Focul Viu mi-a stârnit imaginaţia din copilărie. S-a întâmplat la multă vreme după prima povestire auzită să văd cu ochii mei flacăra hrănită de pământ şi de aer şi să mă bucur că în realitate a fost mai frumos decât în imaginaţie. Sunt două Focuri Vii de care ştiu, unul la Andreiașu de Jos, Vrancea şi unul în Lopătari, Buzău. Cu toate că în amintiri pâlpâia flacăra vrânceană în realitate am ajuns, în urma unui traseu îmbârligat, la flama buzoiană.
Ceapa roşie de Buzău, un simbol ce veghează E85
Cu câteva zile înainte, ca să fie experienţa completă, intenţionam parcurgerea traseului pe bicicletă din Vintilă Vodă. Noroc că n-a fost să se întâmple că mi-aş fi blestemat zilele mai rău decât am făcut-o la ultimele ture întreprinse şi am pornit cu un mijloc de transport motorizat spre satul Terca pe DJ 203 K via Mânzălești – Lopătari – Luncile. Drumul este asfaltat până la sfârşitul satului Lopătari, unde brusc s-au terminat banii de modernizare a infrastructurii probabil. Ultimii 7 kilometri, plini de gropi, pietriş şi praf, pot fi cu brio dedicaţi testării maşinilor de teren.
Opreşteeee! Bolovanuuu, Instagramuuu…
Pe drumul spre Terca, înainte de intersecţia cu şoseaua ce duce spre Platoul Meledic, am făcut o oprire scurtă de poze la Piatră Alba de la Grunj, un monument al naturii cu statut de rezervaţie geologică, o piramidă de 18m înălţime formată natural prin eroziune. Ce e nenatural la ea e crucea din vârf.
Locul de unde laşi autovehiculul în Terca şi o iei la pas este marcat pe google maps destul de corect, în apropierea unei punţi ce ajută, conform job descriptionului, la traversarea apei Slanicului. La momentul în care am fost noi mergea traversarea ţopăind din bolovan în bolovan deoarece debitul era scăzut.
De la punte încolo primejdia dezorientării pândeşte, ţine de norocul fiecăruia dacă nimereşte din prima sau orbecăie până întâlneşte primul localnic ce îl îndrumă în direcţia corectă. Noi am nimerit localnicul după 10 minute de urcuş în direcţia greşită, adică după punte am luat-o în dreapta pe drumul forestier. Corect era să cotim stânga, să mergem o perioadă pe lângă gard şi pe urmă pe o potecă până la un alt forestier. Ajunşi la al doilea forestier am găsit pe gardul ce delimita proprietăţile un marcaj Punct Roşu. Marcajul era destul de şters dar ne-a dat încredere, sigur ducea undeva aşa că am mers după el. Din fericire destinaţia punctului era aceeaşi cu destinaţia noastră, păcat că marcarea nu s-a promovat şi nici punctul de pornire nu este vizibil.
Un fel de Carul cu boi dar fără car
Diferenţa de nivel este de aproximativ 200m pe o distanţă de 2km. Asta înseamnă că urci serios.
În zare Lopătari şi apa Slănicului
Punctul Roşu a urmărit forestierul până în vârful dealului (bănuiesc eu că e vârful deoarece panta se domolise bine), la o troiţă, unde drumul urmează spre stânga curba de nivel. Din el se desprinde o potecă ce urcă vertiginos dealul din dreapta. La capătul ei… arzi în flăcări.
Fără rătăciri estimez că se ajunge la Focul Viu în 25 – 30 minute de la punte, dar chiar trebuie să ai noroc în viaţă ca să nimereşti din prima. Cu rătăciri, funcţie de cât de ager e călătorul, evident că marjă temporală se poate mări până la infinit.
În spatele tufişului se află troiţa şi drumul ce coteşte pe curba de nivel (dreapta imaginii). Poză făcută de pe poteca ce urcă dealul
Drumul pe care l-am părăsit duce undeva. Unde oare?
Şi iar în liniştea ce ne-nconjoară
Se aprind pe creste focuri vii
Şi saltă dacii-n şei ca-ntâia oară
Gonind sălbatici spre a lor câmpii
Focul Viu este un fenomen natural cauzat de emanația de gaze naturale. Gazele ajung la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări ce se aprind de la razele solare sau de către oameni în unele cazuri când situaţia chiar o cere.
Flăcările care se înalță în bătaia vântului au uneori o înălțime mai mare şi culoare aurie, alteori sunt albăstrii şi abia pâlpâie, depinzând foarte mult de presiunea gazelor din interior și de starea vremii. Uneori chiar pot fi stinse. Dacă plouă puternic se poate vedea cum bolborosește apa în locurile pe unde iese gazul. Noi am avut noroc şi le-am văzut în toată splendoarea lor aurie şi mirositoare, că mirosea acolo cam ca atunci când scapă butelia şi în nici un caz nu ai voie să foloseşti întrerupătorul.
E frumos, nu zic nu, dar stăm pe o pungă de gaze. Mai bag o poză şi plecăm de aici.
Se făcea că e o toamnă frumoasă şi senină
Brânduşă de toamnă