Palatul Schonbrunn este un obiectiv turistic de neratat al Vienei, cea mai populară destinaţie turistică vieneză conform ghidurilor turistice. Nu ţineam morţiş să îl vedem dar dacă e de neratat am zis că aia e, ne sacrificăm. Imediat după micul dejun ne-am îndreptat către metrou şi în mai puţin de 45 de minute eram în faţa palatului, noi şi alte câteva zeci de turişti.
Am stat la o coadă rezonabilă pentru a lua bilete, dat fiind furnicarul turistic, optând pentru un Classic Pass ce a inclus:
- Turul mare al Palatului (se vizitează 40 de camere) cu audio guide pe care bineînţeles că nu l-am luat deoarece răbdarea nu e punctul nostru forte. Dacă era să ascultăm la fiecare punct ghidul am fi stat mai mult de jumătate de zi în Schonbrunn şi noi aveam multe altele în program în afară de palat
- Grădina Privată – plimbarea pe aleea umbrită de pergole a fost o binecuvântare dat fiind canicula.
- Maze & Labyrinth: chiar e un labirint, la un moment dat îmi venea să o tai de-a dreptu prin boscheţi cu riscul de a mă zgâria deoarece nu mai aveam răbdare să dau tururi inutile. Până la acel moment m-am distrat, recomand labirintul.
- Orangery Garden: nu am înţeles mare lucru de aici. In fosta seră era o expoziţie pe care ca să o înţelegi chiar trebuia să fii pe aceeaşi lungime de undă cu artiştii. Eu nu am fost.
- Gloriette cu a sa terasă panoramică.
Grădina Privată şi ale sale coridoare umbrite pe fundal
“barocăreală”
Orangery Garden
Ruinele Romane
Fântâna Obelisc
Mai multe informaţii despre palat am preluat de pe site-ul wien.info, le redau ca atare deoarece sunt concludente. https://www.wien.info/ro/sightseeing/sights/imperial/schoenbrunn-palace
Palatul Schönbrunn se numără printre cele mai frumoase construcţii baroce din Europa. Pe terenul aflat din anul 1569 în proprietatea Habsburgilor s-a construit în 1642 un palat de divertisment la comanda consoartei Împăratului Ferdinand al II-lea, Eleonora de Gonzaga, şi a fost numit pentru prima oară “Schönbrunn”. Palatul şi grădina, construite din 1696, după asediul Vienei au fost reamenajate în timpul Mariei Tereza, după anul 1743. Datorită semnificaţiei sale istorice, a poziţiei unice şi a dotărilor spledide, palatul face parte în zilele noastre din Patrimoniul Mondial al UNESCO.
În 1830 se năştea la Palatul Schönbrunn, Împăratul Franz Josef. Monarhul şi-a petrecut în acest loc ultimii ani din viaţă. Palatul Schönbrunn are 1.441 de încăperi, din care se pot vizita 45. Dotările interioare sunt în stil Rococo. În Sala Oglinzilor a Palatului Schönbrunn a concertat Mozart, copilul-minune ce avea pe atunci şase ani. În Cabinetul Chinezesc Rotund, Maria Tereza îşi ţinea consfătuirile sale secrete cu Cancelarul de Stat, Principele Kaunitz. În Camera Vieux Lacque a dus tratative Napoleon. Iar în Salonul Chinezesc Albastru, Împăratul Carol I semna în 1918 renunţarea sa la tron (sfârşitul monarhiei). Camera Milioanelor, placată cu panouri din lemn de trandafir, decorată cu miniaturi preţioase din India şi Persia se numără printre cele mai frumoase încăperi în stil Rococo. În Galeria Mare a avut loc Congresul de la Viena, în anii 1814-1815.
În interiorul clădirii palatului fotografiatul este interzis şi am respectat acest fapt cu o mică excepţie, Galeria Mare, o sală al cărei tavan m-a impresionat.
Marele Parter, pe fundal Gloriette
Grădina cu sculpturi şi aranjamente florale aflată între palat și Fântâna lui Neptun este numită Marele Parter. Şi ea este realizată bineînţeles în stil baroc, adică monumentală şi excesiv decorată, la fel şi pe stânga şi pe dreapta.
Marele Parter, pe fundal Palatul Schonbrunn
Fântâna lui Neptun
A se vedea încântarea de pe faţa mea, labirintul din boscheţi îmi dăduse aripi
Spre Gloriette
Vedere de la Gloriette spre palat si Viena
Gloriette a fost ridicată în anul 1775 ca un monument închinat soldaţilor care s-au jertfit pentru imperiu. Terasa sa panoramică oferă o super privelişte nu doar către palatul şi parcul Schonbrunn ci şi către întreaga Vienă. Gloriette găzduieşte şi o cafenea cu o super bere rece. În plus pe margine este o ţâşnitoare de unde poţi lua apă potabilă şi să te răcoreşti. Chiar am suferit de căldură în acea zi, mergeam din umbră în umbră iar în zonele în care dădeam de soare mă târam fără vlagă.
La sfârşitul incursiunii în cel mai vizitat obiectiv turistic vienez nu mai îmi doream nimic în program pe ziua respectivă şi cred că nici de la viaţă. Stăteam semeaţă în vârful dealului, pe terasa de la Gloriette, contemplând Viena şi întrebându-mă cum naiba ajungem noi la un mijloc de transport în comun fără să mergem mult pe jos că mi se încinseseră tălpile. Complexul Schonbrunn este imens, am parcurs 8 kilometri în interiorul lui de la un obiectiv la altul şi cred că am văzut cel mult jumătate din ce e acolo.
Menţiune de încheiere a părţii dedicate palatului Schonbrunn: în parc te poţi plimba fără să dai nici un ban, intrarea este gratuită. Probabil dacă aş locui în Viena în week-end-uri aş face escapade în care să mă bucur de natură, de aranjamentele florale impresionante, statui, monumente, fântâni etc.
Al doilea palat pe ordinea de zi a fost Belvedere, în acelaşi stil baroc, pe opulenţă maximă. Frumos şi aici, atât Palatul de Sus cât şi Palatul de jos. De fapt mi-a plăcut mult mai mult decât Schonbrunn, e mai intim în toată imensitatea sa. Pe lângă “barocăreală” poţi viziona o expoziţie de pictură austriacă aparţinând perioadei cuprinse între Evul Mediu şi contemporaneitate. La pièce de résistance a expoziţiei este “Sărutul” lui Klimt. În această expoziţie se găsesc 24 de lucrări semnate de artist, le-am vizionat pe toate şi pot spune că acum cred că recunosc “un Klimt”.
Între cele două palate se află Grădina Palatului Belvedere, punct culminant al arhitecturii peisagiste baroce. În faţa Palatului de sus a fost amenajat un iaz care reflectă faţada. Belvedere Superior este legat de Belvedere Inferior prin trei terase ample cu bazine de apă. După cum spuneam, opulenţă maximă.
Pe lângă operele lui Klimt sper să nu uit prea curând expresiile lui Bodo, din seria cum este impresionat un programator de picturi. Cel mai mult i-au plăcut cele “naive” din tinereţe. Citez: “vezi… putea să picteze şi frumos”. E o încântare şi o experienţă în sine să mergi cu un programator la un muzeu din ăsta de artă cu picturi, sculpturi şi bibelouri. Nici eu nu mă dezmint dar el mă întrece. Cel mai critic de artă ever :).
Ziua turistică am încheiat-o în cel mai bun mod posibil, trăgându-ne sufletul prin hidratare într-un Irish Pub mişto – Flanagans.