Romania celor patru simturi

Scrierea Claudiei ma urmareste de putin patru luni dar eu is rezistenta si nu ma las usor. Asadaaaar, sa vorbim despre Romania folosindu-ne de reprezentari vizuale, auditive, olfactive si gustative.

Romania, turism pe craci

Pentru inceput am o dilema. Mi se pare ciudat sa imi caracterizez tara tinand cont ca m-am plimbat in afara ei prea putin ca sa imi dau seama cu ce e diferita fata de alte tari. Muzica, pomi, munti, ape, mancare, oameni au toate. Fiecare spune ca a lui tara e deosebita, frumoasa… Daca ce mi se pare mie caracteristic si profund romanesc are de fapt orice tara? Mda, iar ma plang dar noroc ca ma iubesc si ma suport ceea ce va doresc si voua.

Auditiv

• Dulcele grai moldovenesc. Bine… si oltenesc si ardelenesc si… si
• Lie Ciocarlie, triluri pe care nu pot sa le uit
• Ritualul bocitului la inmormantari dar si strigaturile de la nunti
• Plugusorul si suieratul biciului
• Manelele, off viata mea

Olfactiv

• Mirosul curateniei de toamna, cand gospodarii dau foc frunzelor uscate si satele se umplu de o perdea fumurie. Sigur alte tari au metode mai eficiente de a face curatenie dar locuitorii lor nu au nostalgii olfactive asta-i clar
• Gratarul dintre blocuri mai ales vara la patruj’ de grade emana arome de neuitat

Gustativ

• Coliva – nu cred sa existe tara care sa mai aiba asemenea preparat, umila mea parere
• Cascavalul de Soveja pe care l-am promovat indelung. Preparat dupa o reteta traditionala poate concura lejer la un concurs “cascavaleresc” si saluta din mers felurite si pretioase branzeturi
• Palincuta si tuiculita
• Gustul amar pe care mi-l lasa unii confrati

Vizual

• Forme variate de relief, trapezul Moldoveanului si stufarisul Deltei
• Iile bunicii, cele cu maiastre modele brodate cu migala in panza alba; fote sau catrinte prinse in talie cu o bracila lunga de 2-3 metri; marame fine din borangic;
• Ciuleandra, nebunia dansului, cea atat de frumos descrisa de Liviu Rebreanu in romanul omonim: ”Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înșiră, probabil după simpatii, ori la întâmplare, indiferent. Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puțin, muzica prinde a se agita și a se iuți. Ritmul jocului se accelerează, firește. Jucătorii, cuprinși de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toții, cu pași săltați și foarte iuți, pornesc într-un vârtej. Zidul viu te avântă când încoace, când încolo, lăutarii pișcă vehement strunele înăsprind și ascuțind sunetele cu câte un chiot din gură, la care încearcă să răspundă altul, din toiul jucătorilor, curmat însă și înghițit de năvala ritmului. Acum șirul, tot încovăindu-se și strigându-se, ca un șapte fantastic, începe să se încolăcească, să se strângă, să se grămădească până ce se transformă parcă într-un morman de carne fierbinte care se zvârcolește de pe loc un timp ca apoi, pe neașteptate, să se destindă iarăși, ostenit ori prefăcut, în tact cuminte, lăsând să se vadă fețele roșite și vesele ale jucătorilor.”

De fapt, noi suntem tara pe care o meritam. Romanie te iubesc si ca tine nu gasesc.