Cum scapam de stres. Din seria viata bate filmul. Episodul 10.

De fapt articolul este despre cum să uităm pe termen scurt de grijile zilnice dar suna mai spectaculos “cum scăpăm de stres”. Postarea este un pamflet pe care vă rog să îl trataţi ca atare. Totuşi dacă vi se par ok recomandările puteţi să le încercaţi pe proprie răspundere. Puteţi şi să îmi faceţi cinste când ne-om întâlni dar doar dacă dau rezultatele aşteptate ca să nu mă trezesc cu laxative în băutură.

De dimineaţă ai alergat după autobuz de era să baţi recordul olimpic al lui Usain Bolt şi totuşi te-a facut RATB-ul. Ai ratat microbuzul firmei şi ai mers cu rata de Brăneşti împreună cu o găină vie pe care la acel moment o vezi următoarea ciorbă deoarece la ora 6 dimineaţa când te trezeşti pur şi simplu nu intră mic dejunul. Ai ajuns la serviciu şi ai constatat că dozatorul de cafea nu funcţionează. Ţi s-a restartat calculatorul şi nu era nimic salvat. Livrările au întârziat pentru că a fost o lipsă de comunicare la firma de curierat şi în loc de tir a trimis la ridicarea coletelor un autoturism de volumul unul Tico. Ajungi acasă şi nu îţi mai aminteşti drumul decât în cazul în care ai alergat după aceeaşi rată de Brăneşti tu şi o haită de câini. Tu voiai să prinzi maşina, ei voiau o bucăţică din pantalonii tăi cei noi. Vrei să uiţi de toţi şi de toate fără să dai în patima alcoolului.   

Sună cunoscut scenariul? Mie da. Noroc ca mereu am si solutii.

Plimbările lungi în natură destresează. Poţi începe cu parcul din proximitate, important e să nu fie doar un raid de 5 minute. Pentru rezultate de lungă durată recomand Creasta Nordică a Pietrei Craiului sau orice masiv muntos ce are trasee de alpinism grad 1A mai ales dacă ai rău şi frică de înălţime. În momentele în care eşti lipit de stâncă, ai o sută de metri de hău în spate şi te întrebi, cu voce tare şi lacrimi până în bărbie, de ce vrei la mama îţi revizuieşti priorităţile atât de bine încât nu te mai impresionează multe după.  

Dacă nu îţi plac plimbările pe munte există şi alte opţiuni cum ar fi orice sport care te pune într-o situaţie limită. Poţi să faci surfing printre rechini, schi cu avalanşa în spate, bungee jumping cu un elastic mai lung decât prevede legea şi multe altele.

Un alt sport care implică mult mai puţin risc, poate fi extrem dacă nu îţi place, dar e benefic sănătăţii mintale este curăţenia. Poţi să începi cu locul în care stai şi să continui cu viaţa ta. Până la urmă it’s a matter of choice cum bine zice francezul. Eu fac curăţenie doar în casă pentru că în restul de când am avut ultima experienţă urâtă în natură am grijă să nu se pună praful. E clar că şi organismul a învăţat cum stă treaba deoarece îşi cere momentele doar în timpul săptămânii când mă întorc nu prea odihnită de la corporaţie. În week-end când e rost de zile libere nu îndrăzneşte să mă deranjeze cu probleme domestice. Altfel dau cu aspiratorul, cu mopul, cu pămătuful, mut mobila şi pe Boss prin toată casa, trag de cabluri şi uit de probleme. În cazul unei perioade de stres prelungit ştiţi cum arată casa mea? Bec de 100 waţi, luna în momentele ei de superlună, lingi pe jos etc. Eventual continui şi pe scara blocului. Următorul pas ar fi externalizarea serviciilor să scot şi eu un ban cinstit din relaxarea asta dar să sperăm că nu voi ajunge niciodată să trăiesc acele zile.

În urma unei discuţii cu o prietenă mi-am dat seama că era cat pe ce să uit soluţia cu gătitul. Când dau morcovii pe răzătoare, de exemplu, sunt atât de atentă să nu îmi las şi degetele în mâncare, mai ales dacă e de post, încât chiar nu mă mai gândesc la nici o problemă.

Şi dacă niciuna nu merge bagă-ţi picioarele şi bagă somn. Sănătate curată dacă le combini.