La Laguna, orasul care mi-a placut cel mai mult din Tenerife

Ziua 6, a doua parte – Sâmbătă 06.04.2019

La Laguna este un orășel colorat inclus în patrimoniul UNESCO în anul 1999 graţie centrului istoric cu peste 360 de clădiri vechi ce datează din secolele XVII-XVIII. Este al doilea cel mai important oraș al insulei după capitala Santa Cruz de Tenerife și fosta capitală a insulei până în 1723. Planul său urbanistic a constituit modelul pentru aşezările fondate de coloniştii spanioli în Americi: Havana Veche din Cuba, Limă din Peru, Cartagena de Indias din Columbia ori San Juan din Puerto Rico. 

Spuneam în postarea anterioară că La Laguna pentru mine a însemnat adevărata revelaţie a balcoanelor, care salută Orotava din mers. Urmează multe poze cu balcoane şi la unele dintre ele şi câteva informaţii despre clădiri. 

Catedral de La Lagună are o faţadă simetrică în stil neoclasic, datând din anii 1820, inspirată de cea a Catedralei din Pamplona, Spania. 

Strada Calle San Agustin este un adevărat muzeu în aer liber, adună atâtea minunăţii la un loc încât nu mi-am putut abţine de multe ori exclamaţiile de uimire. Este mărginită de superbe reşedinţe ale nobililor de altădată, multe declarate monumente istorice. 

Convento San Agustin – este o fostă mănăstire din a cărei biserică a mai rămas o carcasă în urma unui incendiu devastator în 1963. Restul complexului s-a păstrat şi poate fi vizitat. 

Iglesia Nuestra Señora de los Dolores. Biserica datează din a doua jumătate a secolului 18 şi a fost construită pe o laterală a spitalului care a fost fondat în 1515 fiind prima organizaţie caritabilă din La Laguna. O caracteristică interesantă a frontului bisericii este ușa de piatră.

Casa Salazar

Casa Salazar

Lucrările de construcţie au început la mijlocul secolului 17 de către Cristobal Salazar de Frias, Conte de Valle Salazar. Este un exemplu remarcabil de arhitectură barocă din Canare conţinând, de asemenea, şi elemente neoclasice. Ies în evidenţă secțiunea centrală superioară și garguiele în formă de animale care amintesc de arhitectura mexicană pre-hispanică. Să nu credeţi că brusc am devenit cunoscătoare în ale arhitecturii, pur şi simplu îmi place să citesc informaţiile oferite de plăcuţele de pe pereţi.  

Interior – Patio Casa Salazar

Palatul Lercaro. Muzeul de istorie şi antropologie al insulei Tenerife. Casa a aparţinut lui Gaspar Justiniano, un scriitor care a murit în anul 1566. Căsătoria urmaşei sale Catalina cu Francesco Lercaro de Leon, Locotenentul General din Tenerife, a unit două familii de origine italiană. Arhitectura palatului are influenţe italiene (genoveze), după cum se poate vedea la intrare. 

Casa Montañes

Casa Montañes a fost construită în anul 1764 de către sergentul Francisco Montañés Machado. Stema familiei se află deasupra intrării. Ca materiale de construcţie s-au folosit rocă vulcanică de diferite nuanţe şi lemn de pin canarez. Parterul era folosit pentru treburile servitorilor, primul etaj era destinat stăpânilor casei iar ultimul nivel servea ca loc de depozitare a rezervelor de cereale. În zilele noastre este sediul unei instituţii guvernamentale.