La nici 2 săptămâni dupa ce am ajuns la Cabana Padina in martie 2012 am fost din nou acolo. Pentru diversitate am încercat un nou traseu, prin Muntele Nucetul. Scriu jurnalul excursiei şi tare aş vrea să ştiu de ce am vrut iar acolo după atât de puţin timp. Din păcate nu îmi aduc aminte. Timpul trecut ar putea fi o scuză pentru “lipsus”. Traseul parcurs:
Zi 1: Cota 1400 – Cabana Valea Dorului (1820m) – Muntele Nucetul – Cabana Bolboci (1460m) – Cabana Padina (1525m). Durata de 7ore include şi pauza de aproximativ o oră la Cabana Bolboci. Marcaje: Bandă Roşie până la Cabana Valea Dorului, Cruce Galbenă Valea Dorului – Bolboci, Cruce Albastră Bolboci – Padina.
Deşi porţiunea până în Valea Dorului ne era foarte cunoscută, munţii nu se mişcaseră din loc fapt pentru care peisajul era fix la fel cum îl lăsasem, tot am scos aparatele foto să tragem nişte cadre. E frumos mereu sus la munte. Era frig şi cerul plin de nori pe care vântul îi purta de colo colo cu o rapiditate pe care nu vroiam să o simt pe pielea mea. Din când în când soarele scăpa câte o rază ce se juca cu umbrele pe zăpada plină de sclipici. Ochii îmi erau fericiţi de ceea ce vedeau. Trăgeam în piept aerul rece şi mă simţeam bine, nu aveam nevoie de mai mult.
Valea Dorului şi mai departe Valea Soarelui
Ne-am mişcat repede până la Valea Dorului. În cabană nu am intrat. La fel de repede am trecut şi pe lângă Valea Soarelui continuând pe Vâlcelul Vârfului cu Dor. Crucea Galbenă merge împreună cu Banda Roşie până în capătul vâlcelului unde are loc marea schismă. BR coteşte dreapta spre Padina prin Şaua Laptici, traseul pe care îl făcusem cu două săptămâni în urmă, şi CG indică pentru început direcţia înainte spre Bolboci, cu 2 ore ½ scrise pe săgeată.
Prin Vâlcelul Vârfului cu Dor
După despartirea de BR a urmat întâi o urcare uşoară până am dat în şoseaua Sinaia-Babele-Coştila (DJ 713) pe care am traversat-o. Acolo traseul a cotit-o stânga pe curbă de nivel o bună bucată de drum pe coastele de sub Vf. Nucetu (la dreapta), apoi o coborâre lungă şi lină ne-a dus până la bătrâna pădure de molid urmată de încă 20 de minute prin pădure până la Lacul Bolboci. Partea prin pădure în ritmul normal de mers ar fi fost făcută în mai mult de 20 de minute, dar nişte urme de labă de urs m-au motivat suficient de mult să măresc şi să grăbesc pasul.
drumul Sinaia – Babele – Coştila (DJ 713)
Vedere spre Vânturişul cel bătut de vânturi
Ce se vede de pe Muntele Nucetul: Lespezi cu Claia de Piatra, Podul cu Florile si Lacul Bolboci
Vai vai ce plictiseală mă paşte, mi-am zis în gând când am dat în buza lacului. Departe pe malul celălalt Cabana Bolboci îşi etala acoperişul verde şi noi trebuia să ajungem până la ea şi nu înot. Un pod ar fi fost bun.
Traseul până la acest punct a fost uşor. Dacă nu ar fi fost urmele lui Dănuţ probabil mi-aş fi adus mult mai greu aminte de el sau chiar deloc. Iar în imaginaţia mea, bazată pe studiul hărţilor, ce urma nu avea cum să fie mai solicitant deoarece aveam de mers doar pe drum forestier până la Padina.
Paranteză, să nu ziceţi că nu v-am spus de ce îi zic eu fiorosului Dănuţ. Porecla i se trage de la un banc.
Ursul se întâlneşte în pădure cu iepuraşul care îi spune:
– Ursule au scos ăştia bere cu numele tău!
– Serios?
