Atentia acordata lui Felix si vrajitoarei Cici, oii verzi de pe perete si altor minuscule creaturi insufletite sau nu prea l-au scos din minti pe Ilie, cel cu ochii mari si multi. De aici si hotararea dansului de a ma parasi in glorie si cat mai repede daca nu ii gasesc un loc in ecuatie.
Argumentul ii este imbatabil, mai ales cand bate din gene: “De cate ori nu te-am inveselit eu doar prin simpla prezenta, zi numai? Si zic doar de simpla prezenta ca daca as incepe sa vorbesc o sa zici ca auzi voci. Ca in bancul ala cand a vorbit calul”. In plus, ca sa fie iertarea mai dulce isi doreste sa ii dau si cateva dedicatii de dor si jale. Cum nota buna la purtare vreau ma conformez cererii. Poate si pentru ca e cu toti ochii lui mari si frumosi pe mine.
Siiingur, atat de singur
Si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!” (Aah gata…imi vand casetofonul…)
Iubeam si eu candva doi ochi caprui
Plangeam cand nu-i vedeam de dorul lui
Dar ce pacat caci ochii lui minteau
Iar eu ca-ntotdeauna ii credeam
Asa ca ai grija, sunt cu ochii pe tine!
Bonus mai jos gasiti bancul cu calu’ – putin “coafat”:
“Se hotaraste Ion sa mearga in padure dupa lemne nu de alta dar se apropia iarna si vroia sa nu fie pe post de greierele lui La Fontaine. Inhama calul la caruta, ia cainele si pleaca. Ajunge in padure, ia toporul si se apuca de treaba. Plin de zvac incarca cu lemne caruta. Pune lemne, pune, pune.
La un moment dat se intoarce calul catre el si zice: Ioane Ioane (toataaaa lumea doarme), mai pui multe lemne pe caruta?! (aici e momentul in care sunt sigura ca isi aducea aminte de celebra fabula Calul si Magarul a aceluiasi La Fontaine)
Ion se sperie si o rupe la fuga. Cainele dupa el. Fuge el ce fuge pana oboseste. Se opreste si se sprijina pe un pom sa-si traga sufletul. Ajunge si cainele si zice: Ba Ioane, ce m-am speriat cand a vorbit calul!”
Inspirată ca de obicei. Mi-ai înveselit seara și pentru aceasta îți mulțumesc. 🙂
Multumesc mult, ma bucur de acest mesaj 🙂
Ochi miraţi şi gânditori, chip cu o mulţime de întrebări, poate multe fără răspuns.
Să ai o noapte liniştită.
mirati mirati, da’ muulti 🙂
Ce de ochi pe acolo 🙂 Frumos post… si amuzant. Happy WW!
:))
super-interesant, atractiv, haios si bine mesterit din cuvinte!
Serialul cu papusile Papusei continua 🙂
p.s. la bancul asta rad de fiecare data imaginandu-mi scena :))
Apropo de scena asta ceva de genul e cand, in fata blocului remarci “mi-am uitat ochelarii acasa”, lasi geanta cuiva, urci repede pe scari ca e liftul defect si ajuns la usa remarci din nou “am lasat cheile jos odata cu geanta” 😀
Claudia sa stii ca tocmai am primit cadou 5 din cei 7 pitici ai Albei ca Zapada… mi s-a dus vorba-n targ ca-mi plac papusile :)))
Referitor la povestea cu ochelarii chiar asa n-am patit dar imi suna cunoscut 🙂
Foarte tare mascota..ochioasa :))
Si bancul la fel, il stiam, dar tot funny ramane, mai ales asa coafat :))
saru-mana 🙂
Ce de ochi acolo! Atenție mărită! 🙂
Seară frumoasă!
Hahahaha….ce tare !!!!!!!!!!!
:))))))))) Tare bancu’! Nealterat de timp, te face sa razi de fiecare data!
Cand ti-o vorbi ochiosu-ntr-o zi, is curioasa cum ai sa reactionezi! Sau piticii aia de-i primisi, cand or face claca la tine-n dormitor, atunci sa vezi expresii faciale pe chipu’ papushii :))))))
Atunci o sa fiu sigura ca nu suntem singurii in univers :)))