În a treia zi de Varșovia prima țintă era clară, Łazienki Royal Park. Restul urmau să se aranjeze pe parcurs funcție de chef. Pentru mine o călătorie ca să fie plăcută trebuie să fie un echilibru între vânătoarea de atracții turistice și hrana pentru suflet și stomac.
Lângă noi se afla Sinagoga Nożyk căreia i-am dat o roată. Nu am intrat deoarece în fața ei erau câțiva oameni și înăuntru probabil se desfășura o ceremonie pe care nu am dorit să o deranjăm. Sinagoga a fost construită între 1898 și 1902 fiind singura care a supraviețuit ravagiilor războiului. A fost restaurată între 1977 și 1983 și este încă folosită astăzi de comunitatea evreiască.
Sinagoga Nożyk
Tramvaiul 10 spre Parcul Łazienki l-am luat dela Hala Mirowska, cea pe care o admiram de sus de la geamul apartamentului. Biletele le-am cumpărat elegant de la tonomat, mai greu a fost să găsim tonomatul.
Varșovia este orașul lui Chopin și monumentul din parcul Lazienki este una dintre atracțiile orașului. Acesta îl prezintă pe muzician gânditor lângă o salcie suflată de vânt. De 15 ani în apropierea monumentului, din mai până în septembrie, se țin în fiecare duminică recitaluri din muzica lui Chopin. În capitala Poloniei familia Chopin s-a stabilit la scurt timp după nașterea lui Fryderyk. Aici artistul și-a petrecut prima jumătate a celor treizeci și nouă de ani de viață, aici a învățat să cânte la pian încântând aristocrații cu recitalurile la pian și stârnind interesul presei.
Lazienki Królewskie, reședința ultimului rege al Poloniei Stanisław August Poniatowski, este unul dintre cele mai atractive palate și parcuri din Europa. Numele complexului Łazienki (băi în limba engleză) vine de la băile nobilimii poloneze din secolul al XVII-lea care au fost reconstruite într-un palat în secolul al XVIII-lea. Parcul Lazienki este alcătuit din trei grădini: Royal, Belvedere și Modernist întinzându-se pe 76 de hectare. În inima parcului se află Palatul de pe insulă (Pałac na Wyspie). Aici regele Stanisław August Poniatowski organiza faimoasele prânzuri de joi pentru oamenii de știință și artiști în care se discutau evenimentele mondene. Astăzi palatul servește drept muzeu care găzduiește colecția regală de picturi.
Casa Albă (Biały Domek) este o vilă construită între 1774 și 1776. Aici a locuit amanta regelui Stanisław August Poniatowski și, pentru o vreme, Ludovic al XVIII-lea în perioada 1801 – 1805 în timpul exilului său din Franța.
Palatul de pe insulă
Ghidurile turistice spun că Palatul de pe insulă este o bijuterie a arhitecturii poloneze. Confirm și chiar plusez, e mai degrabă o nestemată. Tare mult mi-a plăcut. Se poate și toamna să fi avut meritul său aranjând decorul la exterior. Dar nici cu interiorul nu mi-e rușine, spre deosebire de alte palate vizitate acesta mi s-a părut cald, mai puțin protocolar. Aș putea să locuiesc acolo.
O masă cu vedere
The Old Guardhouse, clădirea gărzilor se află lângă Palatul de pe insulă
Jan III Sobieski Monument
Castelul Ujazdów
Începuturile Castelului Ujazdów datează din secolul al XIII-lea dar de atunci a fost reconstruit de mai multe ori. La fel ca multe clădiri din Varșovia a suferit mari daune în 1944. Reconstruit 30 de ani mai târziu (1974) acum găzduiește Centrul de Artă Contemporană din Varșovia.
Odată văzut obiectivul zilei am băgat gorneta către British Bulldog Pub deoarece ne era tare foame. Pub-ul îl retinusem din ziua precedentă când trecusem pe lângă el, părea a fi ce trebuie pentru standardele noastre și nu ne-am înșelat. Nu am așteptat mult, am servit o mâncare de pub gustoasă la un preț corect și, în plus, ușa de la toaletă doamnelor merită văzută.