Merge ursul la magazin şi îi cere vânzătoarei:
– O bere Dănuţ vă rog!
Realitatea, în schimb, nu a fost chiar aşa simplă. Dacă pe sus şi prin pădure zăpada era mult mai puţină şi cea care era oricum se situa în stare solidă, jos pe drum starea era apoasă şi ea mult mai multă. Picioarele se afundau în unele porţiuni mult, noroc că aveam parazăpezi. Înaintam greu. Un picior îl băgăm în zeama drăcească şi pe celălalt abia îl scoteam, mult mai greu decât la introducere deoarece bocancii luau apă la bord în cantităţi ce ar fi scufundat o barcă de mici dimensiuni. Din când în când, în pauzele de înot, aruncheam ocheade pădurii, sperând să nu apară vre-un Dănuţ de după copaci că aia eram, victimă sigură blocată în zăpadă, incapabilă să mă deplasez mai repede decât melcul.
50 de minute au ţinut caznele. În plus, ultimii 30 de metri până la Cabana Bolboci i-am făcut în modul sprint deoarece eram alergată de un câine isteric. Clămpăneau tălpile în bocanci ceva de speriat, ziceai că merg pe apă ca Jizăz. Alergam fără să mă uit în spate. Aia mai îmi trebuia, pe lângă greutatea din bocanci să mai târâi şi un dulău agăţat de buci.
Cu ochii după Dănuţ
Cheile Zănoagei şi Podul cu Florile
Tătaru şi Cheile sale
Cabana Bolboci
După pauza de revenire care s-a întins deoarece timpul ne permitea, am purces spre Padina. Ştiam că e de mers dar în halul ăla niciodată nu mi-am închipuit că ar fi. Estimam la o oră şi puţin şi am ajuns la puţin peste două ore. Halal.
În primul rând, lacul Bolboci părea că nu se mai termină. În al doilea rând drumul era plin de bălţi şi de noroaie, trebuia să fiu atentă să nu le iau pe toate în piept, nu că ar mai fi contat. În al treilea rând bocancii mei erau plini de bălţi care făceau dificilă înaintarea. În al patrulea rând… nu mai ştiu care era al patrulea rând dar sigur era. În schimb ştiu că am avut parte de un drum prin două chei, ale Tătarului şi ale Coteanului şi că am trecut de două ori peste apa Ialomiţei. De reţinut pentru statistici.
Drumul Bolboci – Padina
Cheile Tătarului, sunt mărginite în dreapta de pereţii verticali ai muntelui Blana şi în stânga de abruptul de sub Colţul Tătarului
Pereţii Muntelui Blana
Cheile Coteanului sunt adâncite între peretele Coteanului şi un imens bloc stâncos, în spatele căruia se întind pajiştile de la poalele Muntelui Lăptici
Pe sfârşit valea s-a lărgit mult arătând mai mult a depresiune, având în faţă perspectiva întregului bazin superior al Văii Ialomiţa. Iar undeva cocoţată pe un deal se afla Cabana Padina. Odată ajunsă acolo am scăpat de bocanci şi restul nu a mai contat. Era cald şi bine.
Bazinul superior al Văii Ialomiţa
Prin Valea Ialomiţei am făcut un traseu superb, de vară, pe care îl recomand tuturor
Cabana Padina
Căutând altceva am aflat de fapt originea numelui cabanei. PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. Padina.
Zi 2: Cabana Padina – Peştera Ialomiţei – Muntele Laptici – Cabana Valea Dorului – Cota 1400. Durata 5h, include şi vizita de aproximativ o oră la Peştera Ialomiţei. Marcaj: Bandă Roşie. Nu prea am ce să aduc nou mai mult decât ce deja am relatat în povestea primei excursii la Padina. Nici poze nu prea am deoarece vântul a bătut cu putere, pierdusem o mănuşă, umblam cu o şosetă pe mână şi nici prin gând nu îmi trecea să scot aparatul foto. Cu toată opoziţia rafalelor ne-am încadrat în timpii scrişi pe indicatoare şi am ajuns la Cota 1400 înainte de apusul soarelui.
Hai Pa!