Zapada si doage de lemn iuhei

Predeal, lectii de schi. Amintiri din copilarie

Zapada si doage de lemn iu-hei
Sunt doua grozave idei
Zapada si doi bocanci grei
Sunt doua nebune idei

Adjud, iarna lui ‘90 sau ’91, n-as baga mana-n foc. Nu era nimeni pe strada. Orasul dormea. Oarecum normal tinand cont de ora inaintata. Zapada stralucea sub lumina felinarelor. Alunecam pe zapada precum un Alberto Tomba cu fundite si echipament rosu. Numa’ ca spre deosebire de marele campion eu eram impinsa de tata de la spate. E mai greu sa iei viteza la ses, pe trotuar. Iu-hei. Sa vina domnu’ Tomba sa dea o tura de schi fond prin targu’ Adjudului de demonstratiune si apoi discutam. Iu-hei.

schi-adjud

Schi la Vrancart Adjud

Schiurile erau bleu cu o sageata in varf. Ezit intre Rubin, Topaz sau Safir. Bocancii se prindeau de schiuri cu curele cu catarame. Greu m-am obisnuit cu doagele dar si cand m-am tinut bine pe ele… Perseverenta fantastica a tatalui meu incepuse sa dea roade. Asa cum unii copii aveau meditatii la tabla inmultirii eu eram la ore intensive de schi, varianta pe nocturna.  Asta in timpul saptamanii. In week-end exersam ziua dand ocol stadionului Vrancart. Iu-hei. Copilarie chinuita domne’.Read More »Predeal, lectii de schi. Amintiri din copilarie