Lake of tears. Ii vazusem anul trecut la Arenele Romane. Un concert plin de emotie de toamna si de sesiune, desi era in 25 iunie 2011. Nici anul acesta nu m-au dezamagit. Forever Autumn imi aduce aminte de sesiunea din 2000, de Regie pe care am vazut-o numai noaptea cateva luni iar cand am nimerit acolo intr-o dimineata calda de toamna nu-mi dadeam seama unde sunt, desi parca recunosteam Dambovita si Motanul Negru si Piranha… and the season of the fall begins…
New Rock – Collection 2012
Am prins ultima parte din concertul lor iar apoi am cautat umbra in cortul cu scena B. Ziua se desfasura sub semnul lui “dolce far niente”. O trandavie frumoasa, plina de ganduri cu miscari browniene si nesistematizate cucerise poporul de roacheri. Lumea se prezenta pestrita dar erau cativa numitori comuni. Haine negre, bocanci, tinte, piercing-uri, tatuaje, bocanci si plete lungi. Ori suntem rock-eri ori nu mai suntem.
Lake of Tears – formatia aplauda publicul la sfasitul concertului
Mai un hamburger, mai un carnat, mai un cartof prajit, mai o bere sau doua, o tigara, o melodie… toate se consumau pe banda rulanta. Era zapuseala, mirosea a asfalt incins, prajeala si a fum de tigara. Sucul de hamei din fericire era rece, limpede si draught – altfel sigur nu multa lume reusea sa termine festivalul cu bine.
Altii au gasit umbra in spatele budelor ecologice. Mirosea dar nu era un impiediment. Trei zile de festival iti anesteziaza simturile printre altele. Nici griji nu prea mai ai. Nici bani. Nici degete intregi la picioare daca te-a nimerit o balerina barboasa de 100 de kile practicanta de pogo pe falanga. Ceafa te doare de la headbanging, nu poti misca gatul fara grimase. Incerci sa vorbesti dar in loc de vocea cristalina de prezentator radio auzi un gajait de strung. Seara precedenta isi spune cuvantul. O saptamana de gargara cu galbenus de ou crud e salvarea.
Carti de joc, editia OST FEST
Ace of spades, de fapt de trefla. Carti de joc, editia OST FEST
Buda ecologica – instructiuni de folosinta
Dolce far niente
New Rock – incaltaminte dama
W.A.S.P. i-am ascultat la masa la umbra cortului. Dupa doua zile cu soarele-n cap creierul meu refuza sa paraseasca zona de confort.
Megadeth. Pe acompaniament sonor de mare clasa indraznesc sa nu ma uit la scena ci spre prieteni cu care am incins sesiuni foto ce pot fi facute publice mai mult sau mai putin. Se pare ca a treia zi a fost mai mult o zi a auditiilor decat a vizionarii. Nici nu prea aveam ce vedea decat spatele unor roacheri inalti sau ecranul in care batea soarele.
Megadeth si public
Megadeth
Megadeth
Ace of Spades
A tout le monde
A tout mes amis sau All for one
and One For All
Don’t remember where I was
I realized life was a game
The more seriously I took things
The harder the rules became
A tout le monde (To all the world!) / A tout mes amis (To all my friends)…
Public si fum de gratare
Rock Frate
Motorhead
Motorhead
Motorhead. In pauza am cautat un loc mai aproape de scena. Nu de alta dar Ace of Spades merita cea mai buna vizionare. As fi vrut eu sa aud si un “Don’t let daddy kiss me” dar, asta e. Muzica buna, rock frate. Si putin pogo de final care aproape ma zboara din public. Cunostinte regasite, amici de concerte, promisiuni de revedere. Nu de alta, dar…. Vine Godsmack. Sully forever.