De sarbatori toate drumurile duc acasa. Paste 2016.

Îmi este atât de cunoscut drumul spre Adjud încât nu prea are ce surprize să îmi ofere. Mă pregătisem pentru 3-4 ore cu trafic intens deoarece acesta e obiceiul de dinaintea sărbătorilor. Maşini pline ochi rulează fin spre destinaţie. Printre pungi de cadouri, saci cu legume, cofraje de ouă, mobilă, cozonaci, pască etc poţi zări cu puţin noroc pasagerii: copii cu ochi zgâiţi şi adulţi plictisiţi ce butonează telefoanele. Singurul cu un scop bine ştiut este şoferul. Bineînţeles că şi noi făceam parte din marea masă. Micul Tico era plin ochi cu diverse şi printre ele se aflau şi pasagerii.

Câmpurile pline de rapiţă ce se întindeau când pe stânga când pe dreapta lui E85 ne-au bucurat privirea şi ne-au decis să facem o scurtă oprire. Păi toată lumea să aibă poze pe facebook cu rapiţă şi eu nu? Corect e? Bineînţeles că după facebook a venit rândul Instagram-ului să se umple de rapiţă şi hashtag-urile aferente. Oare cum se zice la rapiţă in engleza? Dar la ce e buna planta aceasta de sunt atâtea câmpuri? Imediat am băgat un search pe google, să aflăm mai multe despre întrebuinţările rapiţei dar şi să obţinem echivalentul în limba engleză (rapeseed).

“Rapița se cultivă pentru semințe din care se obține ulei folosit în alimentație și în industrie pentru fabricarea de biocombustibil (biodiesel). Planta verde este un nutreț valoros, în perioada de înflorire având și importanță meliferă.” Ştiind doar de uleiul alimentar informaţiile suplimentare au fost apreciate si discutate, mai ales partea cu biocombustibilul.

Compoziţie cu Furia Mov şi câmpul de rapiţă

Timpul a trecut repede cu poveşti, poze, mâncare şi voie bună. În plus nepoata Olivia a umplut casa de energie şi bună dispoziţie, m-am jucat şi cu Axone şi am văzut şi câteva documentare cu specific “enigme nautice” – Titanic, Triunghiul Bermudelor şi încă ceva. Cum despre Adjud şi zilele petrecute la părinţi am mai povestit mă voi concentra pe partea a doua a minivacanţei de Paşte.

 Lumina e secretul

Dark knight rises :)…

…or not

Imediat s-a făcut a doua zi, ne-am strâns bagajele, ne-am luat la revedere şi duşi am fost spre a destinaţia următoare – Vintilă Vodă. Cerul era la fel de albastru ca în prima zi, presărat cu nori albi ce îl făceau şi mai frumos şi fotogenic. Rapiţa era la fel de galbenă dar deja fotografiată. Google Maps ne oferise mai multe opţiuni de traseu, mai scurte decât cea oficială prin Buzău. Am optat pentru cea care făcea dreapta la Râmnicu Sărat şi urma traseul Grebănu – Livada – Livada Mică – Murgeşti – Mărgăriteşti – Câmpulungeanca – Niculeşti – Vintilă Vodă sperând să fie drumul bun. Aflasem de la tata, pe care meseria l-a purtat prin zonă, că sunt porţiuni în care nu este asfaltat dar am zis să ne riscăm. Cât de rău poate să fie?

Se putea şi mai rău zic acum, după ce am trecut încercarea. Dar mai frumos sigur nu se putea în acea zi. Zona e un diamant neşlefuit de care se bucură doar localnicii. Prin prisma unor glume personale, dar şi datorită unor vagi asemănări, am poreclit-o Toscana Buzăului. Pozele ce mi-au populat contul de facebook au beneficiat inclusiv de check-in la Mărgăriteşti că tare mi-a plăcut numele. Dar aş fi putut foarte bine să le denumesc Mărgăriteştiul Toscanei, aşa cum mi-a sugerat o prietenă.

Toscana Buzăului

Satele menţionate mai devreme s-au înşirat ca mărgăritarele de-a lungul drumului judeţean ce ori şerpuia printre dealuri, ori le urca şi le cobora. Asfaltul a existat cât să ne dea suficient avânt şi să ne pară rău că ne întoarcem. La momentul cu părerea de rău carosabilul deja brăzdat de gropi a dat direct într-un drum de piatră, din fericire nivelat. Cu atenţie şi viteză redusă l-am parcus şi am avut şi timp să ne bucurăm de privelişti. Eu mai mult m-am bucurat (dovadă şi pozele), şoferul trebuia să fie atent la trafic. Nu glumesc cu traficul, de obicei la curbe întâlneam maşini ce veneau din sens opus şi le tăiau. Mergeau ca vodă prin lobodă.

Din când în când semne de circulaţie ruginite şi scorojite ne asigurau că încă suntem pe un drum luat la un moment dat în evidenţă rutieră – 203A. Mai dese decât indicatoarele, dar la fel de vechi, au fost troiţele din lemn şubred, mâncat de cari şi cu vopseaua sărită din icoane.

Iarna circulaţi cu atenţie!. În rest… puteţi să zburdaţi… dacă vă lasă carosabilul.

Mărgăriteştiul Toscanei

În Vintilă Vodă am ajuns după două ore şi jumătate de la plecare. Acelaşi timp l-am fi făcut şi dacă mergeam prin Buzău deci n-am scurtat la acest capitol. Numărul de kilometri a fost mult mai mic în schimb iar amintirile cu care am rămas sunt mărgăritare greu de preţuit. În concluzie a fost o nouă zi reuşită din punct de vedere desfătare a ochilor. Şi nu s-a oprit aici. Vă las cu câteva poze din acea seară în care am trecut apa Slanicului şi am plimbat o uliţă la deal şi din a doua zi când am urcat dealul Culnici până la releu. Şi cam atât. Sper că aţi avut şi voi un Paşte Fericit!

Un elefant se legăna pe o pânză de paianjeeeen

o parte din Vintilă Vodă

Apusul curge odată cu Slănicul

spre Culnici

Ţara Buzăului

Că tot am pomenit de Ţara Buzăului cu altă ocazie am vizitat platoul Meledic şi rezervaţia naturală Meledic, unde se află şi peştera 6 S Mânzăleşti şi lacul Meledic.