Ziua cu numărul 10 a început frumos, cu soarele sus pe cer, păsărelele ciripind şi vârfurile Savin Kuk şi Meded veghindu-ne. Feeria era doar afară, în cort dormea haosul. Unde mi-am lăsat pantalonii scurţi oare? Periuţa şi pasta de dinţi le-i ai văzut? Dar săpunul? Aveam o sticlă cu apă pe undeva pe la picioare, o găseşti? Cât o fi ceasul, oare telefonul pe unde e? Şi nu ne-am oprit aici, haosul s-a extins şi în afara cortului. Prima dimineaţă a însemnat şi prima organizare la mic dejun şi cafele. Cafeaua şi zahărul? Oalele pe unde sunt? Primusul, butelia le-am găsit dar cu ce le dăm foc? Nu avem suficienta apă, cine mai aduce… Adu şi cănile că nu avem în ce pune cafeaua. Stângăciile s-au dus repede cu experienţa, în ultima zi eram experţi în “supravieţuire” la campingul Ivan Do.
În jur de orele 09.30 am reuşit să pornim în primul traseu al zilei spre Savin Kuk (2313 m), unul dintre cele mai frumoase, cele mai recunoscute, cele mai fotografiate și cele mai vizitate vârfuri din Parcul Naţional Durmitor.
Camping Ivan Do – Crno Jezero (1416 m) – Izvorul Tocak – Mioč Poljana (1569 m) – Derneci – Izvorul Savina Voda (Sava’s Water, 2212 m) – Savin Kuk (2313 m).
Prima oprire – Crno Jezero
Trasee Durmitor cu plecare de la Crno Jezero
Traseul este mediu ca dificultate, nu e tehnic cât e de anduranţă, cu o diferenţă de nivel de 900m pe care o iei rapid în piept. Urcarea, de la Crno Jezero până în vârf la Savin Kuk, am parcurs-o în aproximativ 4 ore. Am avut parte şi de temperaturi ridicate care ne-au moleşit până ne-au băgat aproape în pământ că altfel poate îl dădeam gata în 3h 30min cum scrie pe tabelă.
În stânga Osojna Grade, zidul dintre Savin kuk și Sljeme
În spate vedeam şoseaua ce duce către Zabljak de pe care în ziua precedentă admirasem Durmitorul
Osojna Grade
Capătul unuia din teleferice ce urcă pantele muntelui Savin Kuk. În spate şoseaua ce duce către Zabljak
Greu la deal
Osojna Grade, zidul dintre Savin kuk și Sljeme, se termină delicat într-o coamă înierbată
Pe acea potecă am urcat
Peisajul nu e spectaculos o mare parte din parcurs dar gradele în plus au contribuit la o urcare de neuitat. Situaţia se schimbă dramatic după ce treci de capătul telefericului care ajunge la cea mai mare altitudine, la aproape 150m sub vârful Savin Kuk. De acolo te uiţi şi urci. Urci şi te minunezi pe măsură ce, cu fiecare metru luat în altitudine, partea centrală a Durmitorului se iveşte.
Bandijerna (2409 m) în dreapta, Sljeme (2455 m) la mijloc și ghețarul Debeli Namet. În dreptul ghețarului, pe iarbă, este vizibil bivuacul roșu din Valea Kalicei.
În dreapta imaginii Bobotov Kuk (2523 m), cel mai înalt varf al Durmitorului, şi Bezimeni Vrh (2487 m)
Savin Kuk (2313 m) îţi oferă privilegiul unei panorame extraordinare:
- Vederea spre E este către Jezerska Povrs (Lakes Plăteau), Riblje Lake, Vrazje Lake siSinjajevina Mountain.
- Vederea spre W este către partea centrală a masivului Dormitor: Terzin Bogaz (2303 m), Minin Bogaz (2387 m), Bobotov Kuk (2523 m) şi Bezimeni Vrh (2487 m).
- Vederea spre S este către vârfurile Bandijerna (2409 m), Sljeme 2455 m), Zupci (2309 m) şi Milosev Tok (2426 m), dar şi către circul glaciar Velika Kalica (1870 m) unde se află faimosul gheţar Debeli Nămet.
- Vederea spre N este către Crno Jezero (Black Lake, 1416 m), Jezerska Povrs (Lakes Plăteau) şi canionul râului Tara.
Masivul Medjed (2287 m) văzut de pe Savin Kuk (2313 m)
Partea centrală a masivului Dormitor: Terzin Bogaz (2303 m), Minin Bogaz (2387 m), Bobotov Kuk (2523 m) şi Bezimeni Vrh (2487 m).
Crno Jezero (Black Lake, 1416 m)
Masivul Durmitor S şi W: Bandijerna (2409 m), Sljeme 2455 m), Zupci (2309 m) şi Milosev Tok (2426 m), circul glaciar Velika Kalica (1870 m) unde se află faimosul gheţar Debeli Namet, Terzin Bogaz (2303 m), Minin Bogaz (2387 m), Bobotov Kuk (2523 m) şi Bezimeni Vrh (2487 m).
Păi să nu am şi eu o poză cu Durmitoru?
Crno Jezero (Black Lake, 1416 m)
Bobotov Kuk (2523 m) and Bezimeni Vrh (2487 m) from Savin Kuk (2313 m)
De pe vârf am coborât înapoi în şaua dintre Savin Kuk şi Sljeme unde este o bifurcaţie de trasee. O potecă marcată duce către Sljeme dar traseul este dificil, recomandat turiştilor cu experienţă fără rău de înălţime deoarece are porţiuni expuse (fața Osojna Greda). O altă potecă coboară spre valea Velika Kalica, dar nu este marcată și la fel este doar pentru drumeții cu experiență, un fel de La Lanţuri din Piatra Craiului dar mult mai greu. Urma să aflăm că e aşa de la Irina şi Andrei care au ales acea cale pentru întoarcere, facand un circuit. Deoarece începutul coborârii cu câteva sute de hău pe verticală neasigurate sigur nu era pentru mine am optat pentru întoarcere pe acelaşi traseu pe care urcasem. Îl ştiam, nu oferea surprize. Doar venisem în concediu la relaxare nu să îmi stea inima în timp ce atârnam de unul din pereţii lui Savin Kuk.
“Poteca” ce coboară spre valea Velika Kalica