Ziua 6, prima parte – Sâmbătă 06.04.2019
Eşecul găsirii tunelului natural prin pădure din ziua anterioară m-a ambiţionat intensificându-mi căutările pe internet în acest scop. Din poză în poză pe instagram am descoperit că locul de fapt se cheamă Camino viejo al Pico del Inglés adică drumul vechi către Pico del Inglés. Aha, ştiam eu bine că e în zona cu Inglés. Doar că tunelul de fapt nu e un tunel natural prin pădure ci drumul vechi ce mergea la El Bailadero care din cauză că s-a surpat în partea finală a fost înlocuit de actuala şosea.
Cu aceste informaţii noi la purtător şi cu cunoştinţele din ziua precedentă am mers la fix, chiar mă gândeam să rog colegii de excursie să oprim şi la centrul de informare să îi explic ghidului Vasile Şeicaru care-i faza cu tunelul, că poate mai are şi alţi turişti instagrameri care întreabă. Eventual poate marchează şi pe harta masivului care-s locurile populare pentru realizarea cadrelor perfecte de instagram, să fie treaba treabă.
Mirador Pico del Ingles
Maşina am lăsat-o în parcarea de la Mirador Pico del Ingles. Deoarece ne situam fix lângă un punct de belvedere era păcat de la Doamne Doamne să nu încercăm să surprindem în poze frumuseţile naturii. Din păcate ceaţa a fost mai perseverentă decât noi, nu ne-a dezvăluit prea mult. Ne-am întors la pas la tunel, faină tare şoseaua prinsă în văluri de ceaţă. Ne-am mai plimbat puţin la vale pe drumul vechi şi întoarcere normal că am făcut multe poze tunelului din toate unghiurile.
Şoseaua de la Pico del Ingles către Camino Viejo
Pe partea de început drumul îngust este flancat de două ziduri înalte pline de mușchi prin care radacinile copacilor își fac drumul. Iar coronamentele lor împreunate deasupra şoselei dau impresia de tunel.
Tunelul e scurt, o sută de metri cred, şi continuă la vale cu şoseaua veche.
A fost tare momentul în care doi tineri au intrat cu maşina în tunel, i-au făcut poze din diferite unghiuri şi au părăsit în trombă locaţia. Cred că erau poze de portofoliu, pe baza lor sperând să o vândă mai repede.
Pentru că tot ne aflam în Anaga şi cerul se mai luminase am ales să mai petrecem ceva timp acolo şi să mergem pe recomandările ghidului: mica localitate Chinamada şi traseul către punctul de belvedere Aguaide.
Chinamada este unul dintre cele mai vechi sate din Anaga, singurul în care majoritatea caselor au fost săpate în stâncă vulcanică. Traseul către Aguaide pleacă din acest sat şi la început trece prin curţile oamenilor. M-am simţit puţin ciudat, le invadam intimitatea, dar nu păreau a fi deranjaţi de acest lucru. Probabil se obişnuiseră. Normal că nu trebuie să te opreşti şi să te holbezi la lucrurile omului dar câteva poze tot am făcut.
Traseul a durat aproximativ 45 de minute dus şi, pentru mine cel puţin, a fost o experienţă superbă pe un altfel de munte. Mirosul brazilor şi al muşchilor ce acoperă pământul pe traseele de la noi din ţară a fost înlocuit de briza oceanului şi de arome tropicale. În loc de brazi sau jnepeni drumul era străjuit de cactuşi şi de alţi boscheţi specifici zonei. Pe partea dreaptă a potecii (pe sensul de dus) relieful este mai moale cu văi terasate ideale pentru agricultură şi alte căsuţe săpate în piatră ce completează panorama către ocean. În stânga potecii liniile se ascut, cu ravene adânci ce au săpat masivul oferind un peisaj ce încântă privirea cu stânca Roque de los Pinos în prim plan, un dom vulcanic ce se ridică dintre văi.
Roque de los Pinos. Deși Anaga se află sub limita pădurii de pin zona montană conține o mică masă de pin canarez colonizând pantele însorite ale Roque de los Pinos, de aici şi numele stâncii.
Există 17 astfel de domuri vulcanice în Anaga distribuite în mare parte în jumătatea nordică a masivului. Aceste formațiuni stâncoase sunt create atunci când lava se întărește într-un flux de lavă sau chiar în craterul unui vulcan activ. Ele sunt alcătuite din blocuri care se solidifică în conducta vulcanică și sunt, de obicei, mai mari decât tubul însuși. Deoarece structura lor este rezistentă la eroziune rămân în picioare chiar și după ce conul a dispărut.
În vale se vede potecă ce urcă din localitatea Punta del Hidalgo
“Brazi tenerifezi”
În centrul imaginii puteţi vedea punctul de belvedere Mirador Aguaide, o terasă panoramică naturală cu vederi impresionante
Punta del Hidalgo, localitatea este paradisul surferilor. Nici nu te mai întrebi de ce paradis atunci când te uiţi la valuri. Vedere de la Aguaide.
Vedere de la Aguaide
Excrescenţa roz portocalie este un fruct de cactus
Roque del Taborno, 706m, o “superbitate” ţuguiată impozantă una dintre atracţiile turistice geologice din Tenerife, pe care am imortalizat-o din maşină la întoarcerea din Chinamada.
A doua jumătate de zi a fost dedicată oraşului La Laguna, cel mult lăudat în ghidurile turistice şi pe blogurile de călătorii. Încercasem cu două zile înainte să îl vedem dar ploaia nu ne lăsase aşa că ne-am rezumat să vizităm doar un supermarket pentru că oricum trebuia să mergem la unul pentru aprovizionare. În plus oprisem din greşeală în parcarea subterană a magazinului crezând că e parcare publică şi puteam să ieşim de acolo doar pe bază de bon de achiziţii.
La Laguna pentru mine a însemnat adevărata revelaţie a balcoanelor, salută Orotava din mers. Deoarece nu m-am putut abţine din a poza toate clădirile vechi, fiecare un obiectiv turistic în sine şi am încercat să şi dau informaţii despre unele, îi dedic o postare separată adică următoarea.