Minivacanța de 1 decembrie 2018 am decis să o petrecem la bulgari pe principiul că drumul e mult mai liber decât în România. În plus găsisem o zona neexplorată de noi dar cu potențial, orașul Apriltsi care se află la poalele celei mai înalte zone din Munții Stara Planina sau Munții Balcani.
Orașul este format din 4 sferturi (foste sate): Novo Selo, Zla Reka, Vidima și Ostrets, destul de îndepărtate unele de altele. Există un transport regulat cu autobuzul spre toate din Toryan și Sevlievo, care se află la o distanță aproximativă de 25, respectiv 35 km.
Din Bucureșți până la cazare, Vila Verbena, am făcut 280 de kilometri în 5h 30 minute, incluse oprirea în vamă la Ruse și opriri de alimentare cu benzină, alimentare cu bani și alimentarea stomacului. N-am oprit la Veliko Tarnovo care e pe traseu, l-am lăsat pentru întoarcere.
Pisici bulgărești în benzinărie
Vila Verbena se află înainte de Apriltsi, din drumul principal se ajunge la pensiune după ce se parcurg 3 kilometri pe un drum neasfaltat, prost, cu multe șanțuri. Peisajul era deprimant, cu case dărăpănate, gunoaie și o pădure desfrunzita. Probabil ar fi fost feeric dacă ar fi fost totul acoperit de zăpadă. La fel, probabil primăvara, vara, când natura este pe verde se schimbă treaba. Pe site-ul pensiunii și pe pagina de facebook pozele din drona te fac să visezi, atât de frumos promovează locul. Noi nu am nimerit anotimpul potrivit. Cazarea în schimb a fost faină, o vilă din lemn aranjată cu gust, cu grădina și terasă. Și gazdele au fost ok, de mâncare nici nu mai vorbesc – foarte gustoasă. Singurele minusuri: izolarea fonică ce nu prea există, caracteristică unei case de lemn, și micul dejun inclus care a fost o dezamăgire dar am trecut peste.
Una din pisicile de la Vila Verbena. Vedetă era un motan negru imens care din păcate nu prea a stat la poze. Cum simțea că te apropii să îl pozezi și își dădea seama că e în centrul atenției venea spre ține să îl mângâi torcând ca un motor.
O Zagorka cinstită cu ocazia onomasticii
Seara de 30 noiembrie am petrecut-o așa cum o poate petrece un grup ce are de sărbătorit doi Andrei, dintre care unul eram eu. Adică am adormit devreme deoarece eram obosiți după drum și a două zi ne aștepta un traseu. Nu era greu traseul dar e de bun simt că pe munte să nu urci obosit după petrecere, să poți să te bucuri cum trebuie de el și de priveliștile pe care ți le oferă.
Din Apriltisi pornesc mai multe trasee turistice în Stara Planina inclusiv către Vârful Botev cu trecere pe la Cabană Pleven. Pentru cabană Pleven punctul de plecare este din zona Vidima. Sunt 8 km pe drum asfaltat până în zona Mazaneto și apoi aproximativ o ora – o ora și un sfert, pe potecă până la cabană, adică 386m diferența de nivel se urcă de unde se lasă mașinile. Cu totul de la Verbena până la parcarea start traseu am parcurs 17.7km, din care ultimii patru mai cu strângeri deoarece șoseaua nu era curățată, urcam pe zăpadă cu râul Vidima în stânga, câteodată mult prea sus față de el.
Spre Cabana Pleven
Startul este vizavi de parcare, se traversează un curs de apă și se începe urcușul pe potecă. Se urcă susținut, diferența de nivel cucerindu-se relativ ușor – nu am simțit că am depus cine știe ce efort dar la întoarcere pe coborâre mi-am dat seama că am urcat ceva. Mi-a plăcut faptul că în proporție de 80% poteca este străjuită de o balustradă de lemn, pentru mai multă siguranță. Traseul este foarte îngrijit, e o plăcere să-l parcurgi și în cazul nostru un plus a fost chiciura care și-a adus aportul din plin la capitolul estetică.
În 50 de minute de la plecare eram sus, la cabana Pleven. Nu am intrat din prima, am dat o mică tură de inspectare a împrejurimilor. Nu mi s-au părut spectaculoase, parcă din munții noștri se vede mai frumos. Cu toate astea o dată în viață merită să mergi în zonă, este diferit față de ce e la noi.
Cabana Pleven
Cabana Pleven are web-cam care este îndreptat către vârful Botev, direcția camerei cam ca în poza de mai sus.
Vârful Botev, cel mai înalt vârf al Munților Balcani, 2.376 metri deasupra nivelului mării, este situat aproape de centrul geografic al Bulgariei și face parte din Parcul Național Balcanii Centrali. Până în 1950, când a fost redenumit în cinstea poetului bulgar și revoluționar Hristo Botev, vârful era numit Yumrukchal (“Юмрукчал”, de la Yumrukçal turcă otomană, “vârf asemănător unui pumn”).
Pe vârf se află o stație meteorologică și un turn radio (deschis la 10 iulie 1966), principala facilitate a rețelei bulgare de radiodifuziune FM și TV. Poziționarea în centrul Bulgariei contribuie la difuzarea emisiunilor naționale de radio și televiziune în mai mult de 65% din Bulgaria, dar și în unele părți ale României și Turciei.
Cabana era în plin proces de renovare, un mare șantier la interior. Mi-a amintit de cabana Negoiu, clădire rezistență, comunistă, cu multe locuri de cazare și mult confort pentru înălțimea la care se află. Spre deosebire de cabana românească aici sunt mai multe toalete la interior (la Negoiu e doar una) și toate funcționale. În tot șantierul acela totuși aveau câteva chestii la vânzare, am servit o cafea și un corn cu gem în timp ce priveam vârful Botev de pe terasa cabanei.
La coborâre nu am făcut cu mult mai puțin față de urcare deoarece poteca e abruptă și eu mai degrabă prefer să urc decât să cobor. Au fost câteva pasaje în care mă și vedeam rostogolindu-mă pe potecă, Prăvale Baba style. La întoarcere am făcut un ocol prin centrul stațiunii Apriltsi care ne-a dezamăgit, multe case neîngrijite și noi singurii turiști. Nu mă așteptam să fie ca-n Austria dar nici chiar așa penurie de activitate turistică.
În a treia zi ne-am întors la casele noastre cu o oprire de deservire a stomacului în Veliko Tarnovo, la restaurantul Ego cel cu mâncare bună și priveliște superbă.
