Bisoca climb. E bun cozonacul dar e bun și pedalatul!

  • by

Plănuisem de ceva vreme să urcăm pe bicicletă din Vintilă Vodă până sus în deal la Bisoca via Săruleşti. Şi am tot amânat şi amânat din varii motive până la momentul Paşte 2019 când am mers cu căţel cu purcel, inclusiv cu biciclete, într-una din frumoasele zone de deal ale judeţului Buzău. Startul s-a dat în Duminica Mare, că oricum eram relaxaţi, nu aveam nimic de făcut şi mâncasem suficient de mult cât puteam să susţinem efortul cu vârf şi îndesat. Vorba înţeleptului, găsită pe facebook: E bun cozonacul dar e bun și pedalatul!  Tare rău îmi pare că nu îmi aduc aminte autorul zicalei. 

Călătoria dus întors a fost dus întors pe ruta Vintilă Vodă – Săruleşti – Pensiunea Lacul Limpede, DJ204C + DC199, constând în 42:18 km, 5:03:12 Moving Time, 1.239m Elevation, viteză 8.3km/h, maxim 26.3km/h, timp total 6:21:44 – date preluate de pe Strava şi adunate sub numele haios de Bisoca Climb. N-a fost uşor, n-a fost nici greu. Nu am scos un timp de olimpiadă dar măcar m-am chinuit. Ba chiar am primit şi o medalie virtuală de la Strava, 8th overall pe DC199 Climb. Atât s-a putut. 

Spre Sările-Cătun, sat în comuna Sărulești
Primăvara într-o poză

Despre drum nu pot spune decât că mă aşteptam să fie în mare parte asfaltat dar cei care se ocupă de infrastructura României au ţinut să ne ofere o surpriză, nu foarte plăcută, care ne-a ţinut în priză până la sfârşitul zilei: mai mult de jumătate nu că nu era neasfaltat ci era acoperit cu pietricele din acelea de îţi fac roata din spate să alunece când îţi e lumea mai dragă. Evident cu roata zbori şi tu iar la sfârşit numeri juliturile. Din fericire am scăpat doar cu sperieturi, nu am luat contact cu pământul.

Asfalt, nu ne batem joc…

Cea mai gravă dezamăgire am avut-o însă la punctul de finish al traseului, la Cabana Lacul Limpede pe care o visam cu terasă, o bere rece şi nişte apă că o terminasem pe a noastră de ceva vreme. Numele de Cabana îmi hrănise aşteptările, că dacă ştiam de la început că e pensiune nu mai visam. Era închisă pentru public, avea oaspeţi de Paşte şi nu servea exteriorul. În plus, fundalul sonor, manele la maxim, mi-au accentuat starea de nervozitate şi mi-au dat un avânt fantastic la întoarcere. Care întoarcere a fost mult mai uşoară evident, am coborât ce urcasem şi am urcat ce coborâsem.

În rest excursia a fost tare faină, plaiurile buzoiene sunt minunate primăvara şi în orice anotimp de fapt. Are judeţul acesta multe locuri de văzut, sper să reuşesc să le vizitez pe toate şi să şi povestesc despre ele. Până acum m-am minunat de: Focul Viu de la Terca (comuna Lopătari), dealurile de la Mărgăriteşti, Vulcanii Noroioşi, Lacul Mocearu şi Plaiul Nucului. M-am plimbat cu bicicleta pe la poalele Penteleului, prin partea de Lopătari – Meledic cu munţii de sare şi lacul omonim dar şi prin aria Mizil – Sărata Monteoru (La Vuelta de Buzău). Bine, numai plimbare nu a fost, la cât am împins la bicicletă pe urcarea de la Leiculeşti meritam o medalie de Sisif. Sărata Monteoru am vizitat-o de mai multe ori de fapt, în copilărie am fost în tabără acolo, mi-a plăcut să mă bălăcesc în ştrandul cu apă sărată. Nu în ultimul rând am făcut o tură minunată prin Munţii Siriului cu dormit la cort la Lacul Vulturilor. Urmează trovantii de la Ulmet, așezările rupestre de la Bozioru, vreau să cuceresc neapărat înălţimile Penteleului şi tare mi-ar plăcea să revăd Lacul Vulturilor. Cam atât pe unde scurte, revin. 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.