In vino veritas. Rosu sa fie. Si fiert.

La o serata culturala prelungita (s-au lecturat multe etichete atunci) am dezbatut pe larg intelesul unor proverbe romanesti. Pe larg deoarece la un moment dat aveam o audienta ridicata precum Pro TV la finala Vocea Romaniei. Cam juma’ de bar, aia mai treaza. Cateodata aveam momente in care ne simteam protagonisti si la “Vrei sa fii milionar”, atunci cand apelam la variantele ajutatoare:

  • Intreaba publicul – pe ala mai treaz, deoarece doare acela reusea a prinde subtilul nelamuririi, sau macar incerca
  • Suna un prieten, numa’ai grija sa nu il suni pe cel cu care combati deja de juma’ de ora.

Redau in urmatoarele paragrafe cateva proverbe dezbatute si lasate tot nelamurite. Enjoy:

Bate saua ca sa priceapa iapa. Cum neica? Da’ ce-ai cu saua? Chiar asa de toanta-i iapa? Pe acest proverb am batut asa mult apa-n piua incat nu numai iepele ci si armasarii de la herghelia Mangalia pricepusera cum sta treaba cu articulatul seii. Au priceput si toate celelalte copitate care erau “Unde a dus mutul iapa”. No, acum serios – unde a dus-o? Oare unde a intarcat dracu copii? Eh, dar acolo doar cei care umbla dupa potcoave de cai morti isi gasesc rostu-n viata.

Floare la ureche sa raspunzi la atatea framantari. Eram un fel de Heidi fetita muntilor alergand dupa cireada, in mijlocul pasunilor, cu cate o margareta la fiecare ureche. Unii mai plini de imaginatie si mai degustatori din fire erau la stadiul “felie de tort” (piece of cake, varianta English a lu’ morceau de gateau). Nu le mai iesea pasenta de la atata alergat “cai verzi pe pereti”.

Hai sa nu mai facem din tantar un mandru armasar si sa trecem la registru culinar, zona cornu ca cornu, da’ mai ales laptele. Vai de omu care “Nu e mare branza”, sau e Papa lapte, Zgarie branza sau si mai rau “Branza buna in burduf de caine”. In principiu e indicat sa “Nu se bage ca musca-n lapte” si sa sufle si-n iaurt daca s-a ars cu ciorba. Deja ma simteam alergica la proteinele din lapte. Noroc ca incet incet am deviat in zona financiara: “Frate, frate, dar brânza-i pe bani”. Cum mah? Suflet n-ai sa ceri bani de la fraticu tau, sange din sangele tau. Si pe ce. Pe o bucata de branza…

Colac peste pupaza. Pupaza lu’ Creanga innotand intr-o mare de covrigi de Buzau concura cu caii verzi de pe pereti.

A da cu mucii-n fasole. Discutia noastra se dusese agale pe … apa Sambetei. Macar la toti ne placea fasolea. Cu carnati, asta-i sigur. Da’ n-ai cum zice a da’ cu carnatu-n fasole ca nu te duce-n zona culinara, asta-i clar.

Concluzia serii: Adevarul iese din gura copiilor, betivilor si a nebunilor. Ne-am gandit cu totii la 1 iunie, am concluzionat ca nu mai suntem asa proaspeti da’ parca nici la spitalul de simpatici nu am avea trecere. Asa ca am continuat “Sa ne-nnecam amarul”. In vino veritas. Rosu sa fie. Si fiert.

2 thoughts on “In vino veritas. Rosu sa fie. Si fiert.

Leave a Reply

Your email address will not be published.