Muntele Templului a fost o dorinţă încă din prima zi petrecută în Ierusalim dar din cauza programului scurt de vizitare pe care îl are dar şi a lipsei de organizare caracteristice nu am reuşit să îl vedem. Mai aveam o zi la dispoziţie şi trebuia remediată de urgenţă această situaţie. Deşi ne-am grăbit şi am băgat pe fugă micul dejun, fiind deja experţi în a găsi ceea ce ne place la bufetul suedez, ne-am dat seama că tot nu vom prinde orele de vizită de până în prânz.
În Oraşul Vechi am intrat pe poarta Jaffa, cea pe care ne făcusem intrarea triumfală in prima zi. Acolo, din greşeală, am descoperit accesul către Zidurile Oraşului Vechi (Ramparts Walk) urmărind cu ochii o ceată de turişti spanioli super gălăgioşi pe care i-am şi identificat ca fiind colegii noştri de hostel. Erau imposibil de uitat deoarece aveau pe haine logo-ul unei bande de luptători, tare rău îmi pare că nu îmi mai aduc aminte cum se numea. Dar sigur exersau în timpul liber în stilul Van Damme că prea făcea unu dintre ei şpagatul pe ziduri, din toate poziţiile.
De pe ziduri am admirat panoramic, în afară de şpagatul colegilor de hostel, oraşul nou, Turnul lui David, Biserica Adormirii Maicii Domnului, Valea Kidron, Muntele Măslinilor, Cimitirul Evreiesc etc.
Unul dintre punctele de acces pe Zidurile Oraşului Vechi
Turnul lui David pe fundal
Ierusalim, partea modernă a oraşului
Eram supravegheată
Biserica Adormirii Maicii Domnului
Cimitirul Evreiesc în stânga şi Silwan, cartierul palestinian, în dreapta imaginii
pe fundal Cupola Stâncii
În dreapta Dung Gate
Am coborât de pe ziduri în dreptul uneia dintre intrările securizate din zona Zidului Plângerii şi ne-am zis hai să îl mai vedem odată dacă tot am ajuns acolo. Cum stăteam la coadă la intrare am remarcat că ea se împărţea în două şi coada din dreapta mergea pe repede înainte ducând unde oare??? Direct la Muntele Templului. Vorba aceea… să fii, noroc să ai.
Pe esplanada Muntelui Templului se înalță sanctuarul musulman Cupola Stâncii, Moscheea Al-Aqsa și o serie de clădiri anexe. Platforma Muntelui Templului este înconjurată de ziduri de susținere, dintre care cel mai vestit este Zidul de apus sau Zidul Plângerii.
Zidul Plângerii văzut din pasarela ce duce la Muntele Templului
Moscheea Al-Aqsa este un lăcaș de cult islamic prevăzut cu o cupolă de argint.
Moscheea Al-Aqsa este cea mai mare moschee din Ierusalim, poate găzdui 5000 de persoane în ea și în jur. Este construită într-un amestec de stiluri. În timpul Regatului cruciat al Ierusalimului , moscheea a fost utilizată ca un palat și a fost numită Templul lui Solomon.
Musulmanii și arabii obișnuiesc să numească într-un sens larg „Moscheea Al Aksa” întreg complexul Al Haram Al Sharif de pe Muntele Templului, care include și Domul Stâncii, 17 porți și patru minarete în cele patru colțuri ale Muntelui, în vreme ce în lume denumirea Al Aqsa este folosită mai ales cu sens restrâns – pentru clădirea moscheii cu cupola de argint. Aceasta este denumită de arabi Al Qibli și, spre deosebire de alte moschei, nu are un minaret propriu, minaretele care o slujesc fiind cele patru minarete exterioare de pe munte.
Cupola Stâncii, cunoscută și sub numele greșit de Moscheea Omar, este un sanctuar islamic, unul din cele mai cunoscute locuri în Ierusalim. A fost construit între anii 687-691 de califul Abd al-Malik, fiind cea mai veche construcție islamică funcțională din lume. În direcția pietrei peste care s-a ridicat domul se stabilise în trecut prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca.
Conform tradițiilor islamice, piatra din centrul domului este locul unde Profetul Mohamed urcase într-o lungă călătorie de noapte către Rai, probabil în anul 621 d.Hr, alături de îngerul Jibril. Acolo a întâlnit mai mulți profeți, precum Ibrahim (Abraham) și Musa (Moise), și i-au fost oferite rugăciunile islamice dinainte să ajungă iar pe pământ. Un citat din Coran spune că Muhamed a plecat într-o călătorie de noapte instatanee de la al-Masjid al-Haram (“moschee sfântă”, interpretată ca fiind la Mecca) spre al-Masjid al-Aqsa (“moschea cea mai îndepărtată”, interpretată ca fiind în Ierusalim).
