Apuseni, Cetatile Ponorului si Focul Viu – Iunie 2009

Ianuarie 2009. Fundatica spre Leaota – un traseu ratat spre Santilia.
Tura de inot pana la brau in zapada si mers in patru labe care s-a sfarsit cu o declaratie. Gata, pana aici (de fapt era mai urat zis, gen bag p…icioarele) – asta-i varfu Shobo, ne intoarcem.

fundata-047

fundata_ian09-013

In timp ce balauream se propune (oarecum stabileste) o tura in Apuseni. Tinand cont ca grupul este organizat pe sistem orfelinat in care avem nevoie de o mama care sa ne indrume dar de fapt suntem independenti, cu greu ajungem la numitor comun. Iunie suna bine ca perioada de plecare deoarece atunci reuseste majoritatea sa isi ia concediu.

Fapt pentru care la sfarsit de luna mai dam startul aventurii din Apuseni. Prost start. Ne intoarcem din drum. Unii isi uita ceva bagaj acasa iar restu din masina in asteptarea intoarcerii uitucilor contempla cu interes fauna pitzipongeasca din cartierul “Junimea”. Mare ne-a fost mirarea cand am vazut ce plin de viata si de tocuri de cinshpe e cartierul intr-o sambata foarte de dimineata.

Drumul e lung si obositor. Ruta la dus a fost Bucuresti – Pitesti – Rm. Valcea – Sibiu – Sebes – Orastie – Deva spre Oradea. Inainte de Oradea cu 80 km cred, dupa Stei, am facut dreapta pe un drum judetean catre comuna Pietroasa. De acolo a inceput un forestier de mare frumusetea pana la cabana Cetatile Ponorului, tabara de baza pentru urmatoarea perioada.

apuseni-01

si afara ploua ploua

apuseni-02

apuseni-03

Cazare: Cabana Cetatile Ponorului, curata si primitoare. Camere de doua, trei si mai multe paturi. A fost aglomerata doar pe perioada weekend-ului, in rest doar noi am haladuit pe acolo. Cand am facut rezervarea am inclus in pret si mancare, iar oamenii s-au pregatit temeinic, cu multe conserve de mazare boabe printre altele. Mereu am avut mancarica buna, dar spre disperarea mea si nu numai cel putin un fel continea boabe de mazare, inclusiv ciorba. Pe final de sejur ne cam resemnasem. Nu o mai alegeam cu aceeasi ravna. Sistematic ne-a invins sistemul :)). De atunci bob de mazare n-am mai mancat.

Trasee:
Cel mai cunoscut si vizitat in zona este circuitul Cetatile Ponorului, pe care m-am chinuit sa il parcurg topaind energic pe niste bolovani mari si alunecosi. E mai dificil sa savurezi frumusetile naturii cand ai morcovaria la dos, cu tot cu iepure.

Recunosc, nu ma asteptam la asa ceva. In imaginatia mea Apusenii erau casa de vacanta a vacilor Milka pensionare. Unu la mana, numai la pensie ai si timp si bani sa vizitezi cum trebuie ceva intr-adevar frumos, asta ca sa fiu o romanca modesta. A doua chestiune ad labam, eu visam ca Apusenii sunt numai dealuri verzi si line gen Windows desktop nu bolovani, lanturi care te cam batucesc la mana si in principiu te cam apuca ameteala de fiecare data cand te uiti in jos, nefericita Julieta la balcon in asteptare de Romeo.

apuseni-04-cetatile-ponorului

Descrierea de pe panou: “Cetăţile Ponorului îşi datorează numele măreţiei sectorului de suprafaţă al unui grandios fenomen carstic. Este vorba despre trei mari circuri calcaroase numite doline. Albia Văii Cetăţilor se termină la baza unui perete înalt de 100 m în care se deschide impresionantul portal al peşterii Cetăţile Ponorului de 73 m înălţime. După portal, spre dreapta urcă o pantă abruptă până la  baza dolinei nordice, iar pe stânga se află izbucul prin care reapar apele pierdute în Peştera Căput. Câţiva zeci de metri în aval, pe partea dreaptă, se găsesc “nările”, izbucul din care se revarsă apele ce au pătruns în subteran în Poiana Ponor. Puţin mai aval, după un cot spre stânga, apare lumina ce pătrunde prin intrarea din dolina sudică, la care se ajunge urcând o pantă abruptă. 
Vizitarea peşterii este accesibilă numai speologilor cu experienţă sau turiştilor însoţiţi de ghizi specializaţi, dotaţi cu echipament special adecvat parcurgerii râurilor subterane. Cei ce nu doresc să facă traversarea subterană pot continua din faţa portalului pe poteca din stânga, traversând apoi şaua ce desparte dolina Ponor de dolina sudică. Aceasta, cea mai mare dintre cele trei doline, este străjuită de pereţi de aproape 200 m înălţime. Poteca trece pe lângă cea de a doua intrare în Cetăţile Ponorului, continuă apoi spre stânga, după care urmează un urcuş vertiginos de circa 30 de minute. Această porţiune este dificilă din cauza grohotişului alunecos şi instabil. Cei care vor depăşi acest obstacol vor fi recompensaţi pe deplin de grandioasa privelişte oferită de cele patru balcoane.

