Studiasem hărţi pe bikemap, citisem impresii de pe bloguri, îmi povestise şi Carmen care urma să meargă şi ea pe traseu. Informaţiile erau aceleaşi. Toate spuneau că e greu, că e mare diferenţa de nivel, că e mult push-bike dacă nu eşti suficient de antrenat. Cu toate astea nimic nu mă putea convinge că nu am cum să nu fac faţă Secăriei. Doar dacă aş fi parcurs dinainte traseul (cu maşina) şi vedeam cu ochii mei cât e de urcat nu plecam atât de entuziasta la drum. De fapt nu cred că aş fi propus vreodată să mergem spre Valea Doftanei cu bicicleta dinspre Comarnic prin Munceii Secăriei.
Prima zi a însumat 23 km pe traseul Gara Comarnic (557m) – Secăria (978m) – Teşila – Trăisteni – Valea Negraşului – Pensiunea Izvoarele Doftanei, două urcări ce scot untul din oricine, una pe diferenţă de nivel de 400m şi încă una pe 200m, 4 ore şi 20 minute transpirate în care au alternat push-bike-ul cu coborârile în mare viteză, momente în care mă rugam să nu mă lase frânele că aia eram.
Comuna Secăria se situează la 8 km de oraşul Comarnic, între Valea Prahovei şi Valea Doftanei la o altitudine între 700 şi 1000 m.
Din traseu nu îmi aduc prea multe aminte decât că era frumos atunci când opream să ne tragem sufletul şi la coborâre deşi atunci nu vedeam prea multe din cauza grijei şi vitezei.
This is ten percent luck, twenty percent skill
Fifteen percent concentrated power of will
Five percent pleasure, fifty percent pain
And a hundred percent reason to remember the name! SECĂRIAAAA!!!!!
\m/
În Teşila am oprit la primul magazin pentru aprovizionare cu apă şi dulciuri. Eu am rămas afară de pază la biciclete timp în care am studiat cu atenţie posterul ce prezenta Festivalul Caşcavelei cu 3SE cap de afiş. Sărbătoarea este anuală iar caşcavalul cu denumirea locală caşcavelă am înţeles că e foarte gustos. Nu cred că întrece caşcavalul de la Soveja dar îi dau o şansă. În mod normal ar fi trebuit să ajungem şi noi la festival de curiozitate dar în calea evoluţiei a apărut un obstacol greu de depăşit, lenea. Nici nu ne-am dorit prea mult asta ca să fim cinstiţi.
Pe Bulevardul Biruinţei
Cazarea a fost la Pensiunea Izvoarele Doftanei. Ca să ajungi acolo, după primărie şi biserică, se iese în dreapta din drumul asfaltat ce străbate Trăisteniul. La capătul a trei kilometri hurducăiţi pe drum de ţară găseşti pensiunea. Din cauza acestor trei kilometri am şi ratat festivalul care era în partea stângă a şoselei. Odată ajunşi la umbră, mâncare şi hidratare nimic nu ne-a mai urnit înapoi.
A doua zi, după trei cafele şi un mic dejun mai mult fotogenic decât consistent, au urmat 34 km. Ruta a fost Trăisteni – Teşila – Lacul Păltinoasa şi Barajul Paltinu – Câmpina – Poiana Câmpina. La Poiana Câmpina se află de fapt staţia CFR Câmpina. Era o zi caldă de septembrie, mirosea a toamnă şi a linişte. Păcat că şoseaua a fost puternic circulată şi o mare parte din şoferi melteni incurabili.
în jurul pensiunii
Lângă pensiune am găsit un marcaj triunghi albastru pe care îl bănui că ar duce spre Munţii Grohotişului. Cum nu am cercetat amanuntit nu am suficiente date ca să afirm cu siguranţă.
Lacul de acumulare Păltinoasa este întins pe o lungime de peste 3 km.
Barajul Paltinu a fost terminat în 1971. Are o înălţime maximă de 108 m şi o lungime a coronamentului de 465 m.
Cheile Doftanei sau ale Brebului
Prieteni de drum!