Cu bicicleta in Padurea Baneasa. Calatorii cu boss.

1 aprilie, ziua păcălelilor. Din fericire primăvara nu ne-a păcălit şi primul week-end al lunii lui Prier a venit cu prima plimbare serioasă pe acest an, să văd dacă mai ştiu să merg la drum întins, cu bicicleta la Băneasa. S-a dovedit că n-am uitat, chiar am mai puţină frică de maşini cu toate că doi şoferi de autobuz au vrut să îmi demonstreze contrariul.

Nu e plăcut să mergi liniştit pe marginea ta de drum şi să auzi când ţi-e lumea mai dragă un claxon în urechea stânga în timp ce umbra autobuzului se apropie vertiginos de tine. Sigur la domnii ce mânuiesc covrigul dat de RATB a ajuns varianta din lege “când depăşeşti un biciclist ai grijă să îl faci să se urce pe trotuar sau să se lipească de gard, recomandabil este să îi provoci un atac de panică”. Varianta din Codul Rutier care prevede că distanţa laterală minim recomandată pentru depăşirea unei biciclete este de 1.5 metri le este total străină.

Mi-a plăcut mult plimbarea prin pădure, plimbare ce mi-a adus aminte de tura la Comana. Din fericire acum nu am avut parte de roiurile de musculiţe insistente şi pişcăcioase. Ajunsă acasă am căutat informaţii şi am aflat că Pădurea Băneasa este o rămăşiţă a Codrilor Vlăsiei, iar din aceşti codri întinşi făcea parte şi Pădurea Comana. Iată de unde asemănarea.

În pădure la Băneasa noi am făcut un traseu destul de scurt, stilul opt strâmb în care am avut parte şi de single track şi de forestier dar şi de ceva asfalt. Iar eu într-o clipă de neatenţie am avut parte şi de un derapaj pe spate cu noroi aruncat în toate direcţiile. Bineînţeles că se pot face mult mai mulţi kilometri, doar că pe noi ne-a izbit foamea şi eram nepregătiţi. Data viitoare vom lua sandviciuri cu noi.

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa

Single track

Codrii Vlăsiei, miniatură

Primăvara în parcul Titan

Câteva informaţii despre Codrii Vlăsiei am spicuit de pe wikipedia şi le găsiţi mai jos:

Codrii Vlăsiei a fost denumirea pădurilor care acopereau odinioară o vastă regiune din sudul României, inclusiv teritoriul orașului București și al județului Ilfov. Codrii se întindeau din sudul orașului Slănic (din dreptul localității Coțofenești) din județul Prahova, la nord și până la apa Neajlovului din dreptul localității Călugăreni, din județul Giurgiu, la sud.

Cea mai mare parte a zonelor împădurite a rămas neatinsă până în secolul al XIX-lea, când, odată cu dezvoltarea comerțului cu cereale și cherestea, s-a început defrișarea pădurilor pentru a face loc terenurilor cultivabile. Suprafața pădurilor respective este în prezent doar de cca. 35 mii de ha.

De jur-împrejurul Bucureștiului au mai rămas resturi ale Codrilor Vlăsiei, (în special în zona de nord), la marginea pădurilor fiind și obiective de interes turistic: Pădurea Pustnicu – Mânăstirile Pustnicu și Pasărea, Pădurea Snagov – Mănăstirea Snagov, Pădurea Comana – Mănăstirea Comana, Pădurea Râioasa, Pădurea Băneasa etc. Mai la nord în jurul orașului Ploiești mai întâlnim fragmente ale acestor codri: Pădurea Mislea, Pădurea Plopeni, Pădurea Păulești, Pădurea-Parc Bucov și Pădurea Românești.

Tot căutând şi alte informaţii despre acest loc fain am găsit şi etimologia numelui său. Pe locul în care se află astăzi cartierul şi pădurea Băneasa s-au aflat iniţial un vechi sat numit Cârstăneşti. Acesta în anul 1761 a intrat în proprietatea Ecaterinei Văcărescu sau Băneasa, văduva marelui ban Ştefan Văcărescu. (Băneasa = soţia banului).