Până la British Bulldog Pub am mai admirat toamna de pe străzile Varșoviei
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
🙂 Ladies First
A urmat siesta, o plimbare pe Strada Krakowskie Przedmieście de-a lungul Traseului Regal, cea mai interesantă stradă din Varșovia care unește centrul vechi cu Castelul Regal de Palatele din Parcul Royal Łazienki și Wilanów. E drăguță dar nu am reținut prea mult din ea, poate din cauza că fiind prea multe obiective unul lângă altul s-a făcut amalgam în capul meu. Nici poze nu am făcut cine știe ce, îmi lăsasem inspirația în parc.
Krakowskie Przedmieście este parțial închisă traficului auto fiind transformată în alee pietonală pe porțiunea dintre strada Kapucyńska și Piața Władysław Łokietko.
Church of St. Joseph of the Visitationists este o biserica romano-catolică, una dintre cele mai notabile biserici rococo din capitala Poloniei. Construcția sa a început în 1664 și s-a încheiat în 1761.
Biserica Adormirea Maicii Domnului și a Sfântului Iosif cunoscută sub numele de Biserica Carmelită (Polonia: Kościół Karmelitów) este o biserică romano-catolică situată pe strada Krakowskie Przedmieście la nr. 52/54. A fost ridicată între 1761 și 1783 și este cunoscută pentru clopotnițele gemene în formă de cădelnițe.
Adam Mickiewicz Monument. Patriot, poet și omul care a inspirat romantismul în Polonia, Mickiewicz iese în evidență drept cea mai mare figură literară a Poloniei dar și o rază de speranță în sumbra perioada a opresiunii rusești. Implicarea sa în politică a dus la exilarea în est în 1824 de către rușii aflați la guvernare. În 1830 a încercat să se întoarca în Polonia dar a fost oprit la graniță și nu și-a mai văzut niciodată patria.
Cu toate că am ajuns de mai multe ori în Piața Castelului nu mi-am făcut timp să o pozez până în ultima zi. În centrul pieții se află unul dintre simbolurile orașului, Columna lui Sigismund, un loc preferat de întâlnire al locuitorilor Varșoviei. Monumentul a fost ridicat în 1644 de către regele Wladislaw IV drept tribut tatălui sau Regele Sigismund al III-lea. Regele este înfățișat ţinând în mâna dreaptă o sabie, simbol al curajului, iar în mâna stângă o cruce care simbolizează dorinţa de a ocroti oraşul de forţele răului.
Ce a mai rămas din după amiază am petrecut-o explorând străduțele înguste ale centrului vechi întărindu-mi convingerea că Varșovia este un oraș minunat, merită să fie văzut. În cele două zile jumătate la dispoziție noi nu am acoperit nici pe jumătate ce s-ar putea vedea și vizita.
Piața Kanonia
Piața Kanonia este o piață mică și cochetă care se află în spatele catedralei St. Martin. Numele pieței vine de la casele ce o înconjoară care au fost construite și locuite de către preoți canonici încă din secolul XV. În centrul pieței se află un clopot de bronz supradimensionat din secolul XVII care nu a sunat niciodată într-o biserica. Se spune că dacă îi dai roată de trei ori îți aduce noroc. Eu nu știam atunci zicala că sigur mă invarteam, puțin noroc nu strică niciodată.
Piața cu Sirena. Povestea sirenei am spus-o în primul post dedicat Varșoviei.
Spre seară ne-am intreptat către cartierul Praga, de cealaltă parte a răului Vistula. Iată ce am găsit pe wikipedia referitor la acest cartier din care noi nu am înțeles mare brânză deși pare drăguț. Era noapte, străzile nu erau foarte bine luminate și un sentiment de nesiguranță mă cuprinsese așa că nu am savurat cum trebuie experiența.
