Varşovia a intrat pe listă scurtă a destinaţiilor de week-end graţie preţurilor Wizz Air deşi nu ştiam mare lucru despre capitala Poloniei. Plecarea cu data de vineri 13 octombrie era atât de ieftină încât nu am putut refuza. Era cea mai ieftină vineri din luna octombrie şi am bănuit că Vineri 13 era de vină Deoarece nu suntem superstiţioşi ci mai degrabă ne place să profităm de ocazii am luat imediat biletele de avion cu întoarcere luni 16 octombrie 2017. Am avut parte de un zbor lin şi scurt, aşa cum îmi plac mie. Tot sper să se inventeze teleportarea. Pe avion s-a nimerit să găsim în revista Wizz recomandări pentru două restaurante din Varşovia: Podwale 25 şi U Szwejka. Chiar am pozat pagina din revistă ca să le reţin.
De la aeroport până la cazare, Alma Apartments Grzybowska, am mers întâi cu trenul 25 de minute până la Warszawa Central Station şi apoi pe jos 15 minute printre şi admirând frumoasele clădiri moderne ale Varşoviei, printr-un cartier cu clădiri de birouri, hoteluri de lux şi doua mall-uri. Doar la Londra mai văzusem atâtea clădiri de sticlă adunate la un loc. Dar înainte de modernităţi cum am ieşit din staţie am dat cu ochii de mama şi tata lu’ Casa Scânteii la un loc din punct de vedere dimensiuni, Palatul Culturii şi Ştiinţei.
Vechi şi Nou
Alma Apartments Grzybowska a fost o alegere foarte bună deşi la prima vedere a blocului şi la intrarea în casa scării ne-am îngrozit. Blocul era unul vechi, comunist, care mirosea a vechi şi solicită multe renovări estetice. Nu ştiu cum s-ar descurca la un cutremur mare dar am sperat să nu vină cât timp stăm acolo, mai ales că ne aflam la etajul 12. Spre deosebire de exterior la interior apartamentul este renovat şi foarte frumos mobilat Ikea style. În plus panorama oferită e superbă şi ziua şi noaptea, las mai jos dovadă poze realizate în ambele momente ale zilei.
Hala Mirowska – ziua
şi noaptea
Hala Mirowska, un fel de Obor al Varşoviei. Clădirea a fost ridicată între 1899 şi 1902 şi serios deteriorată în 1944 când a fost scena luptelor împotriva naziştilor. După război halele au fost reconstruite şi de atunci nu s-au schimbat prea multe. Este un loc pentru întreprinderile mici și mijlocii care vând în principal produse alimentare și articole de uz casnic.
Odată luată grija cazării ne-am dat seama că ne e foame şi am mers chitiţi către recomandarea din revista Wizz, Restaurantul Podwale 25. Drumul către fericirea stomacului trecea pentru fericirea turistului prin Centrul Vechi şi până la centru printr-un parc ai cărui copaci aurii din cauză de toamnă erau şi mai aurii din cauză de lumina apusului. Numai un suflet de programator poate concentra un moment frumos în trei cuvinte astfel încât să nu îl uiţi vreodată: “Ia uite, toamnă!”.
“Ia uite, toamnă!”
Warsaw Barbican
Warsaw Barbican este un avanpost fortificat semicircular, unul dintre puținele relicve rămase din rețeaua complexă de fortificații istorice care, odată, a înconjurat Varșovia. Situat între orașul vechi și cele nou, Warsaw Barbican este o atracție turistică populară. În timpul celui de-al doilea război mondial, în special Asediul Varșoviei (1939) și Revolta din Varșovia din 1944, barbicanul a fost distrus în mare măsură la fel ca majoritatea clădirilor orașului vechi. A fost reconstruit după război în perioada 1952-1954 într-o mare parte cu excepția a două porți exterioare și a celui mai vechi turn din partea laterală a orașului vechi. În reconstrucția sa au fost folosite cărămizi din clădiri istorice distruse din orașele Nysa și Wrocław.
La Restaurantul Podwale 25 pentru o bună primă impresie odată cu berea locală Tyskie firesc comandată chelnerul ne-a adus din partea casei o farfurie cu castraveţi şi varză murată care au aşteptat neatinse mâncarea. Eu mi-am luat ceva tradiţional pe bază de ciolan iar ca antreu am împărţit cu Bodo o farfurie de pierogi cu carne, un alt fel de mâncare tradiţional. Pierogii sunt de fapt colțunași, un preparat culinar care constă din bucăți de aluat umplute cu brânză, carne tocată etc. și apoi fierte în apă, trase la tigaie sau coapte în cuptor.
