Miercurea fara cuvinte si lumea celor care nu cuvanta, asta am pregatit astazi. Totusi nu ma pot abtine sa nu scriu cateva vorbulite, ma inspira natura.
Frumusetea se ascunde in cele mai nebanuite locuri. Coji scorojite de copaci, covoare de paie uscate, pietre reci si dure, toate iti pot oferi ceva placut retinei. Lumea celor care nu cuvanta e cea care face lumea noastra, a cuvantatorilor, mai frumoasa. Inima sa vezi e tot ce trebuie sa ai.
Auriu cu PalarieRead More »Din lumea celor care nu cuvanta
Ca-mi promovez mereu satul bunicilor e bine stiut. Toamna trecuta pe vremea aceasta povesteam cu dor in piept de el. A fost sa fie povestea mea de suflet desi putine cuvinte a mai avut. Fie vorba intre noi si patru pereti goi nici cu istorisirea emisa in lumea cea mare nu mi-e rusine deloc. Cum toamna a revenit draga de ea, cu tot cu ploile reumatice dragele de ele, m-am gandit si eu draga de mine sa revin cu o istorioara sovejeana.
Se spunea ca intr-o zi cu soare lipsa si cu doua dimineti o Andree plina de impuls fotografic (ceea ce nu o caracterizeaza defel) isi scotea din masina piciorusul delicat incaltat intr-un condur cu talpa Vibram calcand fix intr-o balta maloasa. Detalii demne de muritorii de rand fapt pentru care nu insist.Read More »Soveja, flori de toamna si file de istorie
Nu-s masterchef, asta-i la laba gastei de ghicit. Nici nu-mi doresc sa fiu, am altele pe care sa-mi dovedesc ca pot. Dar de data asta inspirata de emisiunea de mare succes de la proteveu am ales sa va impartasesc o reteta buna de te lingi pe degete.
Ciuperci cu cascaval la cuptor cu cartofi si vin. Reteta e simpla. Ciupercutele se lasa fara codita si se Read More »Secretul ciupercilor la cuptor
Fasaitul frunzelor sub picioare, rapaitul ploii, sunetul scos de tecile uscate de fasole ce crapa, de papusoi cand se curata cu razatoarea sau de perele ce cadeau pe pietrele din curte, toate reprezinta pentru mine toamna. Iarna e scartaitul zapezii sub talpa bocancului si sub sinele saniei, troznetele lemnelor in soba, fluieratul ceaunului cu mamaliga cand ramanea fara apa, si pocniturile plugusorului. Vara mi-o aduce aminte harsaitul coasei prin faneata si sfaraitul fanului uscat, iar serile erau mai vesele cu oracaitul broastelor si taraitul greierilor prin curte. Ciripitul pasarelelor, susurul apelor prea mari, mielutii ce behaie fericiti – aceasta e primavara.
Toate sunt redarile fonice ale anotimpurilor copilariei mele petrecute la Soveja, la bunici. Singurul pe care mi-l aduc aminte cu tristete este guitatul porcilor cand le venea sorocul de Craciun. Recunosc cu mana pe inima ca il vedeam destul de des friptura pe cocosul bunicii, cu trilurile lui ragusite de la 5 dimineata. Atemporal si mereu frumos – torsul pisicilor.Read More »Cugetari fonice
Mi-am regasit bunicii veseli si vioi chiar daca anii si-au pus amprenta asupra lor. Ca de obicei am nimerit la masa. Mancarica de cartofi cu muraturi si mamaliga aburinda. Buna mancarea de post daca e facuta de bunica. Rezist cu bine asediului de intrebari, de obicei aceleasi. Cum mai e la Bucuresti? Muncesc mult? Ce mananc acolo? Cum e la serviciu? Fac mult de la serviciu pana acasa? Am salar’ bun?…
Urmatorul capitol important al zilei. “Ce sa-ti mai dea bunica la tine? Niste oua? Am incondeiat pentru fiecare cate unul, hai sa ma ajuti sa le gasim. Am si niste cartofi buni in beci… da’ niste fasole nu vrei? Uite si niste morcovi, pastarnac. Si niste cascaval afumat. Aaa, si un cozonacel cu nuca si rahat… deseara daca nu ploua ma duc la Inviere. Daca e noroi nu mai pot urca Dealu Bisericii, mi-e frica ca alunec. Am imbatranit, nu ma mai tin picioarele.”Read More »Soveja, cozonaci, miei, oua icondeiate si Iisus din Nazareth
In sfarsitul de saptamana care s-a cam gatat am fost la Soveja sa imi vad bunicii. Ca de fiecare data cand ajung acolo imi aduc aminte de copilarie si imi dau seama ca nu o sa o mai traiesc vreodata, ca bunica e din ce in ce mai batrana si mai uituca, si in principiu ca nu mai e ce a fost. Nici ochii prin care priveam satul, ulitele, vecinii, cumpana, grajdurile nu mai sunt ce-au fost. Acum sunt mai miopi.
In schimb a ramas aceeasi pofta pentru mamaliga aburinda turnata din ceaun si pentru cascavalul perpelit pe cleste. Mirosul laptelui proaspat muls e neschimbat. Si toamna miroase la fel. E bine la tara. Pacat ca nu mai suntem copii.
Read More »Prima zapada pe toamna asta la Soveja