Fetele sunt la cafea şi tiutiun în bucătărie. Sporovăie de zor. “Dragostea în vremea holerei” curge frumos cu fiecare gură de cafea. Îmi savurez în cameră licoarea ce îmi învie fiecare dimineaţă deoarece în locul unde tronau dânsele se putea intra doar cu masca de gaze. Geamul inexistent fiind hota trebuia să facă toată treaba. Doar că a fost puţin dovedită de situaţie.
Boabe de fasole mari şi aurii, ciuperci, două bucăţi de cârnat, felii subţiri de şuncă perpelită uşor cât să se încovoaie în farfurie, o roşie, toate asortate cu un ou ochi cu gălbenuşul puţin moale ce abia aşteaptă să fie spart de feliile de pâine prăjită. English Breakfast. Ceva mai bun nu există pentru un haplea matinal. I looove England, that’s for sure. Cel puţin la micul dejun.
Dar dacă e vorba despre cafea… încă puţin şi ajungeam în pragul depresiei. Închid ochii şi înghit. Să avem o zi minunată, asta ne dorim cu toţii. De ce să o stricăm de la prima doză de cafeină? Explicaţia a venit simplu: “She’s an alien. She doesn’t drink coffee.”
Bucuria revederii, sporovăieli, chicote şi îmbarcarea în maşină. E o zi mare azi. Read More »Stonehenge, Bath si English Breakfast. Desfasurarea actiunii. Londra partea 3.
E roz Luminoaso. Zburăm cu un avion roz. De când visam asta. Strâng din ochi şi păşesc cu dreptul în mijlocul de locomoţie. Găsim locuri in spate, trei doar pentru noi două. Mă aşez pe cel de lângă geam pe principiul că e mai bine noaptea, că oricum nu se vede nimic. Momentul decolării îmi place ca de fiecare dată. Dă fluturi în stomac. Fluturii de obicei sunt frumoşi.
Partea în care se caută culoarul de zbor nu e preferata mea plus că se pare că existau ceva probleme cu presurizarea. Păcăneau urechile mai rău că petardele în noapte dintre ani. Read More »si sa continuam cu continuarea. Londra partea 2
Povestea incursiunii britanice / londoneze începe cu mult înainte ca ea să se întâmple de fapt. Încurajările prietenilor m-au însoţit în cele câteva săptămâni premergătoare zborului aşa că atunci când a venit eram mai pregătită ca niciodată.
Am primit un “telefon” liniştitor de la o companie de asigurări nu de alta dar zborurile cu avionul nu sunt ceva uşor chiar dacă ar fi cel mai sigur mijloc de transport. Mi s-a spus la dorinţa de a pleca în pantaloni de munte (că tot e frig acolo) că doamne feri’ în caz de ceva n-aş vrea să fiu repatriată în pantaloni de polar dar totuşi în caz că se întâmplă ceva e mai bine că suntem mai mulţi şi nu ne plictisim în grup până la Doamne Doamne. Iar pe de altă parte poate să-mi fie oricâtă frică, dacă nu e ziua în care cad avioanele, nu cade nici al meu. Şi dacă e să cadă, pot să am frică sau relaxare 100%, că tot cade. Read More »Sa incepem cu inceputul. Londra prima parte
