Cozia, zile geroase de decembrie

O dimineata “inmahmurita” dupa o seara petrecuta mai mult decat se cuvine inseamna: cap cat o banita, imposibilitatea de a retine nici macar un sfert din cei cu care am pornit la drum (eram 30 totusi, am o scuza), capacitate mica de coordonare a picioarelor, gafaituri puternice. Plus intrebarea “ce caut eu aici in loc sa fiu in pat?”. Toate acestea au fost traite la adevarata lor valoare in Cozia, pe drumul forestier ce urca si urca si nu se incurca de la halta Pausa pana la Manastirea Stanisoara – 7 kilometri tati, traiti ca in Maximia.

Traseu:

Ziua 1 (7 ore – cu voia mahmurelii):
– Halta Pausa – Manastirea Stanisoara
– Manastirea Stanisoara – aproape reusita de a ajunge la Cascada Gardului – Manastirea Stanisoara
– Manastirea Stanisoara – Muchia Vladesii – Muntele Durduc – Cabana Cozia (somn de voie)
Ziua 2 (5 ore):
– Cabana Cozia – Muchia Turneanu – La Troita – Manastirea Turnu – Caciulata – Halta Pausa

Incercarea ratata la mustata de a ajunge la cascada Gardului mi-a intarit puternic increderea in mine.

Apoi sincer, de ce sa mint…de la manastire-n sus … iadul pe pamant 🙂. Urcus continuu timp de 4-5 ore in care rucsacul era bolovanul marelui Sisif nefericitu si eu avatarul lui pe Planet Earth, traindu-mi suferinta in tacere. Oricine a baut o bere in plus si pentru care deplasarea de a doua zi pana la alimentara in cautare de apa e o corvoada ma intelege.

Au fost 1200 m diferenta de nivel parcursi in unele portiuni aproape pieptis agatandu-ma de lanturi, radacini sau stanci (ce gaseam prin zapada). Curbele de nivel erau mai rare decat gradina Raiului. Belvedere canci deoarece a fost ceata, inaintam destul de greu deoarece eram multi. Cat asteptam la rand inghetam puternic. Sfarsitul traseului a fost la lumina frontalelor dar si a lunii ce reflecta zapada romantic, asta daca iti mai ardea de romantisme la acea ora. Partea asta chiar mi-a placut, mai putin cand s-a ratacit traseul si iar am inghetat putin. Din fericire cabana nu s-a lasat asteptata, a aparut luminoasa in raza noastra vizuala atunci cand era mai mare nevoie de ea.

N-as putea zice daca a fost sau nu prea buna partea asta cu inghetatu deoarece odata cu mine s-au criogenizat si aburii de alcool de vineri seara. Iar sambata la caldurica de la cabana si-au revenit. Am adormit bustean in jur ora 22.00, ceva neasteptat. Era foarte cald. Auzeam lemnele trosnind in soba si imi aduceam aminte de copilarie, de noptile de iarna de la Soveja in casa bunicii. Trosnitura = un fel de Madeleine a lu’ Proust, si eu in cautarea timpului pierdut vineri seara…

Duminica dimineata deja vedeam viata in alb complet, de la zapada. Era foarte foarte racorica incat acum in loc de lemne trosneau pietrele de placere. Privelistea de pe muchia Turneanu este minunata, cand se vede ceva bineinteles. Las pozele marturie, sa va convingeti ca nu mint :).

Manastirea Stanisoara

Sfantul Gheorghe caftind balaurul

Cabana Cozia

Plecare spre Muchia Turneanu