Nu concuram cu alte tari la capitolul relief muntos pentru ca nu are rost – oricum am invinge. La noi lupta se da la capitolul ministerul de interne. Impaduriti sau golasi, ierbosi sau pietrosi, abrupti sau lini, salbatici sau mai circulate? Pesteri, lacuri, defileuri? Fauna cat cuprinde. Ce doreste caprioara? Un ursulica mormaitor in zmeuris? Sau un lupulica hamesit cu toata haita dupa el? De toate ne ofera, noi sa fim dispusi sa primim cat au ei sa ne dea.
In copilarie ai mei parinti au avut grija sa ma plimbe des pe drumuri de munte iar eu le-am continuat initiativa cum am stiut mai bine. Astfel, pana la zilele acestei scrieri am vazut cativa muntisori la noi in tara. Nu multi dar nici putini – cat sa imi fac o idee. Fiecare dintre ei m-a impresionat prin ceva iar la capitolul maiestuozitate Fagarasul e primul. Nu e muntele meu preferat am altii asezati mult prea bine la inimioara dar daca e de prima impresie Fagarasul taie asa putin rasuflarea. Pe crestele sale te simti mic si fara rost, asa cum m-am simtit pe traseul de la Balea la Podragu, zi de vara pana-n seara.
Prima incursiune Fagaraseana a avut loc in vara anului 1998. Impreuna cu familia am urcat la Balea Lac prin Valea Balii, cu plecare de la Balea Cascada. Nu imi aduc aminte prea multe, doar gura cascata pe care am avut-o toata ziua. Plus intalnirea cu o turma de oi pazita de cativa caini ciobanesti romanesti autentici pana la ultimul fir de par si ultimul canin. Fiecare trona pe cate o stanca si slobozea din cand un cand un latrat puternic. Ecoul le dubla simfonia ceea ce ne-a impresionat mai mult decat se cuvenea. Inaintarea nu mai era o optiune. Facem stanga-mprejur si la vale de unde-am venit. Dar nu pentru mult timp. Turma se miscase si noi treceam prin mijlocul ei acum. Iar spatele era tinut de un berbec in putere cu coarnele-n inele si suparat pe deasupra. Zic suparat deoarece rama cu dreptu-n pamant mai de facuse o groapa iar privirea ii era fixa si indreptata spre noi. Facem iar stanga-mprejur si trecem printre caini fara regrete.
Din ’98 multe ture au urmat in Alpii Romaniei. Povestirea de azi este dedicata unei astfel de iesiri, inceputuri in ale muntelui plimbat cu rucsac mare si greu in spate, o mica intalnire cu 24 membri Alpinet pe creste la peste 2000 de metri in luna lui Cuptor a anului 2008. La acea vreme Emi a povestit frumos si precis iesirea noastra dar imi incerc si eu norocul.
Traseul: Balea Lac – Saua Capra, Lacul Capra dar si Fundul dansei – Fereastra Zmeilor – Trei Pasi de Moarte – Monumentul Nerlinger – Parul de Fier – Arpasul Mare – Vf. Mircii – Podul Giurgiului – Saua Podragu – Cabana Podragu pentru unii sau Moldoveanu pentru altii, functie de puteri.
Tarziu in noapte instalam corturile la Balea Lac. Somnul nu vine prea usor dat fiind faptul ca eram in panta si alunecam cu tot cu izopren in coltul cortului cand ne era lumea onirica mai draga. Dimineata vine prea repede, capul e tulbure si greu, cafeaua pare amara, fara rost si chiar obositoare, rucsacul nu se lasa umplut iar urcusul pana-n Saua Caprei nu face bine la moral.
Cabana Balea Lac
Urcare spre Saua Caprei
Transfagarasan
Profil
Din Fundu Caprei spre Trei Pasi de Moarte. Pe fundal vedem Vf. Podragu cel ascutit (2456m).
Inainte de el Arpasul Mare (2468m) si Arpasul Mic (2456m) in prim plan
Amintirile placute se leaga de reintalnirile cu alpinetii. Cu unii nu ma vazusem de jumatate de an pe putin, de la revelionul de pe Valea Dobrei. Aveam multe de povestit asa ca timpul a trecut repede. Nici nu mi-am dat seama cand am trecut pe sub Revolver si am ajuns in Fundul Caprei. O da, suna bine sa ajungi in Fundul Caprei…
Poteca ne poarta pe sub peretii verticali ai Arpaselului pe grohotisuri taiate din cand in cand de limbi groase de zapada. Traversam cu grija deoarece sunt inselatoare, nici nu stii cand poti pleca la vale. Urmeaza un picior de munte care ne scoate la Fereastra Zmeilor (Fereastra Mica a Arpasului). Il urcam din greu, inspirand aer fierbinte de munte puternic odorizat de cacareze de oaie. In combinatie cu noaptea pierduta, cafeaua prea amara si sandvisul prea repede mancat mi s-a cam aplecat. Iar iminenta apropiere de cei Trei Pasi pana la Moarte m-a ingalbenit si mai tare. In plus mi-a dat si glas plangator. Noroc cu Paul care a salvat situatia luandu-mi rucsacul dar mai ales lucrand finut la psihic.
