Seara de dinaintea traseului am petrecut-o la foc de tabara, cu mancare gatita la ceaun pentru tot plutonul. Meniul pentru urmatoarea seara era o propunere culinara indecenta, ii simteam aromele in nari. “… nitica fasole cu ciolan (au fost carnaciori de fapt dar mi-am imaginat eu ciolan) la ceaun, langa avem mamaliguta, muraturi si daca nu va saturati o sa mai fie …”. Tot ce trebuia era sa ne intoarcem teferi de pe munte.
Cu zorii in gene ne trezim. O cafeluta, ultimele discutii si plecam. Despre cum au decurs ostilitatile pot spune doar: tura din Buila Vanturarita a fost o iesire pentru o viata intreaga. Un fel de shaorma cu de toate, gustoasa dar greu de digerat.
Traseul l-am pierdut de prea multe ori ca sa mai tinem numarul, jnepenii ne-au plesnit si incetinit evolutia-n patru labe mai mult decat le era permis, padurea a fost deasa, intunecoasa si inselatoare, ceata a creat o atmosfera demna de filmele de groaza alb-negru si probabil mute, stancile erau prea dese, prea inalte, prea verticale, prea ca la munte ca sa le mai apreciem frumusetea, genunile apareau din ceata si de nicaieri, s.a.m.d. Colac peste pupaza norii negri ne hraneau imaginatia. Mentiunile din seara precedenta la grupul de turisti fulgerati pe traseu erau alive and kicking in my head.
Ultima parte, coborarea din Curmatura Comarnice avea durata inscrisa pe marcaj, 1h 30 minute – 1h 45 minute. Neimportant. Precum atletii ce dau mai mult decat totul pe ultima suta de metri, coborarea am facut-o in 1 ora. Recorduri personale au fost doborate. Un singur gand ne mana, urlat din toti rarunchii: Fasole cu carnati! Fasole cu carnati!
Iahnia ne-a impulsionat articulatiile mai mult decat orice genunchera sau bat telescopic. Zburam prin zmeuris precum zanele din “Povesti nemuritoare” susurand triluri cu conotatii culinare: Faaaaasooooleeeee cuuuu caarnaaaati! Faaaaasooooleeeee cuuuu caarnaaaati! Pana la urma si zanelor le e foame nu?
Ingrijorarea din privirea celor ce ne asteptau (depasisem cu cateva ore timming-ul official) s-a evaporat cand au realizat ce face foamea din om si setea din muntoman, cum ii da puteri pe ultima suta de metri. Fasolea aburinda si berea rece au facut seara mai mult decat frumoasa, iar povestile au fost multe, spumoase si spumante. Despre ambrozia cu hamei am tot vorbit asa ca astazi imi voi rasfata spatiul virtual cu Sceneta fasolei cu ciolan. Mi-am permis chiar sa fotografiez petrecerea. Mai jos instantaneele dar si desfasurarea ostilitatilor.
Ingredientele petrecerii din bucataria mea:
– Julieta: Fasole alba uscata – 500 grame
– Romeo: Ciolan afumat – 1.5kg
– Musafirii: Morcovi – 2 bucati, Ceapa alba – 3 bucati, Pasta de tomate – 2 linguri, Frunza dafin – 2 bucati
– Confetti: marar verde (1 legatura), piper negru, sare.
– Uitasem de mama soacra, un rau necesar: uleiul de floarea soarelui, cam 50 ml
Fasole cu ciolan
Fasolea pusa de cu seara la muiat se fierbe in cel putin trei ape ca sa excludem oaresce accidente. La a patra apa consideram ca e demna sa nu mai fiarba de una singura asa ca ii aducem prietenul ciolanu’ drept companion. Cum nu se cuvine sa mergi in vizita cu mana goala domnul ciolan, musafir respectuos, aduce cu dansul mici atentii pentru gazda: o ceapa taiata-n patru si o frunza de dafin. Dupa ce apa incepe sa fiarba ii lasam pe toti patru sa se bucure de jacuzzi la foc mic in jur de 1 ora si jumatate.
In acest timp pregatim ceilalti musafiri. Morcovii se spala bine si se coafeaza cu ajutorul razatoarei. Cepele se dezbraca de primele foi pana la limita bunului simt al nuditatii si apoi se taie marunt. Astfel aranjati musafirii se calesc intr-o tigaie mare.
Cand se implineste 1 ora si jumatate oala se ia de pe foc. Se scoate ciolanul si se lasa sa se racoreasca putin deoarece aglomeratia din jacuzzi l-a infierbantat prea tare. Marea racoreala intamplandu-se se taie ciolanul in bucati si se adauga peste legumele puse la calit. 5 minute doar se bucura de intimitate cu ceapa si morcovul din tigaie deoarece intervine pasta de rosii.
Se amesteca bine si se mai lasa cateva minute pana cand… fasolea se alatura petrecerii din tigaie. Romeo si Julieta de bucatarie cei bine fierti inainte si apoi separati se reintalnesc deoarece impreuna sunt una dintre cele mai bune combinatii culinare. Petrecerea continua la foc mic inca 15 minute. La sfarsit pentru a celebra reuniunea se arunca dupa gust confetti: sare, piper, verdeata taiata marunt. Recomand sa se serveasca cu mamaliguta si muraturi. Pofta buna!
=)) Mi-e clar! La un concurs de Hai sa ne distram in bucatarie, ai castiga detasat ;))
Si dupa ce ne-am satura cu totii de ras, nu stiu ce-om face cu poftele starnite!?? Le-om atarna in cui….
Claudia, sa stii ca a fost foaaarte buna fasolea cu ciolan 🙂
incantatoare,gistoasa postare! :))
Multumesc, recitind-o si mie mi s-a facut pofta de o fasole cu ciolan
pe Romeo si Julieta matale i-am divortat, traind separat fie cu un carnat fie doar c-o mamaliga :))
Da’ citind postarea atat de hazlie ma lua o tristete iremediabila si ma gandesc la o reconciliere, o impacare….
Te tin la curent daca mi-a iesit! 😉
Da, sa imi zici. Eu ma gandesc sa-i reunesc week-end-ul asta. Sa fiu sigura ca nu se uita.