Munţii Latoritei mi-au adus cel mai căutat şi citit articol de pe blog şi una dintre cele mai pline de fiori experienţe montane în 2012. Nu aş mai repeta-o deşi a fost frumoasă. Partea cu frumuseţea o zic acum, privind în urmă. La cinci ani distanţă, cu ocazia minivacanţei de Sf. Maria, am revenit în zonă. Ne-am cazat în localitatea Valea Măceşului la Vila Măceşul, o pensiune primitoare cu ditamai pajiştea ce îmbia la lene şi visare. Nu ne-a fost uşor să găsim resursele să plecăm la drum pe un scurt traseu în Munţii Latoriţei dar minunea s-a întâmplat şi în a doua zi, dimineaţa pe la prânz, ne-am îmbarcat în maşini şi duşi am fost 26km din Valea Măceşului până în Curmătura Vidruţei.
Mă plimb cu capu-n jos (să nu spui nimănui)
Văd norii-ntorşi pe dos (fac umbră cerului)
Mă gâdilă în nas (să nu spui nimănui)
Iarba ce-a rămas verde-ntr-un cucui.
(lene şi visare)
Traseul urmărit porneşte din acea şa (curmătură), urcă până la Drumul Strategic, continuă câteva sute de metri pe acesta şi apoi coboară în stânga spre Poarta Soarelui, o scobitură într-o piatră ce aduce oarecum cu formaţiunile La Zăplaz din Piatra Craiului doar că scobitura este în perete nu în tavan.
De Poarta Soarelui am aflat de la Răzvan, gazda noastră, care ne-a dat şi coordonatele gps pentru a ne face viaţa cât mai uşoară. De Curmătura Vidruţei ştiam şi eu şi Răzvan mi-a confirmat posibilitatea începerii unui traseu spre Drumul Strategic de acolo. Astfel, with our power combined, a ieşit un traseu pe cât de scurt pe atât de fotogenic.
Curmătura Vidruţei este o şa aflată la 1571 m altitudine între Vidra şi Voineasa, străbătută de DN 7A, fiind cel mai înalt punct al acestei şosele. Este bine marcată pe google maps, nu ai cum să o ratezi. Se află la cumpăna dintre Valea Mânăileasa şi Pârâul Vidruţa şi e un mic noduleţ de trasee turistice. Unele încep în urcare către creasta Latoritei altele în coborâre.
Noi am preferat urcarea urmând un drum forestier care după câteva zeci de metri se separă în două. La stânga e drumul mai lung dar mai prietenos cu genunchii şi plămânii deoarece ia pantele mai molcom iar la dreapta e fratele mai nărăvaş. Am ales varianta molcomă şi la urcare şi la coborâre deoarece timpul pe care îl poţi salva nu este suficient de mare pentru a merita efortul.
Ciuperci otrăvitoare
Pălăria şarpelui
Drumul a fost plin de pauze de alimentat telefoanele cu noi imagini bune de uploadat pe instagram….
… sau de alimentat stomacul cu fructe de pădure (zmeură, afine)
Masivul Mănăileasa, Vf. Releului, 1771 m.
Urcăm panta Muntelui Dosul Noptesei prin tăietura de pădure până pe culmea Munţilor Latoriţei via Stâna Nopteasa. Cu fiecare pas, pe măsură ce se ia în altitudine, peisajul se schimbă şi frumuseţile se dezvăluie. De la stână spre vest avem priveliştea lacului Vidra şi a unui sector din partea vestică a Munţilor Lotrului.
Stâna Nopteasa
Sub stâna din Nopteasa se află izvorul Vidruţei de unde se poate face aprovizionarea cu apă. Noi având un traseu scurt nu am făcut asta dar drumeţii ce intenţionează un traseu de creastă e bine să ştie acest loc.
Ridică-mă la ceeeer
Stâna Nopteasa şi în spate calcarosul Vârf Nopteasa (înalt de 1980 m)
Lacul Vidra este un lac de acumulare antropic fondat în 1972 cu un volum 340 mil. m3, o suprafaţă de 940 ha, şi o lungime de 9 km.
Drumul forestier peste Muntele Părăginosu ne scoate pe Drumul Strategic.
Strategicul este drumul de culme Valea Măceşului – Șaua Ștefanu (Transalpina). Altitudinea maximă la care ajunge este de 1960 m.
Drumul Strategic şi Lacul Vidra
To beeee or not to beeee. This is the question.
În depărtare Vf. Mogoş, 1959 m.
Undeva sub vârful Mogoş, pe Muchia Boarneşu, se află formaţiunea stâncoasă Poarta Soarelui. Din păcate din depărtare, de la stâna de lângă Mogoş, au venit fulgerător nişte câini ciobăneşti cu intenţii neprietenoase şi am făcut cale-ntoarsă toţi mai puţin unul care a luat-o pe ocolite spre destinaţie. Nu a coborât până la stânca cu pricina deoarece era mult de dat la vale dar măcar a făcut o poză.
Poarta Soarelui văzută de sus
Cale-ntoarsă pe Strategic
Drumul Strategic şi Lacul Vidra
Hello!
Înapoi la stâna Nopteasa
Pe drumul de întoarcere (după stâna Nopteasa, în pădure) am întâlnit întâi o turmă subdimensionată care aştepta întâlnirea cu cea mare, joncţiune care nu s-a lăsat mult aşteptată. Din fericire ciobanii erau acolo şi nu ne-a fost frică de mulţii câini ce însoţeau ovinele. Deşi nu ştiu dacă de câini trebuia să ne fie frică sau de cei doi ţapi (impresionanţi) ce conduceau ostilităţile behăitoare.
Turma subdimensionată
Care-i câine, care-i ţap?
Recolta zilei
Ploaie-n gură cu mujdei… Mujdei şi Mămăliga lover
Excursia din Curmătura Vidruţei până în creasta Latoriţei ne-a deschis apetitul şi în ziua următoare am mai încercat o ascensiune, de data aceasta în apropierea cazării. Am găsit cu uşurinţă punctul de început al Strategicului care porneşte din Valea Măceşului, din DN 7A, sperând să ajungem în “golul alpin” măcar până la Vf. Cireşul. Nu a fost să fie, am urcat cu încetinitorul dintr-o pauză în alta alternând pădurea cu zone de păşuni şi fâneţe. De vină pentru întârzieri au fost alunele găsite din belşug căzute pe drum sau încă pe crengi. Pe care le-am spart şi le-am mâncat.
Ispita
Margarete pentru fete
Printre păşuni şi fâneţe
Drumul Strategic, culmea principală a munţilor Latoriţei, porneşte din Valea Măceşului (aproximativ 550m altitudine) şi ajunge până în Munţii Parâng, Şaua Stefanu (1.915 m altitudine), unde întâlneşte şoseaua Transalpina. Strategicul a fost amenajat în timpul Primului Război Mondial (1916) şi este probabil unul dintre cele mai frumoase drumuri alpine din România. În sufletul meu are un loc aparte lângă drumul ce străbate muntele meu de suflet, Iezerache.