Revelion la munte

Revelion pe Valea Dobrei, Cindrel

  • by

Vara abia aciuată pe meleagurile noastre mi-a făcut mare dor de iarna mult iubită, de fulgii de nea, de viscol chiar, de aerul rece ce îngheaţă nările şi-l simţi până-n plămâni, de zăpadă ce scârţâie sub vibram, de parazăpezile ce-mi dau senzaţia că am picioarele mai lungi, etc… Dorul mă mistuie cu fiecare grad ce creşte-n termometru. Vorba unui prieten:  “ce să-ţi fac dacă eşti născută la copcă”.

Speaking of iarnă, vă las cu câteva poze şi mai puţine cuvinte că nu-mi aduc aminte prea multe de atunci, a trecut ceva vreme. Sunt realizate de revelion, trecerea din 2007 spre 2008. Am petrecut cu o gaşcă de montaniarzi la o căsuţă pe Valea Dobrei, în munţii Cindrel.

cindrel-valea-dobrei-revelion-24Read More »Revelion pe Valea Dobrei, Cindrel

Revelion Curmatura, Piatra Craiului

Bucuresti. Gara de Nord. 30 decembrie 2012. Orele 09.40 trecute fix. 10 grade cu minus in termometre. Masor cu atentie maxima gresia din gara, cine stie ce descopar. Topai de pe un picior pe celalalt. Nu-mi simt degetelele de la picioare iar cele de la maini ingheata pe o sticla de 2 litri cu apa plata. Nu gasesc manusile. Trenul pare ca ar vrea sa se gareze in ultimul moment, sa ne fragezim in asteptarea lui. N-avem locuri dar ce mai conteaza. Deseara o sa ma lafai in paturi moi la cabana, caldura sobei o sa ma moleseasca daca nu reuseste altceva intre timp, o sa dardai in drum spre buda sperand sa nu alunec, o sa-mi doresc un dus mai mult ca sigur la un moment dat, apa “oparita” de izvor va da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, cu putin noroc de vreme buna ajung si pe creasta… Un nou revelion la altitudine incepe, de data asta in Piatra Craiului, la Cabana Curmatura – 1470m.

revelion-curmatura-piatra-craiului-36

Read More »Revelion Curmatura, Piatra Craiului

Curmatura, revelion cu blana si mustati, part 1

Revelionul petrecut la Curmatura a fost mai fain decat ma asteptam, asta-i clar. Singura dezamagire WC-ul, care n-a fost chiar in fundul padurii din pacate. Doream cu ardoare retrairea senzatiilor hard-core de la Negoiu dar n-a fost sa fie. In rest numa’ de bine.

Prieteni vechi si noi dar toti faini, trasee micute dar pline de adrenalina, frontale cu baterii pe terminate si aproape bezna din Poiana Zanoaga, apa “oparita” de izvor care da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, mancare savuroasa si pe saturate, grade in pahare ce au facut din fiecare un mic Duncan MacLeod din clanul MacLeod in lupta cu frigul, soare caldut numa’ bun sa te bronzezi in timp ce dezlegi enigme alaturi de Minerva Tutovan, joci carti (wist, rent), ghicesti ce-i trece prin cap vecinului sau ce e pe fruntea ta sau esti ditamai strategul colonistilor din Catan. Dau o oaie pe niste grane… Stiu, sunt porcusorul roz? … E obiect? E din metal? Cam asa vuiau cuvintele printre enigmele Samuraiului.Read More »Curmatura, revelion cu blana si mustati, part 1

Apocalipsa, Paltinis si revelion la Rasinari

Acum ca am scapat de Apocalipsa ma simt mai bine. Ma stresa ideea sfarsitului lumii, tare rau imi parea sa se intample nenorocirea acum cand ma simt asa de bine in pielea mea, atat de tanara si cu multe draft-uri in tolba laptopului.

O mica strangere recunosc ca am avut in seara lui 21 pe masura ce inaintam in complexul ce imi adapostea locuinta deoarece se afla intr-o sublima bezna. Sa vezi ca suntem selectionati pentru sfarsitul lumii, alesii Enelului. Ca si Enelul asta nu isi poate alege decat un neam de supravietuitori si toata lumea stie ca viata la Rasarit de Soare e aspra, grea, te caleste si te tine in alerta. Pe scara blocului am intalnit si veriga slaba: “Doamna, se poate sa urc cu dumnevoastra? Ca mi-e frica.” aud de la un colocatar. Read More »Apocalipsa, Paltinis si revelion la Rasinari