Să revăd masivul meu preferat, Iezer Păpușa, este întotdeauna o plăcere chiar dacă doar de jos, de la barajul Râușor de unde poți admira Spintecătura Păpușii și Păpușa, chiar ea. Am ajuns în zona cu ocazia unei ture scurte de bicicletă, 24 de kilometri dus întors pe același traseu Barajul Râușor – Cabana Voina – Cabana Cuca. Mașina am lăsat-o la baraj. Inițial voiam să plecăm din Lerești sau chiar Câmpulung ca să fie traseul mai lung dar plecarea târzie din București și faptul că se întuneca destul de devreme, era jumătatea lui noiembrie, ne-a făcut să optăm pentru varianta “safe”.
Nu s-a întâmplat nimic demn de menționat, tura fiind ușoară, pe șosea până la Voina și apoi pe un forestier bolovănos și prin unele locuri accidentat (îți solicită articulațiile) până la Cuca. Inițial voiam să ne oprim la Voina la o ciorbă dar atmosfera nu ne-a îmbiat, nu mai are aerul de cabană de munte pe care mi-l aduceam aminte. E mult mai comercială treaba, cu multe mașini în parcare, muzică populară și grătare sfârâind. Nici drumul forestier dintre cele două cabane nu mai e așa ce-a fost. Au avut loc multe defrișări în zona, e și un mic șantier – deprimantă atmosfera. La Cuca nu am intrat că nu aveam de ce, doar am luat o mică pauză la soare în fața cabanei.
Deși nu a fost cine știe ce efort și puteam să ne întoarcem lejer în București am optat să ne cazăm în Câmpulung Muscel la o pensiune cochetă. Plănuiam pentru ziua următoare, duminică, o tură pe Piatra Dragoslavelor, traseu pe care mi-l doream de multă vreme la palmares.
Iezerache la apus
