Prima zi Gura Diham – Cabana Diham unde ne-am cazat. Dimineata insorita de sambata nu anunta in nici un fel furtuna urma sa vina. Am urcat Panta Prostului cu acelasi entuziasm ca de fiecare data, si apoi catinel catinel prin padure. Cald si frumos.
Pe masura ce inaintam apareau nori negri la orizont, vantul batea din ce in ce mai tare, fulguletii gingasi nu mai erau chiar delicati cand sfichiuiau fata. Aerul era din ce in ce mai rece.
Ajunsi sus in deal abia vedeam cabana printre palele de vant, fulgi si zapada care zburau prin aer. Cu voce tare gandesc: ajungem la cabana si se dezlantuie furtuna. Si cam asa a fost. Inauntru era cald si bine, dar afara stihiile albe ale naturii se plimbau libere si nelinistite peste tot, eram prizonieri.Aveam impresia ca va zbura acoperisul, ca se vor desprinde geamurile, iar in momentul cand am incercat sa ies afara din cabana era sa fiu smulsa cu tot cu usa. Starea de prizonierat a fost repede indulcita de un vin fiert, un joc de carti si atmosfera vesela de cabana de munte.
Dulce si rapid pe la gene a venit mos Ene. Am pierdut mare parte din distractie, dar dimineata eram fresh, clipeam des si admiram cristal clear view-ul de afara. Pe cata vizibilitate zero era sambata asa de frumos se vedea duminica in zori de zi. Cu putin zoom Bucsoiul era aproape de noi, ii simteam gradele minus prin pixeli.
Print de Diham
Culmea Tiganesti
Acele (Coltii) Morarului – Brana Acelor, Acul mare, Degetul Rosu, Degetul Prelungit, Acul Crucii, Acul de Sus.
Bucsoiu Mare (2492m) centru / Culmea Tiganesti spate
A doua zi traseul ales de unii dintre noi a fost prin Poiana Izvoarelor. A fost putina bajbaiala prin padure in cautarea marcajului unde se separa potecile dar am reusit. La stanga urca poteca cu Cruce Albastra spre Poiana Izvoarelor si inainte se poate continua pe Punct Rosu spre Pichetul Rosu. In august 2011 s-a remarcat portiunea aceasta (zona Capatana Porcului, vf. 1571m) de catre Asociatia Montana Carpati, astfel incat la acest moment nu mai sunt probleme de orientare.
Hai sa-ti pun o piedica zuzel 🙂
Frig de crapa lemnele la cabana Poiana Izvoarelor, dar ciorba este tare buna. Ne punem burtile la cale si apoi coboram mai incet, mai repede, mai pe picioare, mai pe fund dupa posibilitati pana la masini la Gura Diham. Pe drum ca sa treaca timpul si sa speriem ursu cantam colinde din toti rarunchii. Eu adun de pe jos ramuri de brad pentru pomul meu Eco de Craciun. Cateva ramurici sunt suficiente ca sa miroasa in casa a brad, sa agat o beteala ametita si trei globulete, parerea mea:). Nu am nevoie de ditamai copacu in mijlocu sufrageriei, asta ca sa fiu si militanta pentru copaceii fara sprijin. Uite ce frumosi sunt ei, la mama lor acasa, in sanu’ naturii.
Frumuseti la Cabana Diham
