Dimineaţa a început cu o stare de bine. Terminasem cu agitaţia vieneză, cu turismul sportiv. Cu toată alergătura după obiective la sfârşit când am tras linie am constatat că au fost puţine cele pe care le-am văzut comparativ cu ce are Viena de oferit. Urmau două zile liniştite într-un oraş mic, nu foarte aglomerat pentru o capitală europeană, cu un centru istoric cochet plin de viaţă, de străduţe înguste şi de clădiri frumoase, cu infrastructură pentru biciclişti, castele, turnuri şi palate. O capitală în centrul Europei, aproape de Est şi mult mai aproape de Vest decât ar fi Bucureştiul vreodată. Cu toate că cartierele sale au niţel iz comunist, acolo e de fapt viaţa reală şi dacă ar fi să mă stabilesc aş locui în acea zonă, Bratislava e un oraş în care mi-ar plăcea să locuiesc dacă aş avea ocazia.
Ne-am întâlnit cu Cristina în jur de orele 10.00 în SNP Square care era foarte aproape de hotelul unde eram cazaţi. Slovak Naţional Uprising Square (Námestie Slovenského národného povstania) este o piaţă în care în vremurile tulburi ale secolului XX au loc demonstraţiile. Noi din fericire am prins doar adunări prieteneşti în jurul unor beri seara, în timp ce ne întorceam la cazare.
După pupăturile de revedere am pornit la pas spre oraşul vechi, mai exact spre Poarta şi Turnul lui Mihail (Michael’s Gate) aka Turnu’ lu’ Maicăl. Până acolo am admirat Palatul Patriarhal, Biserica Franciscană şi multe alte clădiri vechi, frumoase şi aşezate cu gust, o plăcere pentru ochi.
Prima oprire a fost la un magazin cu cafea bună aşezat fix lângă Turnul lui Maicăl. Odată terminată licoarea dimineţii am cumpărat bilete şi am urcat în turn, unul dintre obiectivele turistice şi simbol al Bratislavei. Mi-a plăcut panorama oferită, nu e foarte înalt (51m) dar vezi în toate zările. Turnul este singurul care a mai rămas din zidurile oraşului, datând din secolul al XIV-lea. Pe lângă platforma panoramică turnul găzduieşte şi Muzeul Armelor, la un nivel intermediar.
Castelul din Bratislava văzut din Michael’s Tower
UFO, Catedrala şi Castelul toate văzute din Turnul lui Maicăl
Castelul din Bratislava, simbol al capitalei slovace, a fost următorul obiectiv vizitat. Urcarea până la el, deşi scurtă, pe acea vreme caniculară a fost greu de înfăptuit. Castelul are mai multe porţi de acces, noi am intrat pe Poarta Viena, principala intrare:
- Poarta Viena în sud-vest; construită în 1712
- Poarta Nicolae în nord-est; construită în secolul al XVI-lea.
- Poarta Leopold
- Poarta Sigismund în sud-est; partea originală a sitului cel mai bine conservată, construită în secolul al XV-lea – nu ştiu cum ne-am învârtit dar din fericire am trecut la plecare pe lângă această poartă cu o arhitectură superbă.
Dunărea, SNP Bridge cu turnul UFO şi pe fundal blocuri comuniste
Castelul din Bratislava – alb impecabil, ca în reclamele la Ariel
Mai multe cuvinte despre Bratislavský hrad am preluat de pe wikipedia deoarece eu nu m-am pregătit prea mult:
Clădirea castelului include 4 turnuri (unul în fiecare colț) și o curte cu o fântână adâncă de 80 de metri. Cel mai înalt turn este Turnul Coroanei, în sud-est, construit în secolul al XIII-lea, care a găzduit bijuteriile coroanei. Zidurile exterioare și coridoarele interioare conțin fragmente ale unor elemente de construcție gotice și renascentiste. La est de intrarea principală, se poate vedea poarta de intrare zidită în secolul al XVI-lea. În spatele intrării, există un coridor boltit și apoi niște scări mari în stil baroc, care duc la expoziții ale Muzeului Național Slovac (Slovenské národné múzeum). Partea stângă a laturii sud-estice a clădirii găzduiește cele patru săli ale Camerei Comorii (deschisă în 1988), cu o colecție a celor mai importante descoperiri arheologice și a altor obiecte găsite în Slovacia, inclusiv statuia preistorică intitulată „Venus din Moravany”. Al treilea etaj găzduiește expoziția „Istoria Slovaciei”. Primul etaj din partea de sud-est a clădirii găzduiește camerele Parlamentului Slovac – Consiliul Național al Republicii Slovace – inclusiv mobilă din secolul al XVI-lea. Partea de nord a clădirii – fosta Capelă în stil baroc, găzduiește sala de muzică în care se țin concerte. Curtea include intrarea în Sala Cavalerilor.