La întoarcerea spre casă am optat pentru un traseu ocolit ce ne-a coborât din centru pe malul Vistulei, râul ce străbate Varşovia. Unul din malurile sale, cel dinspre centru pe care ne-am şi plimbat este frumos amenajat, are o faleză largă pe care poţi să te plimbi, cu terase (închise la acel moment) şi piste de bicicletă. Celălalt mal este mai sălbatic, cu un parc tip pădurice şi plaje cu nisip, aveam să îl vedem în zilele următoare. După plimbarea nocturnă am mai avut o ultimă oprire la minimarketul situat la parterul blocului vecin unde am achiziţionat de-ale gurii, în special pentru micul dejun. Prima pe listă a fost cafeaua. Din fericire am găsit Jacobs aşa că am avut parte de o următoare dimineaţă minunată, aşa cum ar trebui să aibă orice turist relaxat.
După savurarea cafelei mai devreme menţionate în ziua a doua, dis de dimineaţă, am descins în faţa Palatului Culturii şi Ştiinţei – acea Casă a Scânteii mult mai grandioasă. Iniţial numele clădirii a fost Joseph Stalin Palace of Culture and Science (Pałac Kultury i Nauki imienia Józefa Stalina), fiind un cadou primit de la URSS în 1955. Între timp vremurile l-au şters pe Stalin din numele clădirii şi polonezii au rămas cu Palatul Culturii şi Ştiinţei, o clădire de 237 m înălţime vizibilă de aproape oriunde din oraş. Palatul adăposteşte peste 3.300 de camere care în principiu sunt birouri dar se găsesc şi săli de conferinţe, teatre, baruri şi muzee. La etajul 30 se află o terasă panoramică, singura vizată în incursiunea noastră după punctul de informaţii turistice de la parter. Pe principiul “mai bine o sari decât o ocoleşti” până să ajungem la intrarea pentru turişti cu liftul ce ducea la terasa panoramică ni s-au încins tălpile dând roată clădirii.
N-aş putea spune că panorama sovietică cu tente moderne este ceva uau dar dacă tot eşti în Varşovia poţi să mergi, până la urmă este o altă atracţie turistică importantă.
De la Casa Scânteii Poloneze am alergat cu limba scoasă de un cot până unde bănuiam că ar fi staţia autobuzului turistic Hop On Hop Off. Nu era acolo dar ne-am dat seama că nu mai aveam mult până sosea că tocmai dădea colţul. Am prins autobuzul în goana calului, mai că nu am ne-am agăţat de uşi. Din plimbare nu am înţeles mare lucru. Era aglomerat de parcă era 300 într-o zi cu trafic mediu, aburit pe dinăuntru de la zecile de suflete ce suflau unul în ceafa celuilalt. Oricum era mai bine decât afară unde începuse să plouă fapt pentru care am luat în considerare să ne plimbăm mai mult cu autobuzul că oricum nu ne dădea afară nimeni. După câteva staţii am reuşit să urcăm la etaj şi chiar să prindem loc sus la geamul din faţă, deasupra şoferului. Mă simţeam ca o împărăteasă. Cu toate că era bine înăuntru şi afară mult mai urât decât la plecare când am ajuns înapoi la staţia de unde luasem autobuzul ne-am luat inima-n dinţi, am pus gluga pe cap şi am coborât. Grea e viaţa de turist.
Vedere din Hop On Hop Off
Înapoi în staţie
Am încercat apoi să ajungem la Panorama Bar din clădirea Marriott care e vis-a-vis de Palatul Culturii şi Ştiinţei ca să prindem şi mastodontul comunist în cadru dar din păcate nu ne-a ieşit a doua panoramă a zilei deoarece barul deschidea la 18.00. Măcar am văzut şi noi îndeaproape o clădire de corporatişti polonezi.
Prânzul l-am servit la o “Pierogarie” de hipsteri unde nu îmi mai aduc aminte dacă am mâncat şi altceva în afară de pierogi. Eu am luat fierţi umpluţi cu ciuperci şi Bodo prăjiţi umpluţi cu carne, delicioşi în ambele prezentări.
Pierogi
Statuia lui Nicholas Copernicus, fondatorul astronomiei moderne, omul de ştiinţă care “a oprit Soarele şi a mişcat Pământul” se află în faţa Academiei Poloneze de Științe.
Cu stomacul liniştit a intrat altfel hrana pentru creier, vizita la Centrul Ştiinţific Copernicus solicitându-l pe al meu mai mult decât era cazul dat fiind că ne aflam într-un week-end de relaxare. Stiintile reale sunt ridicate la rang de artă pe cele două etaje ale centrului şi singurul pe care trebuie să îl ai la tine este creierul deschis la multitudinea de informaţii şi experimente care îl bombardează, obiectivul centrului fiind popularizarea științelor prin intermediul demostrațiilor și al experimentelor interactive.
