Decembrie 24, an 2013. Orele în jur de 17.00. Mama we are comiiiin’ home. Deocamdată pe la Râmnicu Sărat dar avansăm. Şi melcul ţuşti.
Tastez dintr-un morman de bagaje, coatele lipite de corp şi laptopul în poale cu grijă să nu deranjez stick-ul de net, doamne fereşte să pierd banda. În stânga pe banchetă rucsacul aţipeşte pe umăr, îi mai dau din când un ghiont când începe să sforăie mai tare.
X-box-ul lu’ fratello (age 29, still believe în Santa) e pe la picioare prieten cu beţele mele de tracking, coloniştii din Catan şi o geantă plină cu cabluri şi încărcătoare. Un bliţ luminează maşina. Hai o poză să imortalizăm momentul că tot avem smartfeon. Şoferul e dezorientat total. Care dă mai flash-uri pe ceaţa asta?
Copilotul a desfăcut o portocală şi toată maşina e plină de arome citrice. La radio o tanti ne vorbeşte de sarmale şi caltaboşi. Parcă mi-e foame, parcă nu-mi e. Dar sigur îmi aduc aminte de alte drumuri cu peripeţii în ajun de sărbători. Revin.