“Inițial Praga a fost o mică așezare situată pe malul estic al râului Vistula chiar vizavi de orașele Varșovia Veche și Mariensztat, ambele fiind acum părți din Varșovia. Deși au existat numeroase încercări de a construi un pod permanent peste râu, nici una nu a reușit, iar Praga a rămas o entitate separată de-a lungul secolului al XVIII-lea. Comunicarea între capitală și Praga a fost menținută de feriboturile private și, în timpul iernii, de gheață. În cele din urmă, în 1791, în timpul domniei lui Stanislaw August Poniatowski, Praga a fost atașată la Varșovia ca un cartier.
Spre deosebire de partea vestică a Varșoviei, Praga a rămas relativ neatinsă în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada de reconstrucție postbelică. Cartierul a renăscut după sfârșitul comunismului în 1989 când tinerii artiști s-au mutat în multe dintre fostele clădiri ale fabricilor în căutarea unor lucruri diferite de cele oferite de orașul vechi. Popularitatea crescândă a zonei a ajutat-o să se transforme într-unul din hub-urile creative ale Poloniei și Europei fiind descris ca unul dintre “cele mai trendy cartiere din întreaga Europă”.”
Cathedral of St. Michael the Archangel and Florian the Martyr – Minor Basilica.
Știu că mă repet dar niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Monument of the Prague Backyard Orchestra – sculptură în mărime reală
Am traversat Vistula noaptea, prilej să admirăm frumoasele lumini ale Varșoviei
Palatul Regal
N-am mai petrecut mult în oraș deoarece trebuia să ne trezim cu noaptea-n cap pentru a prinde avionul. Doar am trecut de la revedere pe la un pub irlandez cu nume explicit Irlandziki Pub unde lumea se distra cât cuprinde, era numa’ dans și voie bună. Aș mai fi stat vreo câteva ore dar m-am mulțumit cu cât s-a putut.
Răsăritul ultimei dimineți petrecute în Varșovia văzut de la fereastra apartamentului de la etajul 12
Avionul decola la 10.25, în consecință la 07.45 părăseam cu părere de rău apartamentul Alma unde am avut o ședere atât de plăcută. După calculele noastre aveam timp suficient, ne găsise Google maps aproape de noi, la Hala Mirowska, o varianta de autobuz care ne ducea la o gură de tren aproape de aeroport. Super combinație care ne scotea de mult mers pe jos până la gara centrală. După aproximativ 20 de minute de așteptat, timp în care autobuzul nu a venit în acea stație și nici nu l-am văzut trecând pe acolo, ne-am dat seama că maps-ul o greșise grav. Am luat-o la sprint spre gara centrală, 2 kilometri alergați în 15 minute, record personal. La ce avusesem timp acum ajunsesem la limita. Mai era și varianta taxi dar nu știu de ce am exclus-o, ajungeam mai ieftin să luăm taxi-ul decât să pierdem avionul și să plătim o noapte două de cazare și bilet de întors. Deși nu m-ar fi deranjat să mai petrec o zi două în Varșovia.
Surprizele s-au ținut lanț și la Warszawa Central Station. Aceasta cuprinde stația de metrou Centrum, gara de tren Warszawa Śródmieście dar și o serie de stații de tramvai și de autobuz, ceea ce o face un nod perfect în infrastructura capitalei Poloniei. Nouă din păcate nodul perfect ne-a jucat feste deoarece ne-am rătăcit printre etaje. Inițial am așteptat la un alt peron la nivelul solului și de fapt trenul nostru pleca de la subsol. Informații clare nu am găsit pe pancartele afisate și personalul de la casa de bilete nu știa engleză. Ne-am înțeles cumva prin semne și am nimerit trenul.
Din fericire totul a mers ca uns pe aeroport că altfel ratam decolarea. În avion am ajuns ultimii, după noi au tras ușa și imediat au început explicațiile măsurilor de siguranță. Probabil ne strigaseră și pe stație în aeroport dar nu am auzit din goana pe care o aveam. În concluzie, exceptând incidentul google maps, a fost o super excursie în care ne-am simțit bine și am avut parte de zile cu o toamna minunată.