în 2013 AMC a câştigat premiul de popularitate cu Voluntar în Carpaţi

Haine bune, cele mai bune se recomandă să le iei la remarcare, eventual cu eticheta pe ele să fii sigur că nu uiţi fiecare pată de vopsea, Hipotermie şi amintiri urâte

Ieşenii cei mucaliţi de la Hai Pe Munte (printre acţiunile realizate de dânşii mi-a rămas în minte cea cu refugiul de sub Ineu şi turista poloneză cea norocoasă – un fel de “Refugiul, Rodnei şi Moldovenii”), Ilie – fost cabanier la Prejba până în ’88, Iaurt, mult Iaurt trebuie să mâncaţi ca să ne donaţi nouă găletuşele

Jipies (nici o vorbă să n-aud, ca şi cum n-ar exista inspiraţie)

Kilometri de poteci remarcate şi Kilograme de vopseluri, nisip, apă, ciment, scule şi bascule cărate cu spatele, Kan McKan – tare aş vrea să aflu de unde vine porecla

Lotrului, munţi pe care i-am descoperit graţie remarcărilor şi pe care îi îndrăgesc poate şi pentru că intră în tiparul meu de munţi preferaţi (deluros şi păşunos, oferă perspective faine către masivele din jur – nu se compară cu Iezerul oricum, să nu vă îngrijoraţi că mi-am uitat obsesia)

Macetaaa pentru care se va păstra un moment de reculegere când ne-om vedea la Suru în octombrie, Mămăliga aurie şi aburindă asezonată cu urdă şi brânză de burduf servită la o stână din Munţii Lotrului la sfârşit de zi, cu ochii la apus şi împlinirea în suflet, Meteoritul de la Prejba că tot suntem în zona Lotrului cu amintirile, Mănuşi, Mihai – spaima topoarelor, Meticulozitatea – o calitate care nu trebuie să îţi lipsească atunci când te afli în faţa unei armate de pensule, unei tone de mănuşi folosite şi nu prea dar mai ales în faţa unei cantităţi de vopsea suficientă cât să umple o cisternuţă, cantitate din păcate împrăştiată în jdemii de găletuşe aşezate într-o dezordine controlată în garajul Salvamont Bâlea

Napoleon Poloparte cel cu armaghedonul de la Briaza, Nisipul fără de care cimentul nu şi-ar face treaba, Noroaiele Vrancei, Negoiu sursă de gâlceavă dar şi de descoperire a unor talente ascunse

Oameni remarcabili, mulţumesc că v-am întâlnit!

Pablo şi restul e tăcere. De fapt nu e chiar tăcere pentru că mai sunt Peria de care mă leagă amintiri vrâncene şi o mare febră musculară, Pensulă, Patent, Piuliţe, Poteca şi Pelerina de ceaţă, Pungi – cât mai multe pungi să nu ne murdărim rucsacul de vopsea dar şi Punga cu tehnologie, Ploaia cea dătătoare de Plânsete şi “Posumfleli” şi nu în ultimul rând “Pe Poteci, spre inima ta” şi nu şi mai în ultimul rând Prietenie

Q

Remarcare, Recunoaşterea de trasee – care Recunosc că mi se pare mai faină decât remarcarea pentru că e o activitate de detectiv cu harta şi flerul la purtător dar la sfârşit ca mulţumire am avut o potecă redescoperită, o nouă cale de acces către muntele meu de suflet Iezerache readusă în circuitul turistic, Rangă – instrumentul nu starea de beatitudine

Stâlpi, păduri de Stâlpi – un fel de replantarea Godeanului, Săgeţi bi şi unidirecţionale în cazul celor fizice dar, funcţie de viziunea artistică a purtătorului de pensulă, cele zugravite pe bolovani pot fi şi multidirecţionale sau sub formă de Steaua Sudului, Salvamont, Semnalul lipsă la telefonul mobil eventual când îţi e lumea mai dragă, Sufletzelele dulci nelipsite de la remarcări chiar dacă o pungă cântăreşte juma’ de kil şi spatele meu se resimte – deh, nu a fost doar o pungă cărată, Selfie de remarcare, Secure, Saci de rafie