Cupola Stâncii
Pe pereții domului de piatră sunt înscrise pe o friză de mozaic următoarele cuvinte: “Binecuvântat fie trimisul și robul vostru, Iisus fiul Mariei, și fie pace asupra lui în ziua nașterii și în ziua morții și ziua în care a Înviat. Este un cuvânt de adevăr de care ei se îndoiesc. Nu poate Dumnezeu să ia un fiu. \Fie slăvit când se hotărăște asupra unui lucru, El doar îl spune și se îndeplinește.” Acesta pare a fi cel mai timpuriu citat existent din Coran, cu data de 72 după Hijra (sau 691-692 DH), pe care istoricii o consideră ca fiind anul construcției Domului.
De la soare am încercat să intrăm în subteran în Tunelul Zidului de Vest (The Western Wall Tunnel) dar era cam complicat, bilet cu programare peste prea multe ore. Am ajuns în schimb în catacombele Oraşului lui David, un alt loc care merită vizitat în Ierusalim. Ce m-a impresionat este că la un moment dat drumul se separă în două căi, un tunel pe uscat şi unul care merge pe albia subterană a unei ape tumultoase. Turiştii pot merge pe oricare dintre cele două căi dar la cea cu apă trebuie neapărat să aibă sandale rezistente, costum de baie deoarece apa în unele zone trece de brâu şi lanternă frontală că e o mare beznă. Din păcate nu aveam nici o piesă din cele enumerate mai sus aşa că am urmat drumul cuminte şi uscat.
Belvedere de la Beit Hatzofeh, punctul 1 de pe harta Oraşului lui David. Muntele Măslinilor, Cimitirul Evreiesc şi cartierul Silwan
Silwan este un cartier predominant palestinian la marginea Orașului Vechi, situat în Ierusalimul de Est. Patruzeci de familii evreiești locuiesc de asemenea în zonă. Silwan a început ca un sat agricol, datând din secolul al VII-lea, în conformitate cu tradițiile locale. Cea mai veche mențiune a satului este din anul 985. Din secolul al XIX-lea satul a fost încet încorporat în Ierusalim până a devenit un cartier al acestuia.
Oraşul lui David, intrarea în tunelul cu apă
Canaanite Tunnel – City of David
Belvedere spre Silwan
Sistemul central de drenaj al Ierusalimului a fost construit la sfârşitul primului secol Înainte de Cristos.
Şantierul arheologic Givati, situat în Valea Tyropoeon, este adiacent orașului lui David fiind cea mai veche parte Canaanită și Israelită a Ierusalimului.
Din City of David ne-am întors în Oraşul Vechi unde neplanificat am dat de Via Dolorosa la opririle V, VI şi VII. Tot neplanificat am ratat următoarele opriri deoarece, la un moment dat, uitându-ne după tarabe am părăsit Via Dolorosa fără să realizăm.
Via Dolorosa – A cincea oprire. Simon din Cirine ridică Crucea Domnului, spre a-L ajuta
Via Dolorosa – A şasea oprire. Veronica şterge chipul lui Isus cu marama
Via Dolorosa – A şaptea oprire. Isus cade a doua oară
Am ieşit pentru ultima oară din Oraşul Vechi pe frumoasa poarta Jaffa îndreptându-ne spre parcul Sacher, ca să vedem şi ceva din oraşul nou. Am trecut prin Centrul Comercial Mamilla care e foarte cochet, cu multe statui drăguţe şi bineînţeles plin de magazine. Parcul Sacher nu m-a impresionat, era cald şi zăpuşeală şi nici o terasă unde să te răcoreşti. Am urcat pe aleile sale până la un punct destul de înalt unde am găsit Observatorul de Păsări unde nu era nici măcar o pasăre care să se lase observată. Bineînţeles că nici eu nu am avut răbdare să aştept, că sigur s-ar fi ivit ceva până la urmă.
Centrul Comercial Mamilla
Vedere din parcul Sacher
Ultima oprire a zilei a fost la Yehuda Market care ne-a plăcut şi mai mult prin amalgamul care o reprezintă. Ziua este o piaţă în toată regulă cu tarabe pline de fructe, legume, dulciuri, produse de panificaţie, peşte şi câte şi mai câte. Seara se schimbă radical într-un loc de ieşire în oraş plin de puburi, baruri, fast-food-uri şi cofetării. Până la acel moment ajunsesem la Yehuda Market doar seara când era varianta cu viaţă de noapte. La lumina zilei cu greu am găsit printre tarabe barul în care ne distrasem în prima seamă – Beer Bazaar.
Ingredientele falafelului demenţial “with everything”
Dulcegării
Halva, multă halva. Mahane Yehuda Market
Am servit o răcoritoare două cu ochii în seminţe şi floricele de porumb, am găsit un fast food cu un falafel demenţial şi cu burta pusă la cale ne-am retras în glorie la hostel. Am zis noi că ne mai întoarcem dar oboseala a fost mai puternică decât voinţa. După un duş binefăcător am adormit ca un prunc pe fundalul sonor al unui turneu de snooker trezindu-mă dis de dimineaţă alarma ce dădea semnalul de plecare. Am părăsit Ierusalimul cu promisiunea că mă voi întoarce. Sper să mă ţin de ea.