“Tu fată, când mă uit la tine îmi aduc aminte de păpuşile de la fabrica “Arădeanca”“. Aşa îmi zicea prietena mea bună din Baia Mare când ne întâlneam pe modulul din P6, Regie, Bucureşti. În restul timpului sunt cam moldoveancă din Adjud, Andreea Bălbărău pe numele de scenă. Om… muncesc mult, trăiesc intens, mă bucur, mă enervez, iubesc, urăsc… Merg cât de des pot la munte, de acolo îmi iau energia.”
De unde vine subtitlul blogului, “Tovarăşi, până mâine să-l tundeţi!”? De la Florian Pittiş. Pe când meditam profund la titlul acestui blog tocmai aflasem vestea morţii lui…. tristă zi. Mai jos, un citat dintr-un articol. Nu ştiu de unde l-am luat, chiar nu ştiu:
“Un rebel, cu părul lung în vânt, care a întruchipat tot avântul şi libertatea unei generaţii. Virgil Ogăşanu îl numeşte pe Pittis “artistul fără sfârşit” şi-şi aminteşte cum, cu un sfert de veac în urmă, comuniştii voiau să-l tundă.
“Ce înseamnă asta, tovarăşi?” Suzana Gâdea venise pe la începutul anilor ‘80 la vizionarea unui spectacol la Bulandra, povesteşte Ogăşanu, fost director al teatrului. L-a văzut pe Moţu cu plete pe scenă.
“Tovarăşi, până mâine să-l tundeţi neapărat”, a decretat ministrul culturii. “Nu se poate să rămână pletele astea. Ce înseamnă asta, tovarăşi???”, s-a oţărât ministresa faţă de atitudinea celui ce încalcă ordinea şi disciplina de partid. “Tovarăşă ministru, îl tundem imediat”, au calmat-o colegii lui Moţu.
“Pittiş mai are plete?”, s-a interesat Gâdea zilele următoare. “Nu mai are! S-a tuns imediat, tovarăşa”, au informat-o colegii care-l iubeau şi-l apărau pe cel cu care împărţeau celebra “cabină 16” de la Bulandra. Acum cabina, “cu frigider şi televizor şi ţigări Carpaţi şi sticle cu bere”, unde vieţuia Pittiş în teatru, a devenit… o cabină a pompierilor, spune Ogăşanu.”