…sau diferenta intre a fi o ruina vai de steaua ta dar care dispune de un ghid (Halmyris) si o ditamai magaoaia frumoasa (Enisala) dar care nu zice nimic.
De dimineata beneficiasem nesperat de mult si de bine de serviciile unui ghid la vizita ruinelor cetatii Halmyris, invecinata localitatii Murighiol. Informatiile furnizate au fost multe si amanuntite, cam cat pentru doua ore de istorie antica din generala. Mult mi-a placut si imi doream ca si la Enisala sa am parte de acelasi tratament. N-a fost sa fie. Ne-am multumit doar cu privelistea si-un paznic caruia i-am platit 3 lei intrarea.
Fapt pentru care nu pot sa las decat cateva fotografii, o dorinta si o vorba inteleapta. Domnilor de la guvernare, daca fiecare ruina ar beneficia de un ghid ar avea mult mai mult succes si noi am fi mai invatati. Va dati seama, un popor care ar sti mai mult despre istoria lui? Cat de rau poate sa fie? Plus ca ati creea si cateva locuri de munca. E prea mult pentru dumneavoastra?
“Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii” – Nicolae Iorga
in fata noastra un personaj dornic de “cultura” urca dealul
adica dansul
spre Lacul Razim
Intrarea in cetate. Va rog poftiti, domnita!
Verdeata trece, pietrele raman
Eoliene si rapita
interiorul cetatii
Printesa moderna, cu bocanci, aparat foto si ochelari de soare
Dobrogea cea intinsa
o apa si-un pamant
vechi si nou
“La ce statornicia parerilor de rau
Cand pe aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre
Si umbra unui vis”
(Mihai Eminescu – Despartire)
Viitorul?
privind din varfu’ dealului
Dealul Enisala
…o cetate-n varf de deal
La revedere si-un praz verde!
Cam asa se duc de rapa mai toate ruinile trecutului nostru !! Pacat !!
da pacat, dar poate se mai face ceva
Fata de cand am vazut-o eu, e mai bine. S-a restaurat ceva, cel putin s-a facilitat accesul. Peisajul a ramas la fel de fain 🙂
Ai un dar sa imbraci dramele in cuvinte haioase incat se indulceste amarul, chiar daca il vezi cat e de amar…
E lucru mare ca nu e in paragina si ca se viziteaza. Ar fi un lucru si mai mare daca s-ar investi in conservare si s-ar promova turismul curat, educativ, eco.
Pana atunci putem spera in puterea Dobrogei de a-si pastra singura frumusetile cat mai mult timp.
Daca nu facem si noi ceva puterea Dobrogei o sa cam scada, din pacate.
Foarte adevarat…. Oamenii pot face doua lucruri: sa o trateze cu cap si suflet, cu respect sau sa o ignore si sa o lase in salbaticia ei. Asta avand in vedere ca omul vrea sa stapaneasca cu orice pret si mai putin sa conserve….
Mai bine in salbaticia ei decat in salbaticia noastra 🙂
Frumoasa si enigmatica!
Superbe privelisti!
O seara si o duminica cat mai placuta!