Zapada pe Fundu Caprei
Caldarea Fundu Caprei si Revolverul
De la Fereastra Zmeilor ai o a doua optiune de a ajunge la cabana Podragu, daca vrei sa eviti portiunea Trei Pasi de Moarte. Poteca coboara prin Caldarea Pietroasa , trece pe langa Muchia Fruntii cu Portita sa, Piscul Podragelului si Piscul Podragului. In schimb traseul prin caldari este mult mai solicitant din cauza diferentelor mari de nivel. Circurile glaciare strabatute: Caldarea Pietroasa, Caldarea Vartopului si Caldarea Podragel.
Inainte de Trei Pasi de Moarte
Dupa Trei Pasi de Moarte. De la dreapta la stangaVarful Capra (2494m), Vanatoarea lui Buteanu (2507m), Creasta Arpaselului cu Urechile de Iepure
Depasit fiind momentul muntos trifazic mortal luam o mica pauza. De reculegere si recunoastere, ca parca suntem din ce in ce mai multi. Portita Arpasului a avut grija sa ne adune la un loc, pesemne a simtit ca n-am socializat cum se cuvine. Dupa mica pauza traversam caldarea de sub Arpasul Mic zona in care nu-ncetez sa ma minunez de ce-mi vad ochii. Nerlinger, Paru de Fier si cocoasa Arpasului Mare. Incredibil, acolo trebuie sa ajungem noi?
Arpasul Mare, Parul de Fier, Nerlinger
Iau muntele-n piept fara comentarii prea multe ca oricum erau inutile. La cat m-au solicitat pragurile ierboase si neprietenoase pana-n Nerlinger uit de cocoasa Arpasului. Ce a urmat probabil va fi scris in cartile de istorie ca pe mine m-a lasat memoria si mi-a revenit abia in varf la Mircii (2470m) cand m-am trezit fata-n fata cu marele Moldoveanu si cu o gustare ca ma luase foamea. Gustarea de fapt n-a mai fost din cauza de amanare pana jos la Podu Giurgiului. Coborarea de pe Mircii a fost trista si dureroasa. Trista pentru ca realizam ca va trebui sa urc peste juma’ de ora ceea ce am coborat, dureroasa pentru ca-mi tremurau gladiolele-n genunchi rau de tot.
Parul de Fier vazut de la Monumentul Nerlinger, ridicat in memoria celor doi sibieni care si-au pierdut viata in 30 iunie 1934 alunecand de pe poteca din cauza ploii si a cetii.
Lacul Buda, punctul de plecare al paraiasului ce sculpteaza salbatica vale a Budei, una din cele doua ape mari care formeaza Argesul
O privire in urma. Poteca pe sub Arpasul Mic, Muchia Albotei in ceata
Privire in urma. Parul de Fier, Nerlinger, Arpasu Mic si in stanga Varful Buda
Trapezul Vistea Moldoveanu vazut de pe Mircii
Din Saua Podragului privesc in urma. Podu Giurgiului, Mircii (2470m), Arpasul Mare (2468m)
Podu’ Giurgiului cel mult asteptat era acoperit de zapada. Pauza de masa e prilej de alte regasiri sau noi prietesuguri. Nu-i rau sa pleci pe munte in grup de 25 de persoane. Mai greu e sa tii minte numele tuturor. Seara mea se hotaraste in Saua Podragului cand decid sa nu mai continui spre Moldo’. Din fericire nu sunt singura, am companie vesela si plina de povesti asiatice. Gladiolele incercate la coborarea de pe Mircii scutura iar din petale. De fericire. Cabana Podragu cea scumpa la vedere este sursa fericirii lor.
Alpineti in Saua Podragu
Un’ te duci tu mielule? Inspre Moldo’ domnule
Caldarea Podragu Muchia Tarata
Cabana Podragu
Magari la Cabana Podragu
Imi e somn, pleoapele se lipesc dar nu-mi ingadui sa dorm pana nu aud vocea cristalina a Luminitei. Neinfricata cum ii e firea isi propusese sa-l cucereasca pe Moldo si sa se si intoarca in aceeasi seara, ceea ce i-a reusit. Aselenizarea intamplandu-se cu succes urmatorul pas a fost sa ma afund cat pot de bine in sacul de dormit si sa doooorm. Somnul a fost greu dar odihnitor in acelasi timp, lipsit de vise si scurt.
A doua zi am beneficiat de trezire la o ora decenta, o cafea buna si acelasi traseu lucru care nu m-a deranjat. Imi e greu sa ii inteleg pe cei care cauta sa se intoarca pe traseu diferit fata de dus pe motiv ca e plictisitor sa ai aceeasi ruta.
Da, muntele e acelasi dar il simti altfel functie de momentele din zi sau de starea ta de spirit. Diferente de perceptie. Da din gene verde, inrourat si plin de viata la rasarit pe cand la apus il surprinzi rosu purpuriu si somnoros. Face pe inaccesibilul cand il urci cocosat de greutatea rucsacului si cu privirea atintita spre pamant dar iti arata ce are mai frumos dupa ce l-ai cucerit si sprinten ca o gazela cobori din piatra-n piatra cu ochii fixati pe inaltimi. Nu mai continui ca s-a inteles. Va las cu pozele de la intoarcere normal insotite de comentariile mele savuroase si originale.
