Zona Buzăului cu Varlaam şi Penteleu erau de mult pe listă dar nu le-a venit niciodată timpul până pe 1 iunie 2018 când am sărbătorit copilăria în week-end prelungit, bine ar fi să fie cât mai multe minivacanţe. Per total a fost o ieşire de leneveală în care am reuşit să facem şi puţină mişcare.
Bâsca Mare la Varlaam
Am servit mâncare foarte bună la pensiunea Varlaam. În imagine dulceaţa de cireşe amare.
Într-o zi am încercat traseul spre Vârful Penteleu pe bandă roşie de la Cantonul Cernatu, unde am lăsat maşinile. De fapt traseul începe înainte cu o sută două de metri şi o ia pieptiş prin pădure dar era mascat atât de bine încât am ratat startul. Din fericire drumul forestier ce pleacă de la canton se intersectează cu potecă ce vine din pădure şi nu ai cum să te rătăceşti. Nu am mai mers mult de la intersecţie. Era evident că nu aveam şanse să facem traseul pe lumină până la sfârşit (plecasem în jur de 12.00 de la canton), se auzeau tunete în depărtare (vremea conform prognozelor numai prielnică drumeţiei nu se anunţa) şi nici mâncare nu aveam la noi. Nu am fost dezamăgită deoarece nu plecasem cu aşteptări, mai degrabă am fost mulţumită de frăguţele servite de mama natură şi de minunata urmă de urs găsită pe forestier.
Indicator la Cantonul Cernatu. Spre Vârful Penteleu la stânga, 3h 30min pe bandă roşie. Tot pe bandă roşie dar la dreapta poţi să mergi spre Valea Teherău 9h 30 min şi intersecţia Titilău 4h 30min.
Urmă de urs
Încotro
La întoarcere, pe coborâre, am găsit şi poteca prin pădure. Aceasta scurtează mult traseul faţă de forestierul pe care am urcat. E destul de abruptă pe ultima porţiune dar măcar scapi rapid de drum. Oricum frăguţele de pe marginea drumului le mâncasem pe toate, nu mai aveam ce găsi.
Marele Boss
Seara am băgat puţin şi bicicleta pe drumul pe care mersesem spre Cantonul Cernatu, ştiam că primii doi kilometri sunt asfaltaţi şi mai ştiam şi o punte suspendată şi fotogenică, prima pe dreapta cum mergi spre munte. A fost atât de fain încât nu mă mai săturam, am făcut drumul dus întors de mai multe ori. Nu se compară cu nici o plimbare prin Bucureşti, nu contează ce parc ai încerca. Aerul de munte, peisajul, liniştea, cântecul greierilor nu le găseşti în capitală şi nici o punte suspendată cum sunt cele peste Bâsca din legendara Ţară a Luanei.
Fix ca în Bucureşti la oră de vârf nu?
Siiinguuuur, atâââât de siiingur
Duminică înainte de plecare am făcut un traseu cu bicicleta pe acelaşi drum spre Penteleu, de data asta mergând mult mai mult până aproape de Cantonul Cernatu. Am avut o primă oprire la puntea suspendată şi fotogenică pe care Bodo s-a dat călare pe două roţi. Eu doar am filmat de la margine, curaj de mai mult nu am avut. nici măcar să traversez toată puntea per pedes. A doua oprire a fost la Ferma de sub Penteleu, o cazare de care am auzit multe lucruri bune şi am vrut să vedem mai de aproape cum stă treaba. E frumos acolo, dă bine în poze.
S-a nimerit să se sărbătorească în acea zi Ziua Internaţională a Bicicletei, am petrecut cum se cuvine.
Perfecţiunea doar natura ne-o poate da
Omide. Lipsesc Oache și Scăpărici 🙂
