Cotswolds, ţinutul cu căsuţe din piatră naturală de culoarea mierii, m-a făcut să visez cu ochii deschişi înainte să ajung acolo… dar şi după aceea, chiar şi acum când scriu aceste rânduri. Norocul meu a fost că prietenii şi gazdele noastre londoneze, Ina şi Cristi, nu văzuseră nici ei comoară de la ţară a englezilor şi propunerea mea li s-a părut foarte bună pentru o zi de week-end. Iniţial ne gândisem la tot week-end-ul dar scorurile la cazare ne-au făcut să ne răzgândim destul de repede.
Călătoria a început dis de dimineaţă deoarece distanţa din Richmond e măricică (140km), zona este extinsă şi obiectivele / localităţile sunt depărtate unele de celalalte. Din tot ţinutul Cotswolds-ului am reuşit să vedem trei sate superbe Bibury, Bourton on the Water şi Winchcombe şi am ratat la mustaţă castelul Sudeley deoarece am ajuns aproape de ora închiderii.
The Cotswolds este o regiune din Gloucestershire şi Oxfordshire numită în 1966 drept Area of Outstanding Natural Beauty (AONB) alături de alte zone superbe din partea rurală a Angliei, Ţării Galilor sau Irlandei de Nord. Scopul principal al unei desemnări AONB este conservarea şi sporirea frumuseţii naturale a peisajului având în vedere interesele celor care locuiesc și lucrează acolo.
Toate ghidurile menţionează zidurile din piatră de culoarea mierii. Şi mie tot ele mi-au luat ochii la început dar după ce m-am obişnuit cu frumuseţea am remarcat acoperişurile din plăci vechi de piatră cioplite, neregulate, pline de licheni în contrast cu auriul legendar.
Prima oprire a fost Bibury, localitate medievală situată în Gloucestershire. Cu străduţele în pantă şi căsuţele din piatră aurie Bibury este una dintre atracţiile Marii Britanii, nu doar a ţinutului Cotswolds iar Arlington Row este una dintre cele mai fotografiate uliţe. Păcat că în 1380, de când datează, nu era încă inventat aparatul de fotografiat că ar fi fost una dintre cele mai fotografiate străzi la nivel mondial.
Arlington Row
Bibury Arlington Row
Bibury este probabil cel mai cunoscut sat din lume deoarece din 2010 imaginea căsuţelor ţesătorilor din Arlington Row apare pe coperta interioară a tuturor paşapoartelor nou emise în Regatul Unit.
Păstrăvaria din Bibury
Înainte să plecăm am vizitat Bibury Trout Farm, una dintre cele mai vechi (fondată în 1902) şi mai cunoscute ferme de păstrăvi din Marea Britanie.
Următorul pe ordinea de zi a fost Bourton on the Water aflat la 20 kilometri de Bibury. Şoseaua îngustă şi vălurită ne-a purtat printr-o zonă pitorească a Angliei rurale în care m-aş muta la pensie.
The Costwold Motoring Museum
Bourton on the water mai este denumit şi Veneţia Cotswoldsului datorită podurilor de piatră care traversează râul Windrush ce trece prin centrul localităţii.
Am nimerit în centrul satului un concurs de Morris Dance, dans popular englezesc bazat pe mişcări ritmice. Dansatorii poartă de obicei clopoţei prinşi de gambe dar mai au şi alte ustensile asupra lor de genul bastoane, săbii, batiste etc cu care taie aerul în mişcări bruşte.
Morris Dance
După Bourton on the water intenţionam să vizităm Castelul Sudeley dar din păcate am ajuns la ora închiderii. Din fericire aşa am ajuns în Winchcombe, localitatea care mi-a plăcut cel mai mult din cele trei vizitate în ţinutul Cotswolds. În afară de căsuţele unse cu miere şi cu acoperiş de piatră pe care le vezi în tot ţinutul preferata mea a fost biserica St. Peter.
Winchcombe
Cea mai veche referire la biserica dedicată Sfântului Petru este din 1175. Clădirea actuală datează din anii 1450 și a fost bine conservată. Cel care atrage privirea este turnul de 27 metri înălţime. În partea de jos a turnului se află un ceas aurit adus în 1874 de la biserica St Mary Redcliffe din Bristol. Deşi e elegant şi frumos nu ceasul e ţinta aparatelor foto ale turiştilor ci garguiele, sculpturile grotești care “înfrumusețează” linia de acoperiș din exterior.
Garguiele (din franceză gargouille) sunt ornamente, adeseori în formă de cap de animal fantastic, situate la capătul unui jgheab sau burlan, pentru scurgerea apei de ploaie de pe acoperiș. Animalele sunt reprezentate în general cu aripi, ciocuri și gheare puternice.
Există 40 de sculpturi din care aproximativ 20 sunt creaturi demonice iar restul par a fi caricaturi ale unor oameni importanţi din punct de vedere local. Se poate vedea figură zâmbitoare a lui Sir Ralph Boteler of Sudeley, cel care a contribuit financiar la finalizarea bisericii. Cel mai cunoscut şi fotografiat gargui este o figură ce are o grimasă pe faţă şi o pălărie turtită. Se spune că ar fi inspiraţia pentru The Mad Hatter din povestea lui Alice în Wonderland a lui Lewis Carroll.
Cam asta a fost povestea din Anglia rurală. Sper că v-a plăcut că eu m-aş întoarce acum acolo.