apuseni-05-cetatile-ponorului

Spre Cetatile Ponorului

apuseni-17-cetatile-ponorului

Coborare pe lanturi Cetatile Ponorului

apuseni-18-cetatile-ponorului

…. si la vale fara coarne 🙂

apuseni-06-cetatile-ponorului

Marele Portal

apuseni-07-cetatile-ponorului

apuseni-08-cetatile-ponorului

apuseni-09-cetatile-ponorului

Cetatile Ponorului si o printesa

apuseni-10-cetatile-ponorului

De la Cetati ne indreptam spre Balcoane. Citat de pe un alt panou: “… Ocolind salbatica Vale a Cetatilor se continua spre Dolina III prin depasirea unui perete de stanca echipat cu scari metalice. Optional, la ape mici, se poate vizita Dolina II, traversand valea pe bolovani si urcand in dreapta pe sub portal. Tot la ape mici se poate parcuge si tunelul subteran dintre Dolina I si III, ca alternativa la traversarea de la suprafata. Dupa un urcus istovitor pe grohotis, traseul se continua pe marginea superioara a peretilor de stanca trecand prin 4 puncte de belvedere (balcoane) deasupra Dolinelor III si II. Traseul este dificil daca este parcurs pe toata lungimea, avand portiuni echipate cu scari metalice si cabluri de otel. Turistii mai putin pregatiti fizic pot cobori la portal, reveni la drum si vizita apoi balcoanele”.

Vizite optionale nu se puteau face. Din cauze de precipitatii Apuseni la ape mici n-am vazut tot sejurul. In schimb ne simteam pregatiti fizic si am continuat drumul spre si prin balcoane.

apuseni-balcoane-1

Julieta iz mai midal neim 🙂

apuseni-balcoane-2

urcus de la Cetatile Ponorului spre Balcoane

apuseni-balcoane-3

apuseni-balcoane-4

Acolo ar fi trebuit sa fie Romeo, da’ se evaporase intre timp

apuseni-balcoane-5

apuseni-balcoane-6

Oh, Romeo… where are you??

apuseni-balcoane-7

No, vezi sa nu te-mpiedici

apuseni-11

apuseni-balcoane-8

Juliete la balcon in asteptare de Romei, sau invers… 🙂

O alta atractie apuseana este Focul Viu unde m-am dat pe partea dorsala pe un minunat ghetar care numa’ foc nu era. Nu ma dezmint si citez din nou: “Gheţarul Focul Viu este o peşteră adăpostind al treilea bloc de gheaţă fosilă ca mărime din ţară (după Gheţarul Scărişoara şi Avenul Borţig, situate de asemenea în Parcul Natural Apuseni), cu un volum de aproximativ 25.000 m3. Este o peşteră micuţă, alcătuită din două săli, prima şi cea mai mare fiind ocupată de imensul bloc de gheaţă. Tavanul acesteia este spart de o fereastră de mari dimensiuni prin care au căzut înăuntru buşteni, frunze precum şi zăpadă din exterior, care au format o movilă mare. Prin tavanul peşterii pătrunde suficientă lumină pentru a dezvălui grupurile de stalagmite de gheaţa aflate în partea opusă intrării în peşteră. De altfel, în jurul orelor prânzului, razele de soare pătrund prin fereastră creând un decor feeric. Explicaţia existenţei blocului de gheaţă în peşteră este dată de două elemente: fereastra din tavan favorizează acumularea aerului rece, iar lipsa ventilării în peşteră menţine aerul rece captiv tot timpul anului.” Preluare de pe http://www.parcapuseni.ro/ .

apuseni-ghetarul-focul-viu

Ghetarul Focul Viu

Ultimele dar nu cele din urma, Cheile Galbenei. Cam toate zilele cat am vietuit in zona cu pricina a plouat. Cu picuri mari afara si cu boabe mari de mazare in mancare, spre disperarea mea si nu numai.

Stabilisem sa mergem pe cheile Galbenei intr-o zi de marti. Si cum stateam noi marti dimineata la mic dejun asa turna cu galeata ca marele posesor de varf din Leaota ne-a prevazut o mare furtuna sub forma de potop, prevestire care s-a indeplinit.  Asa ca spre cheile Galbenei am reusit sa plecam abia miercuri, intr-o dimineata frumoasa si insorita, prima din tot sejurul. Nu mai vazusem soarele de mult, putin mai aveam pana prindeam muschi pe partea nordica ca niste veritabili copaci.
Si gata pe seara asta, revin curand. Pana atunci va prezint ultima moda in materie de pelerine, Spelerina :).

apuseni-14

Spelerina

apuseni-12

Spelerine in ploaie

2 thoughts on “Apuseni, Cetatile Ponorului si Focul Viu – Iunie 2009

  1. Ori ai memorie de elefant, ori ai surse secrete cu memorie de elefant, ori ma lasa pe mine memoria de la batranete 🙂 cum iti aduci aminte toate amanuntele?

    1. Stii ca stau prost cu memoria… doar ca o postare din asta scriu cam intr-o saptamana doua cateodata, mai beau o bere mai imi aduc aminte ceva… si intr-o saptamana, cate beri pot sa beau :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published.