Se făcea că e aproape sfârșit de august și sfârșit de săptămâna iar în fața noastră se așternea un week-end de petrecut la Vintilă Vodă. Ca să fim siguri că nu ne plictisim am luat și bicicletele cu noi, poate poate ne iese și de un traseu dacă ne încadrăm dus întors pe lumina zilei. Din fericire ne-am organizat să ajungem la o ora decentă ca să avem timp de povești, masă, echipare și plimbare pe două roți.
La 15.30 dădeam start traseului care a adunat la sfârșit, pe Strava, 24.08 km / 2:23:19 timp în mișcare și 459m diferență de nivel pe plus. Am parcurs Vintilă Vodă – Sârbești – Beșlii – Mânzălești – Dealul și Lacul Meledic și retur.
A fost o ieșire scurtă, fără întâmplări majore, din care îmi aduc aminte doar o stare de bine și puțin efort. Mai îmi aduc aminte și un drum DJ203K decopertat plin de praf pe lângă Muntele de Sare de la Lopătari, Pensiunea Meledic lăsată în paragină, la fel și lacul Meledic cu împrejurimile neîngrijite. Amintirile mele legate de acel loc erau frumoase cu un lac înconjurat de sculpturi nu de stufăriș necuratat cu anii. Prezentul mi-a lăsat un gust amar.
Dus întors drumul a fost comun mai puțin ultima parte unde am făcut un minicircuit. La dus la intersecția cu drumul ce duce spre Grunj, noi am mers drept înainte pe același DJ203K pe lângă Muntele de Sare de la Lopătari până la o altă intersecție tot la dreapta ce spune că ai trei kilometri până la pensiunea Meledic. De acolo a început urcușul când mai pronunțat când mai lin, tot pe drum plin de pietriș neprietenos și alunecos sub roți. Am mers jumătate de drum pe bicicletă jumătate pe lângă, chiar am fost mulțumită de prestația mea la sfârșit. Pauza cea mare am luat-o la Pensiunea Meledic unde ne-am împrietenit cu o pisica până s-a prins că nu avem ce să îi oferim de mâncare și ne-a întors mândră spatele, cu coada pe sus.
După pauză și învârtit în jurul lacului, din vârful dealului am coborât pe altă parte cu părere de rău, lăsasem câteva locuri nepozate la urcare. Coborârea a fost plăcută până la ultima parte care dădea în drumul de Grunj. Pe alocuri am avut parte și de o pantă de 25 grade cu minus, ne duceam în bot și fără să fim pe bicicletă. Am încercat să îi fac o poză lui Bossulică în picioare pe două roți dar oricât am încercat în poziție verticală nu am reușit să îl țin. Așa că l-am întins pe jos iar poziția asta ca din tranșee m-a făcut să intitulez poză “Eroul de la Mânzălești”, așa să îi rămână numele.
Frumos și corect ai descris mersul vostru în zona Mânzălești, Meledic, Lopătari.Cu mult efort și multă muncă am construit pensiunea turistica Costin Meledic.Pacat ca nu a fost sprijin și de la primăria Mânzălești, lăsată în paragină pensiunea și locurile pline de mister vor suferi.