Catedrala St. Martin
Poarta Sigismund
Zámocké schody
Miau
St Martin’s Cathedrale
Prima şarjă de cultură fiind încheiată ne-am tras sufletul pe o terasă la umbra frumoasei Catedrale St. Martin, al cărei farmec de fapt pentru mine a fost dat de graffiti-urile micuţe şi desenate în detaliu. Altfel ar fi fost doar o catedrală gotică/romano-catolică din secolul al XIII-lea în care au avut loc încoronările monarhilor austroungari în perioada 1563 – 1830.
Până la catedrală am coborât pe strada Zámocké schody care la sfârşit s-a dovedit a fi foarte fotogenică, abordând stilul îngust, în trepte şi şerpuit printre clădiri vechi decorate cu graffiti-uri sau cu iederă.
Castelul Devin a urmat pe lista de văzut a zilei. Îl admirasem în ziua precedentă de pe catamaran şi eram curioasă cum se vede şi în sens invers. Se află la 10 kilometri de Bratislava şi poate fi uşor accesat cu maşina personală sau dacă nu o ai cu transportul public. Autobuzul l-am luat din autogara SNP Bridge care e foarte uşor de găsit. Mai greu a fost să găsim punctul de plecare al autobuzului care nu era de la unul din peroanele vizibile în autogară ci pitit după un picior de pod.
De unde te lasă maşina mai ai încă aproximativ 1 kilometru de parcurs per pedes. În total se fac 40 minute, 25 minute cu autobuzul şi încă 15 pe jos. N-ai cum să ratezi castelul, din şosea este o săgeată ce indică direcţia şi în puţin timp îl zăreşti şi pe dumnealui mândru cocoţat în vârful dealului veghindu-şi ţara, Dunărea şi Moravia.
Râul Morava
Confluenţa dintre Dunăre şi Morava
Poziţie strategică
Turnul Maiden deasupra confluenţei dintre Dunăre şi Morava
Castelul Devin este o ruină din anul 1809, “datorându-şi” declinul lui Naopleon care a ordonat să fie distrus. Cu toate astea este o ruină frumoasă şi maiestuoasă, mi-a făcut mare plăcere să o vizitez. În grotele castelului superior se află expoziția permanentă “Dezvoltarea arhitecturală a Castelului Devin” care prezintă istoria castelului în secolele XI-XIX.
Seara am închis-o în glorie în KGB Pub un local cu design retro comunist: desene cu Lenin şi Stalin şi alţi flăcăi mondeni pe pereti, mobilier tapiţat de culoare roşie, simbolul secera şi ciocanul omniprezent, numeroase obiecte de decor din acea epocă nu demult apusă etc. Mi-a plăcut mult ideea de unde şi numărul mare de poze realizate.
La întoarcerea spre cazare am trecut pe lângă aceeaşi piaţă SNP Square unde o aşteptasem pe Cristina dimineaţă. Era plină de tineri ce socializau în jurul unor pahare de bere aşezaţi fiecare pe unde apucă. În piaţă se află un local ce serveşte bere craft şi seara scoate câteva mese şi scaune care atrag clienţii ca muştele la miere. Ne-a plăcut atmosfera şi am zis că în următoarea seară să stăm şi noi acolo la socializare. N-am stat atunci deoarece nu voiam să ne ducem la somn foarte târziu, aveam planuri mari pentru următoarea zi. Urma să mergem cu trenul la Brno, în Cehia.
