Lefkada, o croaziera de o zi pe Marea Ionica

Miercuri aveam programată după cum bine zice în titlu o croazieră cu prânzul inclus pe Marea Ionică. Catamaranul fusese recomandat şi antamat de Jerome la o sumă modică de 500 euro. Vremea era (încă) perfectă şi noi trecuţi de jumătatea concediului. Ca de obicei nu mă atrăgea “prea mult” o excursie pe apă dar cum toată gaşca mergea nu aveam încotro. Nu mi-a părut rău aşa cum nu mi-a părut rău nici peste un an când am făcut rafting pe Tara în Muntenegru. Totuşi raftingul a avut parte de mult mai multe emoţii.

Micul dejun nu l-am luat la vilă, ca tot ne obişnuise Ina cu mult iubitele şi prea gustoasele omlete, ci la o patiserie cafenea cu aer franţuzesc care dădea bine în aerul grecesc de vacanţă. Mâncarea a fost numa’ bună, cam cum am avut parte tot concediul din Lefkada.

Jerome a venit la timp cu tot cu pălăriuţa care îl făcuse celebru şi ne-a condus la ambarcaţiunea ce avea să ne fie casa pe valuri vreme de câteva ore. Matelotul de serviciu era un italian care îşi petrecea vara în apele greceşti câştigând ceva bani de pe urma turiştilor. După navigatul cu propria-i barcă (lucru care evident că îi făcea plăcere) următoarea ocupaţie practicată era gătitul pastelor pentru turişti (ce poţi să vrei mai mult la prânz decât paste gătite de un italian chit că îţi faci concediul în Grecia). Oricum mic dejunul fusese franţuzesc.

Catamaranul avea iniţial arborat doar steagul Italiei. Proprietarul ne-a întrebat de unde suntem şi în câteva secunde a găsit într-o cutie steagul României 🙂

bye bye Sivota

Matelotul nostru nu a fost cea mai vorbăreaţă persoană întâlnită în Lefkada deşi era italian. În imaginaţia mea italienii vorbesc mult. Ne-a povestit în cuvinte puţine despre insulele pe lângă care navigam (una a Madonnei, alta a unui văr de-al lui Aristotle Onasis) şi de alte puncte turistice pe lângă care ne-a dus, despre ocupaţia lui doar tras de limbă de băieţi şi cam atât.

La Grota Papanikolis (o peşteră pe jumătate inundată) am făcut o primă oprire (scurtă). Accesul se poate face doar pe apă. Peştera are şi o poveste, se zice că acolo se ascundea în timpul celui de-al doilea război mondial un submarin grecesc care la primirea unor semnale fumigene de la aliaţi ieşea şi ataca vasele italiene.

Peştera Papanikolis

Următoarea oprire a fost într-un golfuleţ sălbatic unde după spusele italianului s-a filmat un clip promoţional la Viennetta – una dintre îngheţatele Algida. Am căutat reclama, nu cu mult simţ de răspundere ce-i drept, dar n-am găsit-o aşa că îl cred pe cuvânt. În golfuleţ am stat preţ de două trei ore, timp în care ni s-a pregătit masa şi noi am făcut snorkeling la greu. Pastele au fost excelente. Ne era şi foame de la atâta bălăcit.

Împreună cu noi în golfuleţ se afla o barcă cu o doamnă şi doi căţei. Soţul făcea scufundări sub atenta supraveghere a căţelului mascul. Căţeluşa în schimb, ca o doamnă, stătea la umbra stăpânei

albastru de Lefkada în jos

albastru de Lefkada şi în sus

snorkeling

Căţeluşa, tot ca o doamnă, pe spatele stăpânului

Cu burta plină am plecat spre un alt punct al insulei unde apa era într-o nuanţă de albastru pe care nu o mai întâlnisem până atunci. Şi acolo bineînţeles a urmat o nouă sesiune de snorkeling. Eu am practicat totuşi cu frică înotul în acea parte deoarece apa era pe cât de transparentă pe atât de adâncă.