Lângă intrare, la vestibulul principal, se află pendulul lui Foucault care demonstrează mişcarea de rotație a Pământului. Am petrecut 3-4 ore acolo şi am ieşit mult mai informată în ale fizicii decât visam vreodată. Există mai multe zone tematice permanente: Rădăcinile Civilizației, Omul și Mediul, Zona Luminii, Lumea în Mişcare, RE:generation (destinată tinerilor), Buzzz! (pentru preşcolari). În fiecare zonă sunt demonstrate o serie de fenomene prin experimente, apăsarea butonului, chestionare și, în unele cazuri, efort fizic.
Cel mai mult mi-a plăcut experimentul care redă mişcările specifice unei nave care se scufundă. Mă ţineam de toţi pereţii în timp ce incercam să alerg la deal şi podeaua se legăna stânga dreaptă. Cu cât eram mai zgâlţâită cu atât mă bucuram mai mult că nu am fost pe Titanic. La sfârşit am ieşit într-o piscină goală dar fotogenică.
Gânditorul de la Copernicus
De la Copernicus ne-am îndreptat spre Vistula cu gândul să o traversăm ca să vedem clădirile înalte din centrul Varşoviei mai de departe. Cu această ocazie am dat peste una din cele două Statui ale Sirenei ce poartă o sabie şi un scut, protectoarea oraşului.
“Măi Bodo, asta e Statuia Sirenei Smardoaice. Eu ştiam că sunt două sirene, asta de pe malul râului şi una în centrul oraşului. Noi pe aia din centru nu am văzut-o şi doar am fost acolo aseară. Cum am ratat-o?”
Legenda spune că în vremuri vechi, când Varşovia era doar un mic sat de pescari, apele mărilor şi râurilor erau locuite de sirene. Una dintre aceste sirene a ajuns într-o zi în apele Vistulei. Plăcându-i zona a decis să rămână o perioadă acolo scăldându-se în râu ziua şi ascunzându-se în adâncuri noaptea. Pescarii au remarcat în timp că năvoadele lor au început să se încâlcească şi peştii să scape şi s-au hotărât să afle cauza şi să o elimine. În ciuda supărării pricinuite pescarilor sirena nu simţea nici o teamă, ba chiar a început să cânte un cântec despre râul Vistula. Vrăjiţi de vocea ei pescarii au jurat că nu îi vor face rău niciodată, mai mult că o vor proteja de orice rău. La un moment dat un negustor bogat a răpit-o şi a închis-o într-un cufăr de lemn. Din fericire strigătele sirenei au fost auzite de un tânăr pescar care a chemat ajutoare şi a eliberat-o. Sirena a mulţumit salvatorilor şi a promis că din acea zi ea va fi cea care vă apăra pescarii iar aceştia au decis să folosească imaginea sirenei cu sabie şi scut ca emblemă.
Privire spre partea centrală
Malul sălbatic
Podul Świętokrzyski are o lungime de 479m, şi pe fiecare sens bandă pentru autovehiculue, trotuar şi pistă de bicicletă. Turnul unic, înalt de 90 m, situat pe malul drept al râului, are 48 de cabluri atașate punții. În apropierea malului stâng (vest), podul este susținut de doi piloni. În Varşovia sunt nouă poduri peste Vistula (cel mai lung rău din Polonia). Opt poduri sunt pentru maşini, biciclete şi pietoni şi unul este pentru trenuri.
Ne-am întors în centrul vechi pe seară plimbându-ne iar pe malul Vistulei cea frumos luminată. Pe drum făcut o primă oprire la un pub irlandez ca să păstrăm tradiţia “nici o călătorie fără un Irish Pub”. Pub At Baryłką cu 4.2 notă pe google maps din 265 de recenzii a fost alesul. Ne-am simţit bine, păcat că am stat puţin.
În centru ne-am învârtit puţin ca să găsim o “mâncătorie”, moment în care am dat de o ditamai şi superbă piaţă ce avea în centrul ei a doua sirenă bătăuşă. După ce am făcut poze cu statuia din toate poziţiile am decis că e timpul să şi mâncăm ceva optând după ce am studiat notele de pe google maps pentru Zapiecek, tipul de restaurant elegant, cu faţă de masă, la care localnicii ies seara costumaţi nu foarte elegant dar nici chiar de zi. Din fericire primesc şi turişti obosiţi şi costumaţi sportiv deoarece de la ei primesc note bune pe google maps. Am servit o super mâncare, Bodo ceva local, nişte chestii ce semănau a sarmale dar mult mai mari şi eu un clasic piept de pui cu o bunătate de legume la cuptor.
Statuia din Centru este o copie, originalul se află la Muzeul de Istorie al Varşoviei.