La o buna revedere Maiestatea Ta, Fagarasule!
Paznicul inaltimilor
Alpineti in Saua Podragu
Urcare in Saua Podragu
Varful Mircii, cel care ne va incerca puterile
Banda Rosie pe Mircii
Podragu Si Tarata
Podu Giurgiului vazut de pe Mircii
Vedere de pe Arpasul Mare
Maiestatea sa, Fagarasul!
Inaltimile Fagarasului cu explicatii
Din capitolul sa ne facem prieteni noi
De pe Arpasul Mare spre Fundul Caprei
De pe Arpasul Mare spre Fundul Caprei
Refugiul de sub Fereastra Zmeilor
Fundul Caprei, Revolverul
Brumarita de stanca
Multumesc! superb!
Ma bucur ca v-a placut
Ce norocoasa ai fost sa mergi cu parintii la munte. Ai mei ma duceau numai la mare :)), desi taica-miu in tinerete fusese muntoman :D.
Totusi cred ca una dintre primele mele amintiri este de undeva din Fagars, cand aveam vreo cativa ani si am urcat cu ai mei la Balea (cu masina). M-a impresionat asa de tare Fagarasul atunci, incat si astazi am foarte foarte clara in minte ziua aceea.
Sa stii, mereu imi repet cat de norocoasa am fost ca m-au initiat atat in tainele drumetiilor cat si in sporturile de iarna :).
Apropo de inaltimi, imi aduc aminte cum spunea cineva care era la vreo 3000 de metri in Himalaya… o, asta nu e considerat aici munte :D, muntii adevarati incep de pe la 4000 de metri… :)) Dar fata de Olanda, noi cu siguranta avem munti, ca sa fie clar cum stam. 😀
Dar in Fagaras e tare fain, am mers o perioada destul de des, mai ales in timpul liceului, aveam prieteni acolo care, fireste, erau indragostiti de munte.
Toti sunt frumosi indiferent de inaltimi. Sa vezi cate povesti au mititeii munti ai Macinului :). Mititei de inaltime ca la varsta ahahaaa
Wooow..ce fain !!!!! Si eu abia astept sa vina caldura !!
citindu-ti frumosul jurnal mi-am adus aminte de prima intalnire cu Fagarasu 🙂 Urcare la Urlea, cort la cabana, urcare spre varf si cort la cabana Sambata. Rucsacul era d-ala vechi, avand cadru, de greu era…cat un camion de greu…avand si tuci cu noi plus cartofi….eh…ce vremuri…
Pozele sunt faine rau, ale mele au ramas doar in amintire, pe-atunci n-aveam aparat foto…
Ai avut ceva de tras pana acolo. Referitor la aparatul foto, ma bucur ca s-a inventat. E mai usor sa iti amintesti asa
Amintiri, amintiri ai trezit cu aceste frumoase randuri. Sunt muntii nostri, care ne fac inimile sa zvacneasca si sa vibreze. Sper sa-i revad curand.
Ma bucur ca am reusit sa starnesc amintiri frumoase si sa fie cat mai curand revederea 🙂
superb! fagarasul e muntele meu preferat!
E un munte frumos, isi merita laudele!
Un vechi prieten fagarasean spunea:” Nicarii no fos’ sa hie ,altcum!”
Cum spunea cineva mai sus: eşti norocoasă cu părinţi munţomani! Ai mei au fost pe munte, nu zic nu, dar prin tinereţi şi nu pe trasee dificile – în schimb, mama ne trimitea în tabere, şi de acolo am luat definitiv microbul muntelui.
Cât despre Făgăraş, îmi doresc să îl cunosc mai bine – Negoiu, Şaua Caprei+Buteanu, Cabana Sâmbăta, Valea lui Stan… cred că doar pe acolo m-am plimbat până acum.
Aaa… am uitat să te felicit pentru tura de mai sus? Felicitări!
Si pe mine m-au trimis ai mei in tabere dar au fost mai pe la ses acelea. Tare mi-au placut, frumoasa experienta tabara.
Referitor la Fagaras nu e muntele meu preferat. E minunat si impresionant prin masivitatea lui, mi-a castigat respectul doar ca mie imi plac muntii mai domoli, mai delurosi si mai prietenosi :). Traseul meu preferat din Fagaras este cel de la Podragu la Balea prin caldari nu sus pe creasta (adica asta pe care l-ai citit). E mult mai solicitant din cauza diferentelor mari de nivel. Circurile glaciare strabatute sunt Caldarea Pietroasa, Caldarea Vartopului si Caldarea Podragel. Ti-l recomand cu incredere. In caldarea Podragel am vazut si prima mea marmota, foarte draguta.
In cat timp se face traseul de la Balea la Podragu?
Multumesc
Buna ziua. In jur de 5 ore este traseul.