Şuruburile uitate, a căror lipsă s-a constatat tocmai la Şezătoarea Lupilor, doar la o aruncătură de băţ de Soveja, Şoarecii de Prejba – cei cărora le-am invadat spaţiul personal şi cu greu ne-au acceptat lângă ei, noroc cu mâncarea pe care au ros-o, Şablon

Tabăra de bază, cea pe care câteodată o cauţi în ceaţă, cea pe care câteodată ţi-o doreşti înapoi de la primul icnet şi prima pantă urcată, cea care are haine uscate, mâncare, pat (eventual izopren),  duş câteodată (foarte rar), cea unde seara cânţi la foc de tabără şi stai la poveşti, cea pe care o părăseşti cu păreri de rău şi lacrimi în colţul ochilor la sfârşit de acţiune, “Tutoaie” –cei care au fost la Prejba în 2014 ştiu ce înseamnă dar promit că voi explica curioşilor semnificaţia, Tochitura Corinei – bună de te lingi pe degete şi te gândeşti cum să păstrezi ceva sub unghii ca să mai ai şi peste câteva ore, Traseu şi Track de jipies

Urlea cea remarcabilă şi remarcată, cabană părăsită dar nu neapărat uitată, Urzicile în care m-am așezat din greșeală, Ursei cel mic, roşu şi pufos de la Bârlogul Lupilor

Voluntar în Carpaţi, Vocea lui Florin – un fel de Răcnetul Carpaţilor dacă îmi e permisă gluma şi chiar dacă nu îmi e tot o fac, Vopsitor, Vopseaua cea dătătoare de sens şi de culoare potecilor, Vaca de creastă (pseudonimul lui Moş Martin, varianta pentru fricoşi) Van Gogu – nume consacrat de echipă de vopsitori… ăăă pardon, artişti plastici, Vitara cea albă care a ajuns fără probleme la peste 2000m altitudine, acolo unde se avântă vulturii şi niciodată nici un amecist visa să ajungă pe cele patru roţi din dotarea mai sus menţionatei

X

Yahoo News şi reportajele documentate inclusiv la faţa locului

Zâmbete Zăpăcite de muncă şi de diluant, Zidar, avem nevoie de un Zidar să finalizăm Nerlinger-ul, Zmeură aromată

Completare de la Cristina Stroia mai sus pomenita, Cristina cea frumos povestitoare (cucristinaincort@yahoo.com):

A de la Alex sau Ne mișcăm și noi Anul Ăsta?

B de la Bodnar. Cel vinovat de toate cele. Știe Florina de ce.

B de la Bere, adică lichidul ăla galben cu care l-am îmbunat (chiar și pe) proprietarul ierbii (vezi la litera I). Slabi brezenii ăștia…

B de la Bou, că așa a zis Poloparte după ce a încercat forestierul de pe Valea Rindiboului: Să fii bou să cobori pe Rindibou!

C de la Cafea, chestie caldă și maronie (la ce v-ați gândit?) cu care se trezesc voluntarii când nu e motorină în drujbă.

D de la Drept, adică suprafață inexistentă pe care se montează cortul (de la Corina citire).

D de la Dop, adică chestiile ălea mici pe care și le bagă Corina în urechi (la Turnu Roșu-Făgăraș) ca să nu-l audă sforăind pe Florin care doarme în Godeanu.

I de la Iarbă, adică chestia aia verde, înaltă și verticală înainte să campeze AMC-ul și albastră, roșie și orizontală după plecarea voluntarilor.

M de la Mistreț, o ființă drăgălașă, grohăitoare și neagră care-ți apare în față la 2 metri când ești rindibou și lași 4 fete singure prin pădure la 10 noaptea.

R de la Rindibou. Cuvând introdus in DEX în vara lui 2014.

T de la Tir, adică element obligatoriu pentru o priveliște romantică când montezi tabăra pe Valea Oltului, dincolo de drum, și te uiți cum plouă în smântână.

U de la Urzici, lan pișcăcios în care, conform legilor lui Fratu, se rostogolește în jos vreo 20 de metri ghemul de bandă delimitatoare sau hârtia igienică.

U de la Uscat. Cuvând scos din DEX în vara lui 2014.

V de la Viitură, adică firul ăla de apă tulbure care acoperă urâțenia de forestier de pe Brezcioara și chiar și minunatele tale